5,064 matches
-
unui dormitor gol, aflat la primul etaj al casei parohiale, Eva Wilt se uita cum părintele St John Froude se plimba gânditor pe cărarea ce ducea la biserică. în clipa în care bărbatul dispăru din raza vederii ei, Eva se repezi la parter și năvăli în biroul lui. Avea să-l sune din nou pe Henry. Dacă nu era la Tehnic, atunci trebuia să fie acasă. Se duse până lângă birou și era gata să ridice receptorul, când văzu iedera. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
îi reteză propoziția. — Ia-ți labele de pe mine! urlă Eva și se folosi din plin de cunoștințele ei de judo, trântindu-l pe inspector la podea. Tocmai era gata să repete procedura și cu cei doi agenți, când Wilt se repezi în fața lor. — Aici sunt, draga mea, zise el. Eva își opri avântul. O clipă fu străbătută de un tremurat și, văzută din perspectiva inspectorului Flint, dădu impresia că se topește. — O, Henry, exclamă ea, ce ți-au făcut?! Ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
lingușitor... gata, a și pus mâna pe tine, chiar dacă n-ai nici câini, nici pisici, nici canari, altul o fi interesul. „Pot intra? Și aș putea să vă deranjez cu o conversație, altă dată?“ Măgarul! Dar acum, la telefon, îl repezise, în sfârșit. O zi, două, măcar o zi, două va fi pauză. Apoi, iarăși operația de încercuire. Și, în definitiv, de ce? Doar pentru că nu avea relații cu vecinii sau fiindcă lipsea de la ședințele locatarilor sau pentru că își plătise cota de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așa minune“. Tolea nu cedase, insista că Marga este o șansă reală, dacă nu drept cumpărător, măcar pentru a găsi unul. Bătrânul își amintise, însă, dintr-odată, de pastilele pe care trebuie să le ia în fiecare seară și se repezi la bucătărie, să facă ceai. „Îți fac și dumitale. Un ceai special. Am un ceai indian, formidabil. Cu totul, cu totul special. Face minuni. Minuni inconfortabile, uneori, crede-mă“, bodogănea bibliofilul, retrăgându-se spre bucătărie. Îl aștepta să revină, privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
copilule! În libertate, o să mintă, ca și în captivitate. Pe când Emilia, ea a îndrăznit să... — O clipă, o clipă, strigă novicele. Captivitate, ați spus? Dumneavoastră, tovarășe Gafton? Captivitate?! Îndrăzniți asemenea... Să văd sprânceana! Repede, repede, să văd cicatricea... și se repezi, trăgându-l pe Gafton după el, spre primul stâlp electric. Fără lumină, firește. Seara, străzile zăceau în beznă. Se auzea doar tropotul santinelelor, se ridica peste oraș putoarea gunoaielor neevacuate si bezna moale, scârboasă. — Bucuria merită toate onorurile, profesore! Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
același pe care i-l știam dintotdeauna. Poate se adăugase o notă de melancolie, dar nu suficientă ca să îl schimbe în măsura în care mă temusem. — Unchiule Nat! a exclamat el. Ce dracu’ cauți în Brooklyn? Înainte de a-i putea răspunde, s-a repezit de după tejghea și m-a cuprins în brațe. Spre propria mea mirare, ochii mi s-au umplut de lacrimi. Adio, dragoste Ceva mai târziu în aceeași zi, l-am invitat la prânz la Cosmic Diner. Superba Marina ne-a servit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
palmei stângi, un număr de pantomimă dezlănțuită, care arăta cât se considera de proastă. A făcut-o de trei ori, de patru, de cinci ori, dar chiar când mă pregăteam să o apuc de braț ca să o opresc, și-a repezit mâna stângă cu un deget întins spre fața mea, încercând să mă împungă. Era pradă furiei. Cu ochii în flăcările scârbei și disprețului de sine, a început să se bată cu mâna stângă peste dreapta, parcă mustrând mâna pentru tupeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aflat afară (și poziționat în mod fericit la nici trei metri de mașina noastră) într-o armă care să contracareze Soluția Burlington? Am intrat tustrei împreună în restaurant și primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne repezim la toaletă. Apoi ne-am așezat la masă și am comandat hamburgeri, salate cu ton și sendvișuri cu cașcaval la grătar. În clipa în care chelnerița a terminat cu noi, Lucy ne-a anunțat, arătând cu degetul la burtă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lor, încât a început să tremure de teamă. Dryer și Trumbell nu terminaseră de coborât scara care ducea la parter și, fără a se osteni să îl bage în seamă pe Rufus, Harry a țâșnit de la masă și s-a repezit pe urmele lor. Rufus l-a urmat - dar încet, prudent, aproape încremenit de groază. Până să coboare el treptele, Dryer și Trumbell ieșiseră deja din magazin și Harry smucea ușa de la intrare - continuând să hohotească, în continuare pe urmele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
simt și eu un nod în gât. Manifestările sentimentale excesive nu îmi stau în fire, dar încă mă resimțeam după conversația cu Dryer, care mă consumase mai mult decât aș fi crezut. Pe parcursul confruntării, îmi asumasem rolul durului și mă repezisem la el cu o agresivitate care îmi dăduse tonul răgușit al unui gangster dintr-un vechi film de mâna a doua. Nu că Dryer nu merita un astfel de tratament, dar, până când cuvintele nu-mi ieșiseră din gură, nu știusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nu avuseserăm nici un singur client în ultimele două ore și unicul sunet care se auzea era bâzâitul înăbușit al unui ventilator electric. Chipul lui Lucy s-a luminat când a văzut-o pe Honey intrând. Tocmai se pregătea să se repeadă spre ea, când i-am pus o mână pe braț și i-am șoptit: — Încă nu, Lucy. Lasă-i să vorbească puțin mai întâi. Honey, cu privirile ațintite asupra lui Tom, nu observase că eram acolo. Ca doi agenți secreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bagajele afară, așteptând în mașină. Și n-aș ști că tu ești bărbatul vieții mele. În momentul acela, am decis că își spuseseră destule și am lăsat-o pe Lucy să iasă din ascunzătoare. Ea a traversat în goană încăperea, repezindu-se la Honey. Aici erai, maimuțică mică, a spus fosta învățătoare învăluind-o pe fata noastră într-o îmbrățișare și săltând-o de la pământ; când, în fine, a lăsat-o iar jos, a întrebat: Ai auzit ce-am vorbit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lângă Lucy a mea. — Nu trebuie decât să-mi spui, i-am răspuns, și te duc unde vrei tu. — Spun, unchiule Nat. Spun chiar acum. Minor era atât de stupefiat, încât nu știa ce să facă. Mă așteptam să se repeadă la ea, să facă totul pentru a ne împiedica să ieșim de-acolo, dar înfruntarea se declanșase atât de brusc și de violent, încât nu a rostit un cuvânt. Am luat-o pe Aurora pe după umeri și, până ca bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în trecut? E bisexual? Are o idilă cu afurisita de Hilary Clinton? Doamne, nu mai suport. —Mmmm, a fost minunat, spune Amy visătoare în timp ce dă pe gât ultimul strop de Malibu cu ananas. Încă unul? mă ofer eu și mă reped la bar înainte să poată răspunde. Amy o să mai bea ceva aici, fie că-i place, fie că nu. Dacă eu nu pot s-o fac să vorbească, câteva pahare ar trebui s-o convingă. Mă întorc cu încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
O cutie de Diet Coke pică jos. E bună și rece, dar mai bine aș lua și gheață. Zahăr. Îmi dau seama că nu am în ce să pun gheața. Mai bine mă întorc în cameră să iau frapiera. Mă reped înăuntru, las jos cutia și apar din nou cu frapiera. Cuburile de gheață se izbesc de frapieră cu un zgomot infernal. Aud pe cineva ieșind din cameră. Zahăr, zahăr, zahăr. Nu vreau să fiu prinsă aici în pijămăluțele mele. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un fragment de carte de citit sub manta. Ieșind de la biserica Sfântul Anton, cea clădită de Mircea Ciobanul vis-à-vis de Hanul Manuc, o găsisem pe S. în stația autobuzului, încercând cu cazne să-și desfacă fermoarul înțepenit al gecii. Mă reped s-o ajut doar pentru a-i simți mirosul proaspăt de primăvară, de narcise, de zambile, de... fiindcă eu nici la propria-mi haină nu-mi încheiam singur fermoarul. Pe urmă, în autobuz, locul de la margine se dovedește cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
feresc privirea, înroșindu‑mă ca racul. Caut în geantă după bucățica de hârtie cu numele... și uite‑o, am găsit‑o. Judd Westbrook și Kent Garland. Kent? Chiar există numele ăsta? — Sunt Rebecca Bloomwood, spun către maâtre d’, băgându‑mi repede hârtia înapoi în geantă. Am întâlnire cu Judd Westbrook și Kent Garland de la HLBC. El scanează rapid lista și îmi oferă un surâs înghețat. — A, da. Au sosit deja. Trag aer în piept, apoi îl urmez la masă, și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se mai repete niciodată. Niciodată! Și nu trebuie să spui nimănui. — N‑o să spun. — Vorbesc foarte serios, Bex. Nu vreau să știe nimeni. Nimeni! — Nu! Promit. De fapt, spun, cu o inspirație subită, cred că am ceva pentru tine. Mă reped în hol, deschid o valiză și scotocesc după punga de la Kate’s Paperie. Scot o felicitare din teanc, scriu repede în interiorul ei „Pentru Suze, cu dragoste, Bex“ și revin în bucătărie, lipind plicul. — E pentru mine? zice Suze mirată. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
toate astea să se întâmple. În culise, pe când e ajutată să-și îndepărteze machiajul și să-și scoată costumul, izbucnește din nou în plâns. Hohotul de plâns vine atât de brusc, cu un impact atât de copleșitor, că ea se repede la ușă și iese în grabă din încăpere. * E anul 1930. Imediat după prima ei apariție pe scenă, teatrul e închis. Și apoi trupa și școala. Motivele sunt lipsa de fonduri și instabilitata politică. Neputând să-și plătească datoriile, China
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mă ajutați. Kang Sheng nu răspunde multă vreme, apoi oftează, își exprimă dificultatea în care se găsește, descrie cum a fost atacat la ședință din cauza lui Wang Ming. Numai Mao îmi poate proba nevinovăția, face el o aluzie. Ea se repede să accepte târgul. Scoțându-și batista, își șterge lacrimile. O să văd ce pot face în legătură cu asta. O să vorbesc cu tovarășul președinte pentru dumneavoastră. Se șterge mai departe. Fața, gâtul, umerii, brațele, mâinile și degetele. Și apoi încă o dată. O să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
slab, intru, Bunè ziua! Bunè ziua! abia dacè mè uit la femeia pentru care am fècut drumul de obligație pânè aici, Tu trebuie sè fii Matei! Da! bèdèran, grèbit, nici nu-i întind mâna, observ calculatorul pe birou și mè reped la el ca si cum, în încèperea aceea, plinè de cèrți și albume de artè, calculatorul ar fi singurul lucru familiar mie, mè așez în fața lui, Care e problema? Eu sunt o profanè, îi aud vocea din spatele meu, a trecut cu delicatețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
viața ei casnicè, încât orice rezistențè din sufletul meu cedeazè în fața acestui uluitor mod al ei de a face astfel de mèrturisiri care, în mod obișnuit, nu se fac unor oamenii pe care abia i-ai cunoscut, Cum intru mè reped la calculator, Am adus programul de instalare de la Institut și, Fè-te comod, mè invitè ea zâmbind și eu, prost crescut cum sunt, nici n-am observat când ea și-a dezbrècat haină și a aprins lumină, Mè ridic și mè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
amintindu-mi cè directorul meu are în bibliotecè un calculator, doar pe mine m-a adus că sè mè ocup de el, Angel! Salvarea mea dintotdeauna, îngerul meu, mè strecor nevèzut din încèpere și trec dincolo, aprind lumina și mè reped spre masă cu calculatorul, îl pornesc și, la contactul tactil cu tastatură, nervii mei încordați încep sè se destindè, strigètul meu de disperare cètre virtuală mea soție, Angel, Angel! Are you there? din fericire, ea având cuplat telefonul la calculator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sè fac jurnalisticè, îmi explicè el, cu bèieții èștia! Dar n-am cu cine! Cum sè faci presè în felul èsta!? Când ei nu cunosc nici regulile elementare, regulile de bun simț! Dacè scrii despre un conflict politic nu te repezi sè dai numai opinia uneia dintre pèrți, te duci s-o afli și pe cealaltè, e o chestie de bun simț, dar bèieții èștia de la mine din redacție n-o știu! Degeaba tot încerc sè-i învèț! În plus, mai trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ceasurile din lume la biroul lui de la Institut, din noaptea asta, însè, totul avea sè se schimbe, știu asta! Îmi torn cafeaua și îmi aprind o țigarè, dar stomacul meu, inflexibil în exigențele sale fiziologice, îmi transmite avertismente repetate, mè reped sè înghit o felie de șuncè, îmi amintesc cè nu sunt singur, cè dincolo, în camerè, în patul meu, doarme cineva! Matei nu e mai e singur și, în virtutea acestui fapt, nu se mai cuvine sè mènânce singur! totul pèrându-mi-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]