5,449 matches
-
ale acestei antropologii onirice pe care le-a dezvoltat și în Ceață, sub formă imaginativ-narativă, pe care o considera mai adecvată decât tratatele cu pretenții științifice. Visul e invocat pe toate palierele existenței, în raporturile dintre oameni și istorie, ca ramă a visului colectiv, în relațiile dintre autor și personaje și, mai cu seamă, între ființele umane și Dumnezeu. Dacă rațiunea, „dușmană a vieții“, după vitalistul Unamuno, periclitează și chiar distruge viața, imaginația, dimpotrivă, produce viață, viață capabilă de a visa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Am vrut să îi spun că nu e nici o problemă. A fost o vreme când ar fi fost o problemă, dar nu mai era cazul acum. Se lăsă pe spate în scaun și se uită la mine prin ochelarii cu rame din sârmă. Avea privirea largă, goală ca a unei bufnițe. Nu era foarte liniștitoare. Ceilalți doctori îmi spuseseră că el era ultima mea șansă, acest ungur în costumul lui cambrat cu două rânduri de nasturi, care amintea de după-amiezile lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
va fi niciodată altceva. Cum ar putea? A murit. Cu toții au murit, cu excepția lui Otto. Știam asta din listele Crucii Roșii. Eram singurul despre care nu existau informații. Numele ei era scris sub poză. Litere îngroșate, albe, așezate într-o ramă neagră, dreaptă și îngustă ca un sicriu. ANNE FRANK Sub el, titlul era scris de mână. Jurnalul unei tinere fete Stă în camera ei, la birou și scrie. Doctorul Pfeffer ar vrea să se așeze, dar ea îl roagă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
scurtă, marinărească a lui Miller, rară și blondă ca părul unui bebeluș, îi dădea un aer de inocență neverosimilă. Nici un om matur nu poate fi atât de inocent. Halatul său alb, apretat părea sterilizat. Ochii lui, în spatele unor ochelari cu ramă de baga, priveau țintă undeva la doi centimetri deasupra capului meu. Poate acesta era secretul inocenței sale. Nu se uita prea atent la semenii lui. Uitați ce o să facem, domnule van Pels, o să extirpăm numărul, așa cum am face cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
folosească pe scenă cuvântul «Sholom», dacă Hitler ar fi câștigat războiul.“ Herbert G. Luft, Registrul evreilor-americani, Newark, New Jersey, 28 martie 1956 12tc "12" M adeleine stătea la masă când am intrat în bucătărie în acea seară. Avea ochelarii cu ramă de baga pe nas, iar vechea mașină de scris portabilă pe care o folosise în facultate era acum în fața ei. Scotea adesea mașina de scris din dulapul de pe hol, pentru Liga Femeilor cu Drept de Vot, pentru Liga Feminină pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
vreți să o portretizați drept o persoană isterică și excesivă, dar mă simt puțin rușinat.“ Otto Frank în notele pentru scenariști 14tc "14" M adeleine agățase fotografia cea mare pe peretele din sufragerie, cu un prosop de bucătărie pus în spatele ramei aurii de lemn ca să nu zgârie peretele. O ajutasem să aleagă poza, dar aceasta era prima dată când vedeam produsul finit. —A ieșit bine, spuse ea. Nu crezi? Foarte bine, am fost eu de acord. Stăteam unul lângă altul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
facă necazuri. Speram doar să știe când să se lupte și când să stea deoparte. Voiam să fie deștepți. În fotografie, erau așezați după înălțime, David se rezema de Betsy și Abigail avea un braț după umerii lui Betsy. Și rama ieșise bine. Madeleine își petrecuse o jumătate de după-amiază în magazin să o aleagă. Tot ce mai rămăsese acum de făcut era să agăț tabloul deasupra canapelei. Mi-am pus brațul în jurul taliei lui Madeleine în timp ce mă uitam la cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe Otto pe coridor, intrând în sală odată cu restul spectatorilor. Scaunul judecătorului, flancat de steaguri naționale și de stat, se zărea la capătul celălalt. Alexander Hamilton și Dwight D. Eisenhower și Averell Harriman se uitau în jos cu severitate, din ramele lor aurite. Păreau serioși și onești. Găseam atmosfera încurajatoare. M-am așezat în spate, mi-am dat jos paltonul și l-am împăturit în poală, dar chiar când mă făceam comod, intră judecătorul și a trebuit să ne ridicăm cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și disperare ale maselor. Și găsi puțină consolare În faptul că nici conducătorii actuali ai statului nu erau făcuți din acest material. Poate chiar mai puțin decât el. 15 Povești Înainte de culcare Dimi Tobias, un copil albinos, cu ochelari cu rame groase pe ochii mici și roșii, avea zece ani, dar părea mai mic. Vorbea puțin și politicos, În propoziții echilibrate, deși uneori Îi surprindea pe adulți prin alăturări izbitoare de cuvinte și printr-o inventivitate cultivată, În care Fima deslușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în oraș și se simțea chiar încrederea că ne îndreptam spre vremuri mai bune, în care existau de toate pentru toți. Nevoile trecutului vor lua sfârșit pentru totdeauna. Și W. ședea în vehiculul lui strâmt, privea prin ochelarii lui fără ramă și prin parbriz în jos la pâlnia și la sărăcia aia. Aici nu începuse nimic. Fusese catapultat în urmă, în anii ’40, și atmosfera rămăsese neschimbată ca o fotografie: gri și întunecată, în ciuda zăpezii, rece ca o bucată de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dat pe doage în copilărie, nu departe de aici, la Distelberg, o adevărată performanță, fiindcă abia te puteai ține în echilibru, iar bătrânul, care avea un neg cărnos chiar lângă nas, privi în sus spre tata prin lentilele tulburi în rame de corn, clipi și spuse: Așa, vasăzică, atunci o să-i luăm măsura băiatului pentru două scândurele, și se duse străbătând atelierul într-o încăpere alăturată, unde era la fel de întuneric și de frig și în diverse compartimente erau rezemate de zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a salut cu un gest care, deși politicos și amabil, impunea totodată distanța necesară. Și Onkel Rodolph, numai în cămașă și vestă, și-a pus brațul pe speteaza fotoliului și o privea pe mama prin lentilele ochelarilor lui rotunzi cu rame de corn. Un zâmbet îi flutura în jurul buzelor și un fel de oboseală. El știa mai bine decât toată societatea asta adunată aici că ținea, chipurile, în echilibru ceva ce se îndrepta spre sfârșit, fără să poată fi oprit, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din spatele unui gard de merișor și din afara grădinii ei, unde se înmulțea în prostie liliacul sau tufele de soc și o mlădiță de viță se răsucise ajungând la una din ferestre - acolo unde azi cupa excavatorului intra urlând turbată în ramă și strivea totul, prefăcând imaginea obișnuită într-o grămadă de moloz. Sub gemetele fierăstraielor cădeau brazii, tufele de soc, liliacul fusese smuls din rădăcini și noi ședeam la fereastra bucătăriei și priveam cum începea construcția din tablă ondulată și beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
într-o forfotă de musafiri, vorbea, ținând paharul de vin în mână, cu expresia lui surâzătoare și sigură de sine. Stătea cu fața în plină lumină. Avea o ținută semeață și nobilă și ochii lui priveau liniștiți prin ochelarii cu rame groase, foarte la modă. Nimeni n-a observat ușorul tremur care l-a apucat când Hackler a ciocănit într-un pahar, având de gând să-i anunțe pe musafiri de ceea ce W. nu ar fi îndrăznit să-i mărturisească nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ne ținea uniți, iar faptul că le puneam efectiv în cutii diferite nu părea să desfacă legătura. Nu făcea decât să stârnească amintiri, filmulețe care ne aminteau de ce am stat atâta timp împreună și de ce ne despărțeam acum. Am găsit rama de fotografie decorată de copiii unor prieteni, pe care o primisem drept cadou de nuntă. Am mângâiat-o cu drag. Îți amintești când Jocasta și Ellery ne-au dat-o? — Da, îmi amintesc, mi-a răspuns Mark scurt. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ochi buni. Nu-mi dădusem seama ce important e asta până când nu am văzut o față căreia îi lipseau. Mark avea ochi buni. Și Ed la fel. Aveau trei copii, toți semănând izbitor cu Katie și cu mama ei. Sticla ramei strălucea, văzându-se că era lustruită zilnic. —I-ai văzut pe copii? l-am întrebat. Alfie se ridică în fotoliu. — Nu, dar am strâns bani și am de gând să mă duc să-i văd de Crăciun. I-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Ne vedeam numai Duminică, la ea acasă. Intrasem în adolescență. Frizerul Marcu Fișic avea un tron de lemn, grosolan și spălăcit, de culoare nedefinită, cu un fund de pai împletit. În fața tronului atârna, bătută în piroane, o oglindă ieftină, cu rama neagră de lemn. În fundul ochiului de prăvălie, un dulap de bucătărie, vopsit cu un roșu aprins de însuși frizerul. Pe dulap, o farfurie ovală de tinichea, pentru clăbuci. Cu stânga Marcu Fișic ținea ligheanul acesta sub bărbia mușteriului, iar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
candela mai ardea. Cu stânga șovăitoare, unul după altul își descoperiră capetele asudate și, după ce-și făcură câteva cruci repezite, sparseră scrinul și dulapurile. Unul din ei apucă păpușa de pe canapeaua de pluș și-i zdrobi căpșorul blond, de rama ferestrei. În curte, parlagiul regimentului, cu chipul de câine mops, congestionat, spinteca o scroafă uriașă și albă ca laptele, ca să-i scoată numai mușchii pântecului și să-i azvârle apoi ciozvârtele și capul peste uluca din fundul ogrăzii. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ugerul vacii în timpul mulsului, ca laptele crud și cald încă în hârdăul înspumat, ca iuțeala bălegarului și acreala pișălăului proaspăt căzut de sub rădăcina cozii. Când Peppa se lăsă pe spate, ridicându-și piciorul gol ca să-l sprijine în călcâi de rama patului, îi sărutai cupola țuguiată a pântecului și, ca să-i simt bătaia inimii, apăsai buzele sub urechea ei stângă, acolo unde simt că-mi zvâcnesc și mie venele când mă apropii de femeia care-mi place mult. Ea se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tot mai clară a faptelor inevitabile. Moartea făcu o mutră ofensată. Și avea dreptate. De fapt nu de coasa ei murisem, ci de frigarea ce m-a străpuns cu o noapte înainte pe rampa de gunoaie. Omul cu ciocul de ramă i-o luase mult înainte. ăO văd pe Zitta în zăbranic, calmă, tristă și socotită. E înconjurată de neamurile ei, atentă la sfaturi. Cineva coboară de la etaj, cu ajutorul slugilor mele, un cufăr mare cu obiecte de valoare practică. Unchiul scăpătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lipit cu tălpile de el ca sticletele sălbatic prins în cleiul pus lângă momeală, m-am smuncit, fluturând o aripă oloagă, scuipând în mâna plină de iubire a omului milos, care cu vorba blajină a încercat să desferece poarta de ramă a splendidei mele izolări. Și mai urâtă este moartea în toamna mohorâtă a marelui oraș, când orientul scăldat de soare și ape albastre, corăbii sprintene se vor strădui să smulgă ancorele înfipte adânc în așteptarea celui care am fost. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aruncă moale în fotoliu, picior peste picior, ca să trateze vânzarea. I-am răspuns că de o piele de bou, are el însuși neapărată nevoie; pingeaua ghetei lui, de altfel proaspăt lustruită, atârna ca o limbă de om spânzurat, desprinsă din ramă. Observația m-a costat o pereche de pantofi. În seara aceea plecarăm împreună. Ioșca are cârciumarii lui, care îi dau de băut pe datorie. - „Treci la socoteală”, râde Ioșca. - „În regulă”, aprobă birtașul, cu pântecul acoperit cu un șorț alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
culege și-l depune în pălăria întinsă a bătrânului cu carnea veștedă și macră, o carne cu pielea zbârcită, cu plămânii stafidiți și cu genunchii îndoiți, de mârțoagă. ...„Ce mai aștepți, Albertino?”, o întreb, plictisit că zăbovește cu cârpa pe rama patului, fără urmă de praf. Ea înghenunchie fără să răspundă proptindu-și podul palmelor într-o cârpă flanelată. Sânii rotofei, țâșniți din scobitura largă a bluzei, se reflectară, legănându-se în ritmul brațelor înfipte în parchetul lustruit. „Albertino, stai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ia pălăria și mănușile În hol, ajutându-l să Își scoată paltonul gri. Costumul Îi este gri, În ton cu părul grizonant și cu mustața pe oală, Încărunțită. Dacă nu ar fi ochii de un albastru strălucitor, din spatele ochelarilor cu rame metalice, ar putea fi Întruchiparea ceței ridicate de pe râu, afară. — Mulțumesc, domnule. Și la fel și dumneavoastră, domnule. — Știi pentru ce am venit atât de devreme? — O, da! Dar nu știu dacă dânsul o să vă Înțeleagă, domnule, spune Minnie. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mijiți de pe pontoane la fațada veche și decolorată, Întrebându-se dacă faptul că era Îndreptată spre nord, spre Canal Grande, rareori Încălzită de razele soarelui, nu contribuise cumva la depresia finală, letală a lui Fenimore, sau privind În sus de pe Ramo Barbaro, aleea Întunecoasă, strâmtă și urât mirositoare din spatele casei, la geamul de unde Fenimore se aruncase pe pietrele tari ale pavajului de dedesubt. Era unul dintre dezavantajele Închipuirii de scriitor faptul că avea imaginea clară, viscerală, a ultimelor clipe ale bietei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]