3,846 matches
-
de duminică, se repezi ea. L-am ascultat alaltăieri, n-aveam altceva mai bun de făcut, dar numai din curiozitate. M-a făcut să mă gândesc la toți amărâții ăia care nu reușesc niciodată să-și găsească pe cineva. Știi, replică el sculându-se ca să schimbe CD-ul, când eram mult mai tânăr și abia Începusem să ies cu fete, mi-ar fi prins bine așa ceva ca să-mi mai monteze respectul de sine. —O, și mie. Și mie. Dar din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
respins dulceața asta de bebeluș? De ce? Are un handicap. Chanel se Încruntă. —Ce handicap? N-are nici urmă de handicap. E absolut perfect. —Nu, nu e. E roșcat. Nu și-a mai vrut propriul copil pentru că e roșcat. — Hai, mă, replică Ruby. Nu se poate! Nu cred așa ceva. Trebuie să mai fi fost vreun motiv În afară de asta. Nu. Claudia urăște părul roșcat. I se pare de-a dreptul respingător. Se pare că a fost o Încurcătură la culoarea părului donatorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
bătută cu una cu două. —Eu te sfătuiesc să scoți formularul acela din buzunar și să te uiți puțin mai atent la el. Nu sunt sigur că m-ai auzit când am spus că această conversație a luat sfârșit, Îi replică el. —Fă-mi hatârul ăsta, te rog, zâmbi ea. Uită-te puțin la ea. El scoase hârtia din buzunar. —OK, acuma uită-te În josul listei până ajungi la numele Claudia Planchette. Numele de lângă al ei - cel dintre paranteze - este al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ea luă reacția asta drept un acces de vinovăție. Nu am nici o aventură cu Kimberley, spuse calm. Aveam niște treabă la New York numai că nu pot vorbi despre asta acum. Ce treabă? Doar treabă, OK? Nu, nu e deloc OK, replică ea. Dacă nu te vedeai cu nimeni În New York, atunci ce făceai acolo? Își dădu seama că apa din ceainic fiersese și butonul Îl oprise automat. În loc de răspuns, Sam se sterșe la ochi cu mâna: Îmi pare rău. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
citească, unii pentru că atare lucruri le dau dureri de cap, iar alții deoarece, grijulii ca sancta sancte tractanda sunt, cele sfinte să fie tratate cu sfințenie, consideră că acele concepte nu trebuie să fie prilej de glume și giumbușlucuri. El replică însă că nu știe de ce tocmai fiii spirituali ai celor care și-au bătut joc de lucrurile cele mai sfinte, adică de cele mai mângâietoare credințe și nădejdi ale fraților lor, ar avea dreptul să pretindă ca anumite chestiuni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ai să-l vezi, fetițo, ai să-l vezi și-o să-ți schimbi părerile. Cât despre asta... — Nimeni nu poate spune din apa asta n-am să beau. — Misterioase sunt căile Providenței! - exclamă don Fermín -. Dumnezeu... Păi bine, bărbate - îi replică nevasta -, ce-are-a face Dumnezeu cu anarhismul? Ți-am mai spus-o de-o mie de ori. Dacă nimeni nu trebuie să comande, cum vine treaba cu Dumnezeu? — Anarhismul meu, nevastă, m-ai auzit spunând-o tot de-o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nici nu ți-a observat prezența.“ Și i-am răspuns: „Păi asta-i cea mai mare grosolănie, nu că nu m-a salutat, ci că nu mi-a remarcat prezența.“ „A făcut-o fără să vrea, e distrat...“, mi-a replicat el; iar eu: „Cele mai crase grosolănii sunt cele așa-zis involuntare, iar grosolănia grosolăniilor e să fii distrat în prezența oamenilor.“ E, doamnă, ceva de speța prostesc numitelor uitări involuntare, ca și cum s-ar putea să uiți voluntar de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de el un cerșetor, spunându-i: „Dați-mi de pomană, pentru numele Domnului, domnișorule, am șapte copii!...“ „N-aveai decât să nu-i fi făcut!“ - îi răspunse prost dispus Augusto -. „Aș vrea să vă fi văzut pe dumneavoastră în locul meu - replică cerșetorul, adăugând -: Și ce vreți să facem noi, săracii, dacă nu mai facem copii... în locul bogaților?“ „Ai dreptate - replică Augusto -, și, ca filozof ce ești, fie, ține-aici!“, și-i dădu o pesetă, pe care omul acela de ispravă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
răspuns. — Nu - i-am spus eu -, să fii viu! — Desigur! — Or, tu nu ești viu! — Cum adică nu sunt viu? Ce, am murit? - și începu, fără a-și da seama ce face, să se pipăie. Nu, omule, nu! - i-am replicat -. Ți-am spus înainte că nu ești nici treaz, nici adormit, iar acum îți spun că nu ești nici mort, nici viu. — Explicați-vă odată, pentru numele Domnului! Explicați-vă odată! - mă imploră el consternat -. Căci văd și aud asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu există în realitate, nici viu, nici mort... Nu cumva să fiți dumneavoastră un simplu pretext pentru ca istoria mea să iasă în lume... Asta ar mai lipsi! - am exclamat eu oarecum vexat. — Nu vă aprindeți, domnule de Unamuno - mi-a replicat el -, păstrați-vă calmul. Dumneavoastră mi-ați pus la îndoială existența... — Nu-i vorba de îndoială, nu - l-am întrerupt -; e o certitudine absolută că tu nu exiști în afara producției mele romanești. — Bun, atunci n-aveți de ce să fiți atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să trecem la altceva. Când un om adormit și inert în patul său visează ceva, ce există oare în mai mare măsură: el în calitate de conștiință care visează sau visul lui? — Și dacă visează că există el însuși, visătorul? - i-am replicat la rându-mi. În cazul ăsta, prietene don Miguel, vin și eu și vă-ntreb: cum anume există el, ca visător care se visează sau ca visat de el însuși? Și luați aminte apoi că, acceptând această discuție cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și m-a întrebat dacă socotem cu putință să-l resuscitez pe don Quijote și, când eu i-am răspuns că era imposibil: „Păi în aceeași situație suntem toate celelalte ființe fictive“, mi-a argumentat el, iar eu i-am replicat: „Și dacă te mai visez o dată?“, el: „Nu poți visa de două ori același vis. Dacă o să visezi iarăși și-o să crezi că sunt eu, eu am să fiu altul.“ Altul? Cum m-a hăituit și mă mai hăituiește acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spirituală. Și de curând, nepotul meu Miguelín mă întreba dacă Felix Motanul - cel din poveștile pentru copii - e din carne. Voia să spună viu. Și când i-am dat de înțeles că e poveste, vis sau minciună, el mi-a replicat: „Adică vis din carne?“ E aici o întreagă metafizică. Sau o metaistorie. M-am mai gândit și să continui biografia lui Augusto Pérez al meu, să-i povestesc viața de pe lumea cealaltă, în cealaltă viață. Dar lumea cealaltă și celaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
așa ceva. Când vreunul dintre acei cititori impenetrabili, dintre cei care nu știu să mânânce cărțile și nici să iasă din ei înșiși, îmi spune, după ce a citit ceva scris de mine: „Nu sunt de acord! Nu sunt de acord!“ îi replic, stăpânindu-mi cât pot mai bine compasiunea: „Și ce ne pasă, domnule dragă, și dumneavoastră, și mie, că nu suntem de acord?“. Cu alte cuvinte, în ce mă privește, eu unul nu sunt totdeauna de acord cu mine însumi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se simțea asaltat de orice propunere, de orice impuls către ceva nou. Tata privea și asta drept un dat care nu putea fi schimbat, se fixase în ceea ce corespundea firii lui, „să-i facă pe plac“ lui Hackler, cum îi replicase Hans Saner: Știi doar ce patron dificil e Hackler. Îi am tot timpul vocea în urechi, că o să facă în sfârșit ceva pentru a fi primit în Curling-Club ca să obțină un team propriu. Hackler ar fi vrut să fie cooptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sfârșit vei locui cu un bărbat după tot acest timp! Nu-mi vine să cred că vei trece prin toate experiențele prin care noi celelalte am trecut cu ani în urmă. Aș putea spune același lucru și despre tine, îmi replică Maria. Tu practic ai fost o femeie măritată de la șaisprezece ani. Habar nu ai cum e viața de tânără celibatară. —Mă bazam pe tine că mă vei scoate în lume și-mi vei arăta, am spus eu mohorâtă, două tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
așteptam să înceapă cu glumele. Dar Lisa dădea din cap uimită. —Jen, sunt grozave! Ai făcut o întreagă arcă a lui Noe. Îți dai seama ce animal reprezintă și sunt chiar și perfect proporționate. —Așa și trebuie să fie, am replicat eu sec. Maria luă în mână o vază pe care o umplusem cu un buchet de diferite flori de hârtie aranjate conform principiilor japoneze tradiționale Ikebana. Trandafiri, crini, frezii... și privește frunzele, habar n-aveam că poți face așa ceva. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe lângă mine, Jenny. Ci ultimii zece ani! Fiecare dimineață ca asta, fiecare după-amiază la fel. Am rămas gravidă când aveam 28 de ani, am clipit o dată și m-am trezit la 38 de ani. Așa e pentru toate mamele, am replicat. Ai făcut sacrificii pentru copii, și eu sunt pregătită să fac același lucru. Deși, după ziua de azi, ajunsesem la concluzia că mă voi mulțumi cu un singur copil și că voi instala iale de oțel la dulapul cu casete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mașină. —A trecut ceva timp de când a fost curățată, mormăi el. Când taxiul porni izbindu-ne de scaune, înjură sănătos. — Încearcă să ne omoare sau ce? Nu știe că de-abia am ieșit din spital? — Se concentrează asupra destinației, am replicat. Nu contează nimic altceva. Consider că toți șoferii de taxi ar trebui obligați să călătorească incognito cu un taxi măcar o dată pe lună. Și-ar da repede seama că un odorizant de mașină Simpsons nu poate înlocui un set complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-l destăinuiesc, încredințat că niciodată nu vei avea cutezanța să mă denunți, tocmai tu, care de când te cunosc, trăiești uzurpând drepturile celorlalți, călcând peste cadavre, pentru ca să-ți însușești ceea ce nu ți se cuvine. - Stai să-ți citesc o poezie, îi replicai, scotocindu-mi febril buzunarele înțesate cu hârtii mototolite. Dar Omul cu ciocul de aramă făcu: „nu” din sprâncenele abia vizibile, pe fruntea sa jupuită. Mai adăogă câteva cuvinte ciripite din sucombatul meu vocabular și, fredonând apoi, cu toate tonurile false
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Dacă-ți amintești, avea brațele scurte și groase, cu palmele împreunate ca pentru o săritură de pe o stâncă fictivă în valurile mării. Ținea însă capul prea țeapăn pe trupul diform, ca și cum ar poza în fața unui fotograf. - Da, mi-aduc aminte, replicai îngândurat. Avea bătături, două bătături, la degetele mici ale labelor și ceasornic cu brățară la încheietura mâinii., Purta părul frizat cu fierul, completă tânărul care continuă: - A doua oară ne-am întâlnit la barul „Barbarina”. Era târziu, după miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pot să lucrez fără buruiana asta. — Mai trag și eu câte o piparoasă, când mă lasă inspirația, mărturisi Henry. — A, dar tu ești un om foarte cumpătat, James, spuse Du Maurier Întorcând capul și privindu-l cu un zâmbet. — Serios? replică el surprins și nu În Întregime mulțumit de această caracterizare: „cumpătat“ nu suna destul de diferit de „anost“ pentru urechea lui. Cât privește remarca mea, n-am Întâlnit om mai cumpătat În toate poftele lui. Te bucuri de lucrurile bune În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
după eleganța și sofisticarea sa, fără a pomeni de bucătăria sa (când o Întrebase pe menajera din Bolton Street dacă bucătăreasa nu ar putea prăji cartofii din când În când, În loc să-i fiarbă mereu până Își pierdeau gustul, aceasta Îi replicase: „Ăă, nu cred, domnule; adică așa, ca francezii, nu?“). Unul dintre avantajele incontestabile ale planurilor excentrice ale tatălui său privind educația celor doi fii mai mari, care presupuneau târârea sau Împachetarea și expedierea lor pe Continent o dată la câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
frumoasă, bineînțeles, dar goliciunea ei... Îți distrage atenția. Cred că ar fi la fel de frumoasă și dacă ar fi acoperită cu o robă. Poate chiar mai frumoasă. — Dar cred că, În mod obișnuit, oamenii nu se nasc Îmbrăcați În robe, Îi replică el sardonic. — E adevărat, dar nu se nasc nici maturi, i-o Întoarse ea. Propriile vederi estetice asupra nudului se formaseră În urma unei experiențe din adolescență. Una dintre numeroasele cariere Încercate și abandonate de fratele său William fusese cea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru a agăța o femeie care stătea singură la o masă, de partea cealaltă a salonului. — Du-te și Întreab-o dacă nu vrea să vină la masa noastră, Henri, Îi spuse Maupassant (din fericire, vorbeau franțuzește). Nu pot, Guy, Îi replică el. N-o cunosc. — Atunci trimite-i un bilet prin chelner. Spune-i că ne-ar face plăcere să o cunoaștem. — Nici nu mă gândesc. — Aș face-o eu, dar englezeasca mea nu-i destul de bună. — Așa ceva nu se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]