8,590 matches
-
să fie și altfel, însă tot timpul, ca un clopoțel sună în mintea mea: “Oprește-te, oprește-te!”. Cred din toată inima că rugăciunile părinților și ale bunicilor m-au urmărit și mă urmăresc toată viața. Eram aproape să mă rătăcesc, să cad, dar totdeauna o mană m-a ridicat, m-a scos și m-a ținut acolo deasupra evenimentelor. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nici ateismul, nici materialismul, nici evoluționismul, nimic din lucrurile acestea nu m-au împlinit absolut deloc
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351221_a_352550]
-
Acasa > Strofe > Creatie > POEM DESPRE POEZIE Autor: Doru Ciutacu Publicat în: Ediția nr. 794 din 04 martie 2013 Toate Articolele Autorului Se scurg în petale prin ploaia fierbinte Culori ce îmi par ca fecioarele sfinte. Când rime-mi zâmbesc rătăcind călătoare, Zglobii râd sirenele-n versuri amare. Și-ncarc sentimentul din slovă în șoapte, Pe mare-un poem se încarcă în noapte, Îmi cad ploi flămânde prin genele-mi dese, Obrajii pârjoliți scriu lacrimi terestre. Și-mi plânge poemul de-
POEM DESPRE POEZIE de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345578_a_346907]
-
versuri amare. Și-ncarc sentimentul din slovă în șoapte, Pe mare-un poem se încarcă în noapte, Îmi cad ploi flămânde prin genele-mi dese, Obrajii pârjoliți scriu lacrimi terestre. Și-mi plânge poemul de-atâta visare, Pe-un mal rătăcește-o prințesă călare, În zbor armăsari cu coame zbârlite, Îmi poartă prin lume zeițele sfinte. Referință Bibliografică: Poem despre poezie / Doru Ciutacu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 794, Anul III, 04 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doru
POEM DESPRE POEZIE de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345578_a_346907]
-
sionare..., de unde vine și întrebarea: Ce mai caut printre ei ? Eu trec.. Vasile Șt. Tutula mergând pe urmele unei legende face o descriere de excepție a ținuturilor din împrejurimile satului Telcișor, unde, în vre- murile de demult, s-ar fi rătăcit și pierdut un biet orb, fiu al satului, (...) care, până la urmă a fost salvat, fiind găsit de niște ciobani... Tel- cenii, harnici din fire, munceau și adunau roadele locurilor, care, între anii 1965-1975 le-au adus bunăstarea. Azi, acele locuri
DE BUN AUGUR LA ÎNCEPUT DE AN, CRONICĂ DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345569_a_346898]
-
foarte important pentru ei: o fărâmă de speranță! Cine știe, poate... Lângă Poștă - „Librăria noastră”. Înăuntru - cald, plăcut. Rechizite școlare și de birou. Cărți. Pagini. Litere. Domnul Bacovia zâmbește trist și resemnat din ninsoarea timpului, de-afară. E doar un „rătăcit” pe-aici. Cerul e înnourat. E-o „vreme de beție”... Domnul Bacovia trece prin dreptul Librăriei. Nu vrea să intre. Îl zăresc prin ușa cu geam aburit, poate pentru prima dată. Nebărbierit. Adus de spate. Intr-un palton cam lung
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
de păun mulțumit în așa fel încât să fie văzut de cât mai mulți oameni. Privește în jur, de sus, asemeni lui Mr Bean. Apoi, când nimeni nu-l mai bagă în seamă, senin, se așează retras pe scaunul acela rătăcit din colțul drept al sălii. Privește atent cum se împart diplome, cadouri și premii. Emoționat, începe să-și roadă mai departe neputința. Referință Bibliografică: Spectacol de Halloween / Doru Ciutacu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 796, Anul III, 06 martie
SPECTACOL DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345597_a_346926]
-
Articolele Autorului Niceenilor și celorlalți creatori de... dogme MOTTOUL MEU: Știu că sunt prost, uneori... de-ngheață apele! Acest lucru l-a înțeles și Ion Creangă, Marele nostru Povestitor răspopit, și i-a prins chiar bine...) Dar, cât timp am rătăcit ca orbul pe drumurile damasciene ale acestei lumi, măcar am înțeles să nu mă mai fac și eu un apostol, ca să nu poată profita alții și de truda mea sinceră până la sacrificiu, făcând un alt rău semenilor mei, iar și
ÎNŢELEPCIUNEA ŞI OMUL de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345622_a_346951]
-
mai coase nimenea la loc. Am în cuget o durere surdă, Eu numai de-o vreme o aud, Simt cerul peste lume cum se îmburdă Din Satul meu și până către sud. Se face dimineață, pe coline Mai umblă noaptea rătăcind hai-hui Și-așa mi-e dor să vin acum la tine, Dar nici un drum, nici o potecă nu-i! Vremelnicia vieții nu mă lasă, Mă simt legat cu trupul de târziu, Acolo-n Munți e vremea pentru coasă Și ierburile încă
POEME DE VARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345648_a_346977]
-
și parc' aștept pe cineva să vină, mănânc cireșe, nu pe săturate, cireșe de la mine din grădină. MI-A PLECAT DORUL DIN ȚARĂ Frunză galbenă și-amară Mi-a plecat dorul din țară, Mi-a plecat și nu mai vine Rătăcit prin zări străine. Sus în vârful nucului Cântă cucuveaua lui Și cum cântă obosită Peste iarba necosită Cade rouă și suspină, Inima de cer mi-e plină, Sufletul mâhnit și el N-are liniște defel. Lasă dorule, mai lasă, Te
POEME DE VARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345648_a_346977]
-
continuă exterminarea populației, care și așa în 23 de ani a ajuns de la 23 de milioane câți eram în 1989 la doar 19 milioane în 2012, dintre care cel puțin patru-cinci milioane sunt oficial plecați la muncă în străinătate sau rătăciți în tranziție prin UE fără posibilitatea de a se mai întoarce în țară. Am fost și eu un timp la muncă în provincia Toscană din Italia și am văzut cu ochii mei unde stau și cum trăiesc emigranții români și
JURNAL ATEMPORAL. CUM PROCEDEAZĂ AUTORITĂŢILE ROMÂNE PENTRU EXTERMINAREA POPULAŢIEI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345607_a_346936]
-
de păun mulțumit în așa fel încât să fie văzut de cât mai mulți oameni. Privește în jur, de sus, asemeni lui Mr Bean. Apoi, când nimeni nu-l mai bagă în seamă, senin, se așează retras pe scaunul acela rătăcit din colțul drept al sălii. Privește atent cum se împart diplome, cadouri și premii. Emoționat, începe să-și roadă mai departe neputința. Referință Bibliografică: Amintiri de Halloween / Doru Ciutacu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 799, Anul III, 09 martie
AMINTIRI DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345626_a_346955]
-
munte ascuns de lume într-o peșteră uscată trăiește un déjà vu privind vechiul răsărit din scrisoare găsită într-un scrin, amăgindu-se cu un rând sclipire la început s-a născut înfometat dar fără amurg hrănit de stele auroră rătăcită printr-un crepuscul infinit laur- scâncet căzut în poala ei o face să zâmbească avea un rost acum...să îi șoptească...mamă ! zvâcnet uitat și regăsit în altă dimensiune trezită de răsărit, străfulgera drumul pustiu udând iubirea amorțită sub praful
CELULA DIN VISE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345690_a_347019]
-
piardă în urme de „Pași pe nisip”: „Pași pe nisip / plecați / ca și gândul / în nemărginirea / milenarelor fire / smulse / în veacuri / din milenarul granit. // Opriți fără știre / din rătăcirea / prea lungă / ori fără de șir / a ideii-izvor / din care și ei / rătăcind / au pornit...” În speranța redobândirii fericirii pierdute, a producerii unui miracol, poetul încearcă o soluție de compromis: “Mireasa mea, uitarea”! De multă, multă vreme, eu mă împac cu soarta / Și larg deschid, în taină, ogrăzii mele poarta / Să-mi ducă
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
de îngeri... Și-atunci, ce mai este de făcut? Fără îndoială că soluția salvatoare vine din credință, fiind, de fapt, Lumina pe care cu toții o căutăm de multe ori bâjbâind printre resturi de suflete amorțite de dureri lumești: “Orbecăind, am rătăcit neștiutor/ pe cărările pline de neprevăzut, / rănindu-mi picioarele prin rugi / și prin bolovănișuri, / plângând în arșiță / ori pe colțuri de stânci pustiite. Ajuns undeva, / fără să știu unde sunt, / cu trup vlăguit, / cu suflet adânc sfârtecat, / mi-am ridicat
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
oameni pe care i-a preluat în el și pe care i-a iubit fără rest, fără umbră, și împotriva cărora spiritul critic a rămas neputincios. Fără acest zid de ființe iubite, ne-am destrăma, ne-am pierde, ne-am rătăci pur și simplu în viață. Dacă ura celorlalți - covârșitoare uneori - , invidia lor, mârșăvia lor sunt neputincioase este pentru că există câțiva oameni pe care îi iubim până la capăt.” Relația de prietenie cu d-na Lucia Olaru Nenati, care mă onorează și
LA MULTI ANI, LUCIA OLARU NENATI! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352021_a_353350]
-
un ocean infinit, te strigam de pe țărmuri cu nume de foc, cine oare mai știe s-aprindă atâtea scântei într-un joc? Am urcat, împreună, pe-o scară de dor, adunam stări fără șoț - cât de-nalte sentințe de zbor! rătăcită prin corul de îngeri cântam și ce-adânc și ce sfânt și-nțelept te iubeam! Trec iarăși cu sete prin cântec senin - luceferi de-odihnă topiți într-o clepsidră din lacrimă de crin, zece vieți de-aș avea cu pieptul
SENTINŢE DE ZBOR de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352064_a_353393]
-
Acasa > Poeme > Devotament > PROMISIUNE Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1594 din 13 mai 2015 Toate Articolele Autorului De-o fi să rătăcești cumva cărarea În noaptea nesfârșită a tăcerii Am să dau foc la cer și-am să-ngheț marea Un far purtând luminile durerii! Am să cobor o scară-n întuneric Din stele sfărâmate-n disperări Și-am să-ți dau
PROMISIUNE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352107_a_353436]
-
din 13 mai 2015 Toate Articolele Autorului Mai știi sărutul meu să-l aperi de-a valului sărată soartă? să-mbrățișezi cu ochii-ți umezi iubirea mea cu umbră moartă? Mai știi să-mi râzi nemărginirea cu-al vocii zâmbet rătăcit să-mi bucuri inima bătrână, cea nesătulă de iubit? Mai știi pădurii de mesteceni să îi redai înmugurirea s-o-nveți cu mâini catifelate să cânte-n frunza mea iubirea? Mai știi când noi eram ai noștri și lumea n-
MAI ȘTII? de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352106_a_353435]
-
părintească și iertat de tatăl său, este precedată în Sfânta Evanghelie de la Luca (cap. XV) de alte două pilde asemănătoare ca înțeles: - pilda cu oaia cea pierdută pe care păstorul o caută neglijând pe celelalte 99 care nu s-au rătăcit, cu drahma cea pierdută pe care femeia o caută cu insistență și aflând-o, se bucură împreună cu prietenele ei. Toate aceste pilde doresc să arate „cât de mare este iubirea lui Dumnezeu pentru firea omenească cea căzută în păcat și
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
una laică, evoluând sub influența ideilor din secolul al nouăsprezecelea (naționalismul exotic belgian, afirmarea istoriei locale...), însă după al doilea război mondial, elementele de antichitate reapar, astfel, în duminica a patra din luna august, nu mai puțin de opt giganți rătăcesc pe străzile orașului. Aceasta este singura lor ieșire anuală, fiind însoțiți de cortegii și grupuri folclorice. În 1996 a luat naștere un proiect de infrastructură turistică de calitate, cu obiectivul de a oferi o imagine de ansamblu a tradiției populare
ORAŞUL GIGANŢILOR DIN BELGIA de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352130_a_353459]
-
2013 Toate Articolele Autorului Eu nu mă tem de toamne și nici de șirul lor, De frunzele ce-aleargă prin vânt făcute ghem, De golul dimprejur, de ploaie... sau de nor... Ci poate, doar, de liniștea tăcerilor mă tem. Am rătăcit prin toamne trecute până ieri Pe drumuri peste care s-a așternut pustiu. Am aruncat prin gânduri temutele tăceri... Nu-i timpul pentru ele, le-oi tace mai târziu. Singurătatea strânge doar liniști și tăceri, Și teama de tăcut, tăcută
E TOAMNA MEA de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352149_a_353478]
-
Acasa > Strofe > Timp > FRUNZĂ CĂZUTĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului FRUNZĂ CĂZUTĂ Ce te faci frunză căzută Rătăcită pe cărare? De acum vei fi strivită, Și călcată în picioare! Asta-i viața e normal, Am trăit o vară-n pom, În curând, peste un an, Am să mă trezesc din somn. CATRENE DESPRE IARNĂ... Gerul bijutier neîntrecut, A
FRUNZĂ CĂZUTĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352164_a_353493]
-
ce-n sunet se-ncurcă. Gândul ne plânge în rime tocite, Plâng iar poeții și plânge poezia ... Plânge iar proza ... și-n albe cuvinte Plânge albastrul negând amnezia. Pierdută din matcă ei protectoare, Nu-și mai cunoaște frații, căminul Și rătăcește-n Alzheimeru-n care, Mintea în suflet își sapă veninul. Și-n plânsul tocit de talanga uitată, Abstractul apare purtând fantezia, Ducând în imagini o lume forțată, Ce-aruncă pe buze-n trecut poezia. (din volumul de poezii ”Zâmbete concave”, Editura
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
sperie rimă ce-n sunet se-ncurcă.Gândul ne plânge în rime tocite,Plâng iar poeții și plânge poezia ...Plânge iar proza ... și-n albe cuvintePlânge albastrul negând amnezia.Pierdută din matcă ei protectoare,Nu-și mai cunoaște frații, căminulși rătăcește-n Alzheimeru-n care,Mintea în suflet își sapă veninul.Și-n plânsul tocit de talanga uitată,Abstractul apare purtând fantezia, Ducând în imagini o lume forțată,Ce-aruncă pe buze-n trecut poezia.(din volumul de poezii ”Zâmbete concave”, Editura
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
vers se pierdeDăruind o nouă stare.... XX. POEM DESPRE POEZIE, de Doru Ciutacu , publicat în Ediția nr. 794 din 04 martie 2013. Se scurg în petale prin ploaia fierbinte Culori ce imi par că fecioarele sfinte. Când rime-mi zâmbesc rătăcind călătoare, Zglobii râd sirenele-n versuri amare. Și-ncarc sentimentul din slova în șoapte, Pe mare-un poem se încarcă în noapte, Îmi cad ploi flamande prin genele-mi dese, Obrajii pârjoliți scriu lacrimi terestre. Și-mi plânge poemul de-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]