4,549 matches
-
tricouri și pantaloni scurți. Unul mâncase niște mere pădurețe și acum se plângea de dureri de burtă. „Rocco, mâncăciosul, a pățit-o”, ne strigau unii, în vreme ce alții arătau la ceas, părând nespus de nemulțumiți de întârzierea noastră. „Nando e capul răutăților”, a spus Francesco, „el e vinovat. A tras un vânt în mașină, de a trebuit să oprim și să aerisim jumătate de oră.” „Ba tâmpiții de romani sunt de vină”, l-a contrazis Nando, „ei nu pot merge la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
supte până la capăt, iar în urma lor nu mai rămâne decât o dâră luminoasă ca o cicatrice. Dar soarele încă nu se vedea, parcă întreaga suflare aștepta ca el să apară, așa cum aștepți o mamă fără de care nu poți trăi, în ciuda răutății sale, conturul copacilor devine din ce în ce mai clar, păsările își încep dialogul pe voci ascuțite, iar eu îmi întorc privirile spre răsărit și aștept cu încordare, câteva raze calde poleiesc buclele plopilor aurii, dar soarele încă nu apare, privește dindărătul copacilor asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ei, ai uitat? Nu am uitat, dar aș fi vrut să o ajut mai mult, bâlbâi eu, fixându-mi mai bine ochelarii de soare, imediat lacrimile mele ostile, respingătoare vor ieși la luptă împotriva mea în batalioane transparente, dezvăluind cu răutate tot ceea ce încerc să ascund. Să ajuți mai mult înseamnă de fapt să ajuți mai puțin, dă ea verdictul, este dezastruos să intri într-o solidaritate din care să nu mai ieși, ai uitat care este rolul nostru? În permanență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
În care taică-său dăduse peste cartea aia, băiatul făcuse cele mai prostești și pline de ură lucruri pe care le-ar fi putut face, așa credea tatăl. Dar făcea asta doar pentru că era bolnav, așa Își spusese tatăl său. RĂutatea asta Îi venea de la boală. PÎnă atunci fusese un băiat bun. Însă la un an după vara aia Începuseră toată problemele. Dar acum știa că băiatul Ăla nu fusese niciodată bun de ceva. Treaba asta Îi trecuse adesea prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că vii pentru mine, dacă de tine nu-ți pasă. M-ar bucura nespus de mult. Voiam să te rog să mă însoțești de foarte mult timp. Foarte inteligent din partea lui. Unu la zero pentru Davey. —Bine, îi răspund cu răutate, dar să nu te aștepți să mă răzgândesc în vreo privință. O fac pentru tine, nu pentru mine. Fie cum vrei tu, mă aprobă el, zâmbind foarte încântat. Dacă își închipuie că participarea la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi mă va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o femeie pe care abia o cunosc. În schimb, Charlotte n-a ezitat o clipă să se ia la trântă cu ei. Ca să nu mai vorbim despre fundul ei uriaș, care i-a fost de mare ajutor! adaug eu cu răutate. — Da! Sună foarte urât, dar e adevărat! Mă bucur că ea și cu Finn au apucat să vorbească, dar, sinceră să fiu, mi s-au părut cam prea furioși. N-ar trebui să vorbim despre suferința noastră, fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la gleznă vânați de toate pipițele, că, mai mult ca sigur, aș arăta ca o balenă și mi-ar lăsa la vedere semnele de bună purtare de pe picioare. Pot să jur că designerii au creat genul ăsta de pantaloni din răutate, ca să-și bată joc de toate femeiuștile prostite de reclamele din Elle sau Vogue, care se și grăbesc să-i poarte. Nevoia de consum a devenit ceva normal în societatea noastră. Se creează colecții de modă ca să ne stârnească lăcomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de subtilități. Dar imaginea lui Jake legându-mă de pat și plimbându-mi cuburi de gheață pe corp - și reciproc - e așa de puternică, încât mă clatin pe scaun, gata-gata să cad în nas. — Ce zici, Rebecca? întreabă Daisy cu răutate. Mă hotărâsem să nu-l aduc în discuție pe Lewis, dar e ultima mea speranță de a menține conversația în limitele suportabilului. Mă chinuie dorința de a vorbi despre Jake, de a dezvălui tuturor cât de fericită mă simt pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sticlă de deasupra canapelei din sufragerie. Doamna Jim nu arăta câtuși de puțin dulce. În ciuda rochiei albe diafane și a coroniței de flori din păr, are o căutătură feroce care-ți îngheață sângele în vine, iar ochii îi sclipesc de răutate. Este „mireasa-pădurii“. Mi-e foarte ușor să mi-o imaginez bătându-l cu buchetul peste cap dacă n-ar fi zis „Da“ destul de repede. Mama a fost întotdeauna aspră cu mine, continuă Jim. Cred că de asta mi-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ci devant. Cine trăiește În trecut? Dumneata, care ai vrea să dăruiești acestei țări ororile secolului proletar și industrial, sau eu, care vreau ca biata noastră Europă să regăsească naturalețea și credința acestor fii de sclavi?” „Isuse”, șuieră Amparo, cu răutate, „știți și dumneavoastră că-i un mod de a-i face să stea liniștiți...” „Nu liniștiți. Capabili să cultive În continuare așteptarea. Fără sentimentul așteptării nu există nici măcar paradisul, nu ne-ați Învățat voi, europenii, asta?” „Adică eu aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
când cei doi ies pe ușă. Mergând pe aleea dintre blocuri, Cezar o prinde de mână pe Teofana și pentru prima dată i-o sărută tandru. — Ai fost minunată, țâfnoaso, nu rezistă să n-o înțepe dar acum nu din răutate ci din dragoste. Ca să nu-l mai supere chiar de ziua lui, Teofana nu-l face țâfnos, cum de fiecare dată îi dădea replica. — Îți mulțumesc și pentru „minunată” și pentru „țâfnoasă”. — Te superi cumva? — Mi-aș permite așa ceva de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
izgonești un copil de câțiva anșori din casa ta? — N-am izgonit-o. — N-ai izgonit-o dar i-ai făcut viața de nesuportat, încât a trebuit să plece. Toată durerea noastră te va ajunge cândva, mamă! ești de-o răutate rară. Nici nu-mi vine să-ți mai spun „mamă”. — Vino încoace, Alexandre, l-a luat de mână Teofana, că nu-și mai găsea locul prin casă și s-au așezat amândoi pe scaune. Nu mai plânge! Nu se mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ca să se lupte ei, corp la corp, cu Necurații? De ce, Poetule? De ce...? Pentru că Paradisul terestru, lumea, a fost dăruită drept sălaș, acoperiș și drept grădină, fiilor și fiicelor lui Adam Kadmon, omenirii pieritoare, nu Arhanghelilor! Nu Prea-Fericiților! Nu lui Michael! Răutatea voastră v-a pierdut Grădina și tot voi trebuie să v-o răscumpărați! Să biruiți! Să spargeți, odată și-odată, cercul acesta vicios! Un nou început, va aduce un nou legământ, grăiește Îngerul. O legendă, zice Fratele, ne povestește că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Sunt doar un poet..., se înmoaie Dănuț, cedându-i ștafeta Avocatului. Antichristul trebuia creștinat, ca să nu distrugă lumea! À propos, vă închipuiți dumneavoastră că sfârșitul lumii noastre, Apocalipsa din Biblie, este pe cale să se înfăptuiască, chiar în această noapte? Din cauza răutății, lăcomiei și a stricăciunii oamenilor, dar și a prostiei din capu' tont al ăluia! și Fratele îl ațintește acuzator, cu degetul, pe nefericitul de Vierme. Ăsta delirează! Își bate joc! Halal, fost magistrat! Bețivan nenorocit! pufnește disprețuitor Mânecuță. Ba sunt
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sunt jandarmi în sat? Acum câteva luni Miron Iuga s-a plâns comandantului companiei, venit în inspecție și poftit la masă la conac, că jandarmii sunt slabi și șeful cam molcuț și de aceea iar au început să se înmulțească răutățile țăranilor. Căpitanul, firește, a tăbărât asupra plutonierului, l-a făcut albie de porci și i-a pus în vedere că-l azvârle tocmai în fundul Dobrogei dacă va mai da motive de nemulțumire domnului Iuga care așa și pe dincolo... Și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și povestea cu călăreții albi care vestesc împărțirea pământurilor... Oamenii mereu asta visează, mai cu seamă primăvara. Totuși primarul Pravilă observă respectuos că trebuie să meargă mînă-n mână cu jandarmii, că de s-ar ivi niscai smintiți să facă vreo răutate, să poată fi puși îndată la locul lor. Boiangiu de asemenea spuse că și primarul să fie cu ochii în patru, că postul e slab, abia cinci oameni cu dânsul împreună. Miron Iuga făgădui că va atrage atenția prefectului, care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lasă, că nici noi n-om mai răbda mult și le-om da lor ce li se cuvine! mormăi Nicolae Dragoș deodată, cu o ură care parcă înnegrea cuvintele. ― Ba mai stai mulcom, Nicule, și nu te tot băga în răutățile oamenilor! protestă Florica, ștergîndu-și lacrimile. Că de n-or ieși bine lucrurile, vina iar pe bietul Ionel are să cadă, c-o să zică lumea că el te-a învățat să... ― Să știu că mă taie bucățele și mă aruncă la câini
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
veni cu trăsura cea mai bună și o vor lua-o, așa că poate să fie liniștită și să nu-și facă inimă rea deloc. De altfel oamenii de aici nu sunt haini și n-ar cuteza să se dea la răutăți... Nadina o asculta și nu pricepea bine, dar glasul ei o mângâia și-i alină în suflet rănile spaimei. Apoi deodată aruncă la o parte plapuma și zise pripit: ― Atunci să mă îmbrac, să mă găsească gata... Dă-mi tu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Oamenii păreau mai grăbiți și mai mânioși. Fața flăcăului lucea de sudoare și de amărăciune. ― Da ce-i, Petrică? întrebă primarul Pravilă, văzîndu-l atât de schimbat. ― Dumneata nu vezi ce-i, ori nu vrei să vezi? se strâmbă Petre cu răutate. ― D-apoi că rușinea asta... începu Lupu Chirițoiu, care se afla alături, cu glas de dojană și părere de rău. Petre nu-i dădu răgaz să isprăvească: ― Ia mai tacă-ți clanța, hodorogule! Că destul ne-ai bătut capul și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Miron, care a poruncit să închidă ochii, ca să nu ațâțe mai rău pe țărani. N-a apucat nici să răsufle bine că i-a venit vestea că și la Lespezi s-a pus foc, ba s-ar fi săvârșit și răutăți mai mari. Și apoi, numaidecât, că arde conacul domnului Cosma. Atunci, fără zăbavă, a ieșit să facă ordine, chiar de-ar trebui să verse sânge. Era clar că hoții lucrau după un plan și că este la mijloc un complot
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și... Of, Doamne, apără-ne și ocrotește-ne, că mare greutate a dat peste noi! După o pauză, tânărul Herdelea întrebă iar: ― Dar revoluția asta ce-a fost, primare?... Cum v-a venit să faceți atâtea nelegiuiri, atâta stricăciune și răutate? ― De, domnule, s-au iuțit oamenii și au păcătuit fără dreptate! răspunse Pravilă amărât. Dar nici așa cum s-au întors lucrurile, parcă nu-i cu dreptate! Că prostimea-i prostime și nu-i mirare să greșească, boierii însă sunt înțelepți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de vin pentru uitarea incidentului. Maiorul Tănăsescu strânse peste masă mâna lui Titu în aplauzele admirative ale tuturor. Pe urmă toți își dădură multă silință să explice tânărului ardelean că țăranul îndeobște e așa de ticălos și de încăpățînat în răutăți, că numai forța brută poate să-l înfrîneze de la crimele cele mai oribile. ― Să nu uităm că ne aflăm într-o casă de două ori îndoliată de acești tâlhari, devastată și incendiată! făcu maiorul Tănăsescu cu o indignare muiată într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mare ― poți mări definiția obiectivului? ― Nu. De la distanța asta trebuie s-o priviți. Zoomul camerei video plonjă pe acest punct de lumină, scoțând în evidență o formă banală, ușor turtită la poli, atârnată în vid. ― Mișto fund, zise Dallas fără răutate. Ești sigură că ăsta-i obiectivul nostru? Sunt miliarde de stele în galaxia asta! ― Acesta este. Un simplu asteroid, de fapt. O mie două sute de kilometri, nu mai mult. ― Vreo rotație? ― Da. Cam două ore, reproducând figurile inițiale. Vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de lipsa de cunoștințe și aștepta lămuririle "autodocului" cu multă nerăbdare. Pe moment, starea creaturii nu-l preocupa. O nouă siluetă își făcu apariția pe culoar, se apropie încet de cei trei spectatori tăcuți. Lambert privi pe Ripley cu toată răutatea de care era în stare. ― Voiai să ne perpelim afară, lăsându-l pe Kane să pătimească. Voiai să ne lași să așteptăm douăzeci și patru de ore cu chestia asta pe fața lui, în pragul morții! Înfățișarea el era mult mai grăitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mi-l închipui. ― Adică, observă Ripley după ce-și șterse buzele cu un prosop curat, ne-am ales cu o altă entitate străină! Probabil tot atât de ostilă și de două ori mai periculoasă decât prima. Ea îl privi pe Ash cu răutate, dar de această dată ofițerul nu putu sau nu vru să răspundă la provocare. ― Mda! Acum se plimbă prin navă! Dallas se apropie cu silă de corpul sfâșiat. Unul câte unul, ceilalți veniră lângă el. Această inspecție era necesară, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]