5,656 matches
-
trebuință la viețuirea socială."233 Tonul folosit aici este oarecum încărcat de patetism, însă dincolo de aceste accente hipertrofiante date de folosirea adjectivului pronominal toate sau a enumerației, ar fi de remarcat elogiul făcut teatrului și sesizarea aspectelor mai importante în ceea ce privește receptarea reprezentărilor teatrale care este deopotrivă subsumată plăcerii estetice și utilității educative. Cel mai important articol în acest sens importanța sa fiind dată de prestigiul autorului pare a fi cel al lui Ion Heliade Rădulescu, intitulat Teatrul Bucureștiului care acordă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nu poate corespunde întru totul complexității realităților artistice, care presupun infinite nuanțări. Absolutizarea unui singur canon cultural se dovedește, în acest sens, de multe ori o iluzie datorată, poate, unei priviri diacronice, care funcționează, într-un mod oarecum asemănător, cu receptarea unui tablou apropierea scoate în evidență urmele pensulelor, individualitatea culorilor, în timp ce distanțarea recompune întregul. Cu toate acestea, dincolo de orice apropieri sau distanțări sau de faptul că desprinderea recentă de această epocă nu permite încă o obiectivare a perspectivei, prin raportare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de o parte intuiția fenomenală a autorului în ceea ce privește necesitatea deschiderii către o nouă epocă în literatură, care însă are nevoie de creatori de valoare pentru a se impune, iar, pe de altă parte, sesizarea transformărilor cauzate de romantism la nivelul receptării artistice, transformări ce ar putea duce la imposibilitatea perceperii noii direcții drept revigorare a clasicismului. Se sugerează, în acest sens, faptul că, deși romantismul a murit, i-au supraviețuit așteptările critice, publicul receptor valorizând în continuare doar creații înscrise în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
De asemenea, articolul este important prin respingerea tipului de critică în care datele biografice joacă un rol esențial. Cunoștințele privitoare la epoca, situația socială, familia și istoria personală sau națională a poetului respectiv pot asigura doar o anumită pregătire în vederea receptării poemului, dar nu pot înlocui interpretarea propriu-zisă a textului. Critica nu trebuie să particularizeze, să fixeze date concrete în timp și spațiu, ci tocmai să evidențieze ceea ce ține de atemporal și aspațial "mi se pare că ceea ce contează mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
vorbirii și sensibilității întregii națiuni. Și în acest text, se conturează obsesia continuității prin menținerea unei legături strânse cu trecutul pe care doar poezia prezentului o poate face. O altă idee semnificativă dezvoltată aici vizează importanța existenței unei elite a receptării, "o mică avangardă de cunoscători de poezie, spirite independente și într-o anume măsură mai înaintate decât epoca lor" având rolul de a contribui la evoluția culturală. Conceptul de receptare elitistă, este pe de altă parte, unul fundamental în ceea ce privește constituirea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
idee semnificativă dezvoltată aici vizează importanța existenței unei elite a receptării, "o mică avangardă de cunoscători de poezie, spirite independente și într-o anume măsură mai înaintate decât epoca lor" având rolul de a contribui la evoluția culturală. Conceptul de receptare elitistă, este pe de altă parte, unul fundamental în ceea ce privește constituirea clasicismului francez, după cum sugera și Henri Peyre în studiul său Qu΄est que le classicisme? pe care l-am analizat în capitolele anterioare. De aceea, și în acest punct, T.
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
străbunilor noștri, ci incapacitatea de a avea față de Dumnezeu și de om sentimentele (subl. aut.) pe care le aveau ei." Această viziune, care face din Eliot un homo religiosus, a marcat nu doar biografia autorului, ci și principiile sale în ceea ce privește receptarea și crearea literaturii. În Religie și literatură afirma în mod clar: "Critica literară ar trebui completată de o critică realizată dintr-un punct de vedere etic și teologic."291 Aspectul era dezvoltat în același text prin câteva precizări ce aduc
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Saturn: digresiuni despre geniu. Iași: Junimea, 2002, 245 p. (Eminesciana. Serie nouă; 5) * Detractorii lui Eminescu: vol. 1. Ediție îngrijită și prefață de Alexandru Dobrescu. Iași: Junimea, 2002, XLIV, 337 p. (Eminesciana. Serie nouă; 6) * LATEȘ, George. Gradul zero al receptării eminesciene. Iași: Junimea, 2003, 181 p. (Eminesciana. Serie nouă; 7) * MUREȘANU IONESCU, Marina. Eminescu și inter-textul romantic. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 2004, 280 p. (Eminesciana. Serie nouă; 8) * CODREANU, Theodor. Mitul Eminescu. Iași: Junimea, 2004, 330 p.
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
26 Ibidem, p. 63. 27 Pentru amănunte privind analiza chestiunii orientale la Eminescu, a se vedea și exegeza inedită a lui A.C. Cuza, Mihail Eminescu ca reprezentant al romantismului, vol. I, II, ediție critică de I. Oprișan, în colecția "Corpusul receptării critice a lui M. Eminescu", vol. 23-24, Editura SAECULUM I.O., București, 2010, cap. Politica lui Eminescu, vol. II, pp. 348-358. 28 Apud M. Eminescu, Opere, IX, p. 240. 29 M. Eminescu, Opere, IX, p. 241. 30 Ibidem, pp. 241-242
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
lui ar putea fi comparată cu cea a unui gânditor ca Henri Bergson (!). Wittgenstein a rămas, la noi, până astăzi puțin cunoscut și discutat în afara unor grupuri restrânse de profesioniști ai filozofiei și a cercurilor culturale de orientare postmodernistă. În comparație cu receptarea gândirii sale în lumea largă, cu impulsul pe care îl oferă ea astăzi, atât cercetării filozofice, cât și dezbaterii de idei, faptul mi se pare a fi un semn al provincialismului. În ultimul timp, au fost traduse în limba română
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
un mod cu totul impersonal, să se abțină să spună lucruri care ar putea să intereseze pe acei, mult mai puțini, care au investit deja în studiul operei filozofului. Nu îmi fac iluzii că există obstacole considerabile în calea unei receptări a gândirii lui Wittgenstein în cultura română care să se apropie de cea pe care o are opera lui în cultura de limbă engleză sau în cea a altor limbi de circulație universală. Căci scrierile lui Wittgenstein nu poartă pecetea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ale lui Kraus din Die Fackel, publicația pe care Gretl o urmărea cu susținută atenție. Se știe, de altfel, că în timpul șederii sale în Norvegia, în 1913, Wittgenstein a cerut să i se trimită numere noi ale revistei. Cât despre receptarea cărții lui Weininger, aceasta pare să fi fost inevitabilă. Ludwig trăise în plină adolescență într-un mediu impregnat de un cult al lui Weininger, acel cult care a fost declanșat prin sinuciderea lui la 23 de ani, 24 GÂNDITORUL SINGURATIC
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a științei pozitive de metafizica speculativă. Și vor considera că Tractatus-ul propune o teorie, una înrudită cu cea kantiană, în măsura în care este tot o teorie a experienței, diferită însă de aceasta prin orientarea ei empiristă. O formulare foarte clară a acestei receptări răspândite a Tractatus-ului a dat-o, cu câteva decenii în urmă, filozoful american Wilfrid Sellars. „Wittgensteinul Tractatus-ului - scria Sellars - este un caz deosebit de interesant deoarece deși se integrează, în anumite privințe, în mod clar în tradiția lui Hume, el concepe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fenomen de proiectare a limbilor particulare ca limbi universale, prin conștiința lingvistică la care participă și pe care o creează. Așadar, fiecare limbă este suficientă manifestării limbajului în cadrul comunității care o vorbește, deși între limbi există diferențe prin modul de receptare, de organizare și de transmitere a cunoașterii despre realitate. Fiecare limbă reprezintă astfel propria lume pentru om, ca reflex în conștiință al lumii obiective, propriul antropocos-mos, dar aceasta nu este ceva fragmentar, ci ceva integral, încît "lumea pentru om" generală
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în conștiința sa sensul celor enunțate, le interpretează și, replicînd, adoptă el poziția de locutor. În condiția de interlocutor, vorbitorul nu poate rămîne la statutul de simplu beneficiar al efortului făcut de locutor, ci, prin manifestarea aceleiași alterități, își adaptează receptarea și înțelegerea la situația comunicațională creată de acesta. Ca atare, din punct de vedere filozofic, limba poate fi privită din trei unghiuri: ca realitate, ca activitate și ca alteritate, dar aceste trei elemente de bază ale esenței ei nu-i
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
scaunul la fereastră, iar, apoi, comutînd pe scaun cu fotoliu, am așezat fotoliul la fereastră, și tot așa se poate comuta așeza cu pune, muta etc., iar fereastră cu ușă, perete, sobă etc. Acest lucru este permis întotdeauna și nici receptarea de către interlocutor, nici exigențele normei nu sînt afectate. Libertatea de expresie cu respectarea tehnicii permite, de asemenea, uzarea de sinonime (cuvinte sau perifraze), încît în loc de fereastră se poate folosi geam, în loc de sobă, mașină de gătit etc., în măsura în care astfel de sinonimii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
măsură la atribuirea caracterului de unicitate a discursului și, de aceea, este utilizată în mod voit în cazul tipurilor de discurs care repudiază clișeele în favoarea inovației, a noutății de realizare și de organizare a faptelor de limbă. În acest caz, receptarea discursului (de obicei, a discursului scris, a textului) presupune în același timp o receptare de idei (cognitivă) și o receptare a manierei de redare a ideilor (emotivă). În operele artistice, în literatură, funcția expresivă a limbii este valorificată pe scară
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mod voit în cazul tipurilor de discurs care repudiază clișeele în favoarea inovației, a noutății de realizare și de organizare a faptelor de limbă. În acest caz, receptarea discursului (de obicei, a discursului scris, a textului) presupune în același timp o receptare de idei (cognitivă) și o receptare a manierei de redare a ideilor (emotivă). În operele artistice, în literatură, funcția expresivă a limbii este valorificată pe scară largă, utilizarea deviantă a limbii fiind nu numai obișnuită, ci uneori chiar necesară pentru
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
discurs care repudiază clișeele în favoarea inovației, a noutății de realizare și de organizare a faptelor de limbă. În acest caz, receptarea discursului (de obicei, a discursului scris, a textului) presupune în același timp o receptare de idei (cognitivă) și o receptare a manierei de redare a ideilor (emotivă). În operele artistice, în literatură, funcția expresivă a limbii este valorificată pe scară largă, utilizarea deviantă a limbii fiind nu numai obișnuită, ci uneori chiar necesară pentru realizarea discursului. Pe de altă parte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ce pot fi articulate de om numai o anumită serie, care devine proprie limbii materne vorbite de acel grup. De aceea, în cazul contactului cu altă limbă și al însușirii ei, membrii unei comunități lingvistice istoricește constituite au dificultăți în receptarea exactă a sunetelor specifice acelei limbi, dar nespecifice limbii lor, și, mai ales, în reproducerea unor astfel de sunete, manifestînd tendința de a le apropia sau chiar de a le asimila sunetelor din limba lor. Lucrurile au o manifestare similară
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
autoritatea este o relație, trebuie să aibă doi poli, un purtător al autorității și un subiect al ei, asupra căruia se exercită influența purtătorului 232. Este vorba deci de o acțiune de exercitare a autorității și o altă acțiune de receptare a autorității, care presupune atît recunoașterea acestei autorități, cît și acceptul social în a o urma. Dar, exercitarea autorității și receptarea ei se realizează în cadrele unui domeniu cognitiv, societatea în întregime, de altfel, nici nu se poate manifesta simultan
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
exercită influența purtătorului 232. Este vorba deci de o acțiune de exercitare a autorității și o altă acțiune de receptare a autorității, care presupune atît recunoașterea acestei autorități, cît și acceptul social în a o urma. Dar, exercitarea autorității și receptarea ei se realizează în cadrele unui domeniu cognitiv, societatea în întregime, de altfel, nici nu se poate manifesta simultan în toate domeniile și nici nu există posibilitatea ca cineva să dețină temeiul autorității pentru toate, specializarea indivizilor sociali ducînd inevitabil
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
maniera de a scrie textul tradus trebuie să corespundă celor din textul original și 3) traducerea-rezultat trebuie să aibă naturalețea unei compoziții originale. Din perspectiva teoriei generale a comunicării verbale, traducerea este unul dintre cazurile particulare prin care se realizează receptarea și transmiterea de informații. În cadrul acestei teorii, s-a stabilit, pe de o parte, că nu există redări identice pentru aceeași stare de lucruri și, pe de altă parte, că nu există receptări identice pentru același mesaj, pentru că atît cel
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dintre cazurile particulare prin care se realizează receptarea și transmiterea de informații. În cadrul acestei teorii, s-a stabilit, pe de o parte, că nu există redări identice pentru aceeași stare de lucruri și, pe de altă parte, că nu există receptări identice pentru același mesaj, pentru că atît cel care emite un mesaj cît și cel care îl primește îl particularizează. Un aspect al comunicării este acela în care vorbitorul preia informația de la altcineva și o transmite altora, realizînd astfel o decodificare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
traducerea unor opere culturale, de obicei din domeniul literaturii 327. Traducerea textelor filozofice valoroase reprezintă un eveniment important în istoria culturală a comunităților, deoarece ilustrează, pe de o parte, circulația acestor texte și, pe de altă parte, atestă nivelul de receptare a valorilor mondiale de către cultura primitoare, precum și nivelul de cunoaștere și de apreciere a acestor valori. De aceea, difuzarea ideilor unui filozof de o excepțională însemnătate precum Immanuel Kant și, îndeosebi, traducerea operei lui principale au reprezentat pentru cultura română
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]