6,870 matches
-
fiecare dată, în condiții egale, experiența unui dansator pe gheață nu se reproduce identic cu ea înseși, oricând este altceva, chiar dacă antrenamentul este automat. Prima funcție din activitatea de joc solicită calități sportive complexe asupra corpului (viteză bună de alergare, reflexe rapide în mișcările de autoapărare de atacare inteligentă etc.). Se impune, deci să luăm în considerare noțiunea de limbaj cultural sportiv într-un sens mai larg, care să permită referirea adecvată la domeniul specific, cel operațional - sau după caz, la
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
dorește să conțină un sistem de ordine fizică și psihică, un sistem social controlabil, dorit sau nu de majoritatea societăților și a organizatorilor. . Prima funcție simbolică din activitatea de joc solicită calități sportive complexe asupra corpului (viteză bună de alergare, reflexe rapide în mișcările de autoapărare de atacare inteligentă etc.). A doua funcție simbolică din activitatea joc impune să luăm în considerare noțiunea de limbaj cultural sportiv într-un sens mai larg, care să permită referirea adecvată la domeniul specific, cel
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
fi, verbul existenței având aici ca reper arta și, firește, artistul creator, care se zbate între două dimensiuni ale ființei sale, gunoi și cruce, cu alte cuvinte, între memento mori și seducătorul gând al veșniciei, chiar dacă e doar ca un reflex condiționat, îngemănarea lor desăvârșindu-se doar prin artă, pe care Eminescu o definea ca strai de purpură și aur peste țărâna cea grea, dar aceeași forță a poeziei de a înnobila realitatea se exprimă și aici, unde toate tomberoanele s-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mai ușor. 2. Emulsia fotografică Odată cu realizarea primei dagherotipii de către Niepce împreună cu pictorul Daguerre în anul 1829, putem spune că începe era fotografiei bazată pe emulsii fotosensibile. Paralel cu îmbunătățirea aparaturii fotografice, care a dus la realizarea aparatelor fotografice reflex, cu vizare prin obiectiv, având expunerea automatizată, a evoluat și producția de materiale fotosensibile, îmbunătățindu-se totodată și granulația filmelor și mărirea sensibilității acestora. Chimia a jucat, timp de multe decenii, un rol important în tehnica fotografică, prin combinațiile de
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
permite selectarea fotografiei ce va fi trimisă spre printer. Rețineți că imaginea pe care o afișează LCD-ul este exact ceea ce va fi înregistrat pe card (spunem că este TTL, “thru the lens” - direct prin lentile, termen moștenit de la aparatele reflex cu peliculă), spre deosebire de vizorul obișnuit, care, mai ales la fotografierea macro dă erori de paralaxă. Dezavantajele LCD-ului ar fi: 1. consumul mare de energie - utilizarea LCD-ului consumă destul de repede acumulatorii; 2. în lumină solară puternică
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
mai ieftin și neteveat, țin să vă anunț că, deși campania electorală nu a început încă, plouă. Plouă cu noi și noi candidaturi, alături de Marele Circuit Auto din Kannawax înscriindu-se circuitele autohtone ale candidaților de diverse culori, sexe și reflexe sociale la binele public. În Studioul Șase, de altfel singura cabină de care dispune noul Radio particular Vicky, pe două rânduri, supraetajați conform paturilor de campanie împrumutate de la Brigada de Jandarmerie se află câțiva dintre aspiranții la... ” La, la, la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
un semnal creierului tău prin care îl anunți că urmează să ajungă mâncare în stomac. Când primește semnalul, creierul comandă stomacului să producă enzime, care vor fi astfel irosite. Mai mult, în timp, poate avea loc o dereglare a mecanismului reflex de producere a enzimelor (organismul nu va produce enzime atunci când mesteci, creierul crezând că primește din nou un semnal fals) ceea ce duce la balonări, indigestie și mâncare incomplet digerată, ceea ce provoacă în timp boli cronice. 6) Stresul. El contribuie cel
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
în zăpadă epuizat, renunțând să mă mai lupt cu viscolul, când am auzit din nou acel clopot... Apoi am rămas singur cu meandrele vieții mele... Mă credeți că n-am mai izbutit niciodată să plîng? Și n-am mai avut reflexe prompte în fața primejdiei... Mergeam, așadar, căutând o ieșire din mlaștină, când am încremenit. Printre trestii, am zărit lucind un foc în fața căruia, nu-mi venea să-mi cred ochilor, trei inși cântau cu fluierele unor cobre așezate pe niște butuci
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-se în bătaia vântului. Am făcut câțiva pași și m-am pomenit pe un țărm. Luna strălucea, dezvăluindu-mi o plajă cu un nisip foarte fin și marea care foșnea stins, plină parcă de comori barbare de aur ale căror reflexe urcau până la suprafață ca o dogoare. Am simțit cum mă cuprinde un fel de vrajă, m-am dezbrăcat și am făcut o baie gol. La un moment dat m-am speriat crezând că am văzut prin apă umbra unui rechin
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gestul trădător. Ce fel? o impresionasem atât de puternic, sau...? Ce-o fi gândind despre mine? La dracu, aș fi putut să-i fac cunoștință. Hm! nu era urîtă! Avea niște ochi de te băga în răcori... Și păr cu reflexe ca smoala... Unde mai văzusem asemenea ochi? Chiar trupul... M-da, era mlădie, bine construită. Sânt sigur că am mai zărit cândva perechea asta de ochi. Cred că din cauza acestor ochi îmi pierdusem cumpătul în fața ei, eu care ― orice s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
casele cu mai multe etaje, tramvaiele, mașinile, lumina electrică, ascensoarele. Treceam dintr-o civilizație patriarhală, cumva metaistorică, în istorie. Într-un megalopolis ca Los Angeles mă șochează altceva: proporțiile. Parcă am intrat într-un alt fel de istorie, post-citadină, unde reflexele mele sunt descumpănite. Unui asemenea oraș nu-i pot "vedea" marginile. În consecință, nu-l pot "gîndi". Știu că se sfârșește undeva, dar acel "sfîrșit" are loc dincolo de ceea ce m-am obișnuit să consider normal sau suportabil. Dacă un târg
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
iubi, dar păstrează-mi credință!" Numai că o asemenea confirmare nu-i niciodată definitivă și trebuie s-o capeți de fiecare dată. Și astfel, devine deprindere. Curând frazele încep să curgă fără să te mai gândești ce spui, apoi urmează reflexul: într-o bună zi, te pomenești că iei fără a dori cu adevărat. Vă rog să mă credeți, pentru anumiți oameni cel puțin, nu-i lucru mai greu decât acela de a nu lua ceea ce nu doresc. Și asta mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
-i simțea înapoia lui supărători, știa că nu el a omo-rit-o și gândul acesta îl întuneca ca fiindu-i ofensator. Elena, cu chipul ei grav și senin, sta lângă Lina. Era acolo și Mini pe-aproape, pe care o ipnotiza reflexul vioriu al unui vitraliu. Nory, tot ne-astîmpărată, circula și aci și, cum nu putea tăcea, șoptea cu internul Romulus de la Filantropia. Sia zăcuse la Maternitate, dar Romulus știa amănunte. Un caz greu și rar! Altfel profesorul G. n-ar fi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nou curent cristalin și un susur ușor de păsări. O spirală vânătă de fum șerpui din cădelnițe, se urcă și dispăru pe fereastră, lăsând o risipă plăcută de mirodenii. Soarele căzuse probabil mai jos. Mini, care nu mai vedea nici reflexul vioriu, nici fășia mătăsoasă de cer, fu trasă de aurul ce trăgea contururi capricioase pe icoane în zona de umbră a bisericii; contururi care radiau așa de prețios, că lumina venită prin ogive, electricitatea candelabrelor, flacăra luminărilor groase păreau sarbede
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
loc central în evocările lui Ovidiu Papadima. Directorul de la Gândirea îl promovase încă de elev în revistă, fiindu-i mentor și în continuare prieten. Papadima scrie: “comunismul a încercat să șteargă orice urmă a prezenței sale în cultura românească deși reflexele personalității sale sunt imense: poet, gânditor, profesor universitar, ziarist și nu mai puțin om politic”. Avea “admiratori și prieteni, dușmani și discipoli”. Papadima începuse să publice din ultimul an de liceu în revista Îndemnul, an IV, bucurându-se de aprecierile
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mea, după care am pornit spre liceu. Nu cunoșteam orașul și cred că barbarii, la Roma, au fost mai degajați decât mine. Mă speriam de câte ori trebuia să trec strada și auzeam frânele vreunei mașini scrâșnind. Nu apucasem să-mi formez reflexe citadine, așa că alternam curiozitatea cu teama. La prânz, am făcut drumul invers. Am căscat gura în fața vitrinelor de pe Bulevardul Elisabeta, uimit mai mult de manechine decât de hainele expuse, m-am oprit să mă uit la pozele de la cinematografe, iar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
experiența de elev nimerit printre colegi ai căror părinți făceau parte din înalta societate m-a aruncat și mai adânc în viața interioară. Am avut nevoie mereu de un "zid" în spate, să mă apăr, ceea ce a consolidat, din păcate, reflexul meu retractil, iar egoismul a făcut restul. Lacom de viață, nu m-am priceput să ofer. Am primit de la viață mai mult decât am dat. Și mi-a trebuit mult timp să accept că ne naștem predestinați. E adevărat, nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aproape bucureștean". M-am obișnuit cu mirosul de benzină arsă, cu cerul fără mister de deasupra orașelor. Aici mi s-a născut fiul, aici l-am văzut crescând. Treptat, am încetat de a mai fi ceea ce fusesem. Mi-am pierdut reflexele rustice, m-am "civilizat", biblioteca mi-a devenit mai dragă decât pădurea. Nu sunt un bucureștean autentic, întreg, vorbesc despre "viața la țară" cum vorbesc, la Cehov, cele "trei surori" despre Moscova. Îmbătrânesc, ca arborii care se usucă pe dinlăuntru
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că m-a lăsat de capul meu, că mi-a dat prea multă libertate. 6. De abia m-am întrebat la ce-mi folosesc recapitulările și ― ironie! ― țipătul unui cocoș anulează întreaga mea educație urbană. Am rămas, probabil, cu un reflex rural de care nu mă pot lepăda. Și nici nu vreau, de fapt! De cum ridic ochii și văd tabloul unde tata e tânăr artilerist, orice reținere legată de țăranul român mi se pare necuviincioasă. Sentimental, voi depinde mereu de un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe acest pretendent al Vilmei) străbătea grădina și știa că Vilma Îl urmărește cu privirea: mergea cu demnitatea pe care i-o dădeau anii petrecuți În slujba acestei case și, pe o tavă de argint, ducea paharele de carton cu reflexe de porțelan pline cu coca-cola sau cu bere brună care stătuseră pînă atunci la gheață. Copiii se serveau singuri sau erau serviți de dădacele lor și mulți dintre ei, printre care desigur Pipo și Rafaelito, neisprăviții ăștia, scoteau din buzunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se facă noapte mai repede și să meargă mai repede la cocteil. Aprinse apoi o lampă cu picior, Într-un colț al camerei și alta de pe masă, În dreapta sofalei, obținînd o atmosferă perfectă pentru Jerez, Într-adevăr păhărelele străluceau cu reflexe brun-roșcat pe tava de argint. Arminda stătea și acum Încremenită, după cei cîțiva pași pe care-i făcuse intrînd și deodată Își dădură seama cît era de murdară și parcă spusese ceva abia șoptit. Dar Juan Lucas nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Salutară, apoi luară poziție de drepți. Clane se opri brusc. De fapt, intenționase să fie calm, spunându-și lui însuși că ceea ce se întâmpla era firesc. Sentimentele însă reacționau diferit. Surveni o emoție familiară, terifiantă. Putea simți cum emoția deștepta reflexe îndepărtate ale sistemului său nervos, ca pe un început vechi al unei panici periculoase copilărești, un produs al zilelor lui oribile anterioare, când era o ființă chinuită. I se zbăteau mușchii feței. De trei ori înghiți în sec. Apoi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
lumea transfigurată între două tic-tacuri. Sunt înserate apoi niște versuri. Reîntorcându-se în lumea școlii, construiește imaginea unui personaj feminin, Epaminonda, numită așa de tatăl ei, preotul Petru Toma, crezând că vestitul personaj din antichitatea greacă era o femeie, un reflex al snobismului. În schimb, părintele era cam iubăreț și cam mulți copii din sat îi semănau. Revenind la lumea școlii, este memorabilă Natalia Udrea, celebra NU, care întruchipează pe conducătorul infatuat, rupt de realitate, stăpânit de idei preconcepute, sectar și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
reuniți pentru prima oară de la accident. O potopiră pe Karin cu saluturi joviale. Ea rezistă impulsului de a-i întreba unde fuseseră până acum. Rupp se repezi la Mark, care zăcea scheunând în pat și-i întinse palma. Dintr-un reflex adânc, Mark bătu palma cu el. —Doamne, Gus. Chiar că ți-au făcut figura. Rupp gesticulă spre monitoare. Îți vine să crezi? Toate mașinăriile astea, numai pentru tine. Duane se ținea deoparte, întinzându-și gâtul. — Face progrese, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chestia asta de-aproape înainte să mori. Karin se smulse din brațele lui Rupp. Îmi pare rău, dar voi doi trebuie să plecați. Am plecat deja. Rupp o salută militărește, cum învățase la Garda Națională, iar Mark îl imită din reflex. Duane Cain își întinse degetul mare și cel mic de la mână și le ridică spre Mark. —Fii tare, frate. Mai venim. După ce bărbații plecară și se reinstaură calmul, Weber se întoarse spre Karin. Probabil că ar trebui să lucrez un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]