5,495 matches
-
viziunea parcelei sale, nu-l interesează ansamblul și această poziție îi produce o stare de confort. Își recunoaște locul, face ce i se cere, se identifică cu cei care-i seamănă, își conservă echilibrul și liniștea. Ce i se poate reproșa? Cartea de față s-a născut în urma discuțiilor cu colegii și studenții mei. În dezbaterile care aveau loc în cadrul Laboratorului de psihologie socială de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași încercam adesea să aplicăm teorii, concepte și paradigme psihosociologice la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un salam sau altceva se năștea imediat gândul: de unde le are? Exista chiar și un banc: un taximetrist aduce acasă un bărbat beat. Nevasta lui îi plătește, dându-i un bacșiș care nu l-a mulțumit pe taximetrist. El îi reproșează nevestei, spunându-i că se aștepta la mai mult de la un gestionar. La aceste vorbe, nevasta, amuzată, dar și amărâtă, îi răspunde: - Nici vorbă, domne! E inginer. Când se îmbată se dă drept gestionar. Iată ce visa bietul inginer să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
însă că se simțeau amenințați de o anchetă sau verificare care începuse de curând. Discursul celor prezenți avea o notă justificativă, îmi relatau, întrerupându-se și completându-se, cum fuseseră solicitați să participe la un experiment și acum li se reproșa faptul că au participat, de fapt, la ceremonialele unei secte religioase. Cred că am reacționat greșit, mi se păreau atât de absurde acuzele ce li se aduceau, încât le-am spus să nu-și facă griji, e prea vizibil faptul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
că am făcut ceea ce trebuia să fac în viață, bineînțeles, ținând cont de împrejurările și condițiile pe care mi le-a oferit viața. Asta îmi dă tăria să merg mai departe cu aceeași credință în bine și adevăr. Nu-mi reproșez nimic și sunt mulțumit că nu pot să plec ochii în fața nimănui. Am făcut tot ceea ce a depins de mine, pentru că totul depinde numai de tine, să vrei să faci și să faci, dar fără compromisuri... A.N.: Acesta este
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai potolite, străbătute de un inefabil regret, în stilul elegiac al lui Anghel”. Studiul despre Ibrăileanu este, în totalitate (Viața... și Opera...), o operă solidă, cea mai importantă ce s-a scris despre criticul ieșean. Nu i s-ar putea reproșa decât ușoara tendință de a minimaliza, prin comparație, pe E. Lovinescu, adversarul bucureștean al lui G. Ibrăileanu. În același stil sunt scrise și monografiile despre Costache Negruzzi, Liviu Rebreanu, Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Alecsandri, cu observații foarte fine despre ultimii doi
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
în prima lui piesă de gen, Cea mai frumoasă aventură (Cetatea florilor). Întâmplări despre copii pentru a fi jucate de păpuși (1959), în care este imaginată „odiseea” fantezistă și amuzantă a construirii unui oraș utopic. Piesei i s-ar putea reproșa dispersarea subiectului pe mai multe paliere tematice și accentul moralizator, această ultimă tendință intensificându-se ulterior. Astfel, textele dramatice reunite în Întâmplări cu păpuși (1964), ca și volumul de proză scurtă Băiatul cu ricșa (1962) se resimt de imixtiunea ideologicului
POPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288970_a_290299]
-
1936), Tigrii (I-II, 1937) - continuă să surprindă prin rezolvări facile, prin lipsa unei preocupări de a realiza o construcție narativă coerentă, de felul celor pe care comentatorul le punea în evidență în proza modernă din Anglia. Critica i-a reproșat aluziile politice incluse strident în text. Pe de altă parte, implicarea politică nu i-a adus succesul social pe care îl sconta. După uciderea, în decembrie 1933, a lui I. G. Duca, prim-ministru al țării, în afara asasinilor au fost
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
critice preponderent pozitive sugerate de lectura Ciclului morții vădesc mai curând prevalența spiritului de opoziție de la întrunirile cenaclului Sburătorul împotriva tradiționalismului decât o admirație genuină - este evident contrariat de „descripția analitică”, „obiectivitatea notației” și „prozaismul voit” al versurilor, cărora le reproșează, în subsidiar, tocmai instabilitatea generică, urmare „primejdioasă” a „înlăturării voluntare a oricărui aparat poetic”. Singurul critic de marcă al epocii dintre războaie care, elaborându-și discursul în afara unei ideologii imperativ-normative, reușește să anticipeze anticonvenționalismul endemic al teoriilor din Noua structură
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
teoretizat de William James și devenit, odată cu operele lui James Joyce și ale Virginiei Woolf, o constantă literară a modernității. P. nu îl prețuiește însă deloc pe romancierul irlandez, pe care probabil că nici nu îl citise, și căruia îi reproșează ceea ce socotește a fi mecanicismul simplei asocieri de senzații, „penibilă în pretențiile ei de artă” (Noua structură...). Cea de-a doua explicație, detaliată cu voință sistemică și migală pasională de scriitorul român, îl vizează pe Marcel Proust. Adept declarat al
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
1974) i-au fost publicate în revista „Les Temps modernes” a lui Jean-Paul Sartre. Primul volum de schițe și povestiri al lui M.-S., Rebarbor (1971), lipsit de ezitările vârstei, va fi primit cu unele rezerve de critici, care îi reproșează lipsa de mesaj și de imaginație, gustul excesiv pentru cenușiu și marginal, precum și aparenta neglijare a travaliului literar. De fapt, această proză a vieții imediate, premergătoare celei optzeciste, reține mai cu seamă gesturile sadice, iresponsabile ale unor declasați, pentru a
MONCIU-SUDINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288233_a_289562]
-
început. Despre proza sa, critica de întâmpinare s-a pronunțat în general pozitiv, remarcând, la primele apariții, „arta de a construi o carte” atractivă prin tehnica dozării senzaționalului, prin capacitatea de reprezentare a stărilor sufletești, prin descrierile plastice, dar și reproșând slăbiciuni în motivarea și echilibrarea acțiunii, stilul cam încărcat. Mai târziu prozatorul a fost apreciat pentru puterea de introspecție și de concretizare în expresie a unor analize psihologice „rafinate”, pentru crearea de „spații intelectuale de un rafinament apreciabil”, pentru noutatea
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
La curent cu evoluțiile moderne, bunăoară cu interpretarea operei lui Shakespeare întreprinsă de Jan Kott ori de regizorul Peter Brook, eseistul pare să fi încercat, fără succes, să rivalizeze cu aceștia. Contestate aspru și ironizate de unii comentatori (Mircea Iorgulescu reproșa „truismele abundente”, „frazele găunoase”, excesul de limbaj figurat), cu un succes de stimă pe lângă alții, aceste cărți au trecut în uitare. Cariera strălucită și succesul repurtat ulterior de N. pe alte meridiane în disciplinele către care s-a îndreptat - semiotica
NADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]
-
valorilor absolute, o stearpă logică [...], un criticism până la absurd”, unii neavând „conștiința responsabilității scrisului și a activității publice”. P. se întâlnește, în critica junimismului și în respingerea ironiei lui Caragiale, cu criterioniștii, de care ideologic se despărțise. Și aceștia îi reproșau lui Caragiale faptul că, prin ironia lui distrugătoare, împiedică spiritul românesc să ajungă la metafizică. P. este de partea curentului istoric - tradiționalist și organicist care, pornind de la Mihail Kogălniceanu, ajunge la Vasile Pârvan și, de aici, la Nae Ionescu. „Raționaliștii
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
și de Nicolae Roșu (care constată „un spirit de vrajbă cu lumea înconjurătoare”, dublat de o capacitate de observație riguroasă, valorificată într-o „narațiune bine dozată, concentrată și desfășurată progresiv în volute de ironie tăioasă”); pe de alta, Perpessicius îi reproșează falsa abordare, motivare și tratare a temei, ceea ce face ca scrierea să eșueze între pamflet și reportaj, iar Octav Șuluțiu îi găsește atâtea defecte, încât îi cere să renunțe la literaratură. În volumul de proză scurtă Ceai dansant (1934) P.
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
însă și aprecierea lui G. Călinescu din Istoria literaturii române de la origini până în prezent, nemulțumit de morbiditatea scrierilor lui P. Critica de după război prelungește tocmai această judecată negativă, mai întâi prin Al. Piru, apoi prin Ov. S. Crohmălniceanu, care le reproșează naturalismul și freudismul. După 1989, când se reeditează romanul Monstrul, s-ar părea că receptarea prozei lui P. reintră într-o etapă favorabilă. Romanele și nuvelele prezintă, desigur, niște „cazuri”, dar ele se află departe atât de radicalismul maniheist al
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
un mimetism fără modele” sau despre un „epigonism anonim”, e perfect legitimă, numai că autorul însuși își fundamentează analiza poeziei pe un asemenea „supralimbaj”, în funcție de care evaluează producția lirică. De pildă, în Poeți contemporani (1978) lui Marin Sorescu i se reproșează „anecdotismul poetic”, „prozaismul” și „registrul minor” al dicțiunii, lui Nichita Stănescu - „o conștiință artistică nomadă”, „genul hibrid”, „frigiditatea emoțională”, „o impresie de superficialitate și de improvizație”, „absența lirismului”, lipsa „de profunzime și de substanțialitate”, iar lui Mircea Ivănescu - persistența „în
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
ministru al României la Istanbul, Viena și Atena. În 1893 a fost ales membru al Academiei Române și, mai târziu, vicepreședinte al secției literare. Membru al Junimii din 1878, colaborează constant la „Convorbiri literare” până în 1895. Relațiile cu Junimea, căreia îi reproșa cosmopolitismul, răcindu-se, O.-A. inițiază o nouă grupare artistică, Amicii Literaturii și Artei Române, al cărei președinte a fost. Debutează cu versuri în 1870, la „Foaia societății «Românismul»” a lui B.P. Hasdeu. Și-a strâns producția poetică în volumele
OLLANESCU-ASCANIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
a unor întâlniri și despărțiri, a unor elanuri epistolare exprimând dorințe exasperante, cenzurate când îndrăgostiții sunt împreună de susceptibilități cu aspect morbid. Comentatorii romanului au apreciat autenticitatea psihologică a trăirilor eroinei (G. Călinescu și mai ales Pompiliu Constantinescu), dar au reproșat tocmai excesul de feminitate al autoarei, de unde provine impresia de incapacitate de a se ridica de la general la simbol. Al treilea roman, Legile jocului (1972), e o confesiune la persoana a treia, foarte puțin deosebit de romanele precedente, și exploatează evident
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
F. Aderca (Moravuri intelectuale și Cum poți deveni scriitor tradiționalist, texte în care îl acuză pe Cezar Petrescu de plagiat după Guy de Maupassant). O. l. tipărește o scrisoare a lui Panait Istrati și răspunsul lui Ion Pas, care îi reproșează „confuzia ideologică” în care se complace și nerespectarea unor promisiuni mai vechi. Tonul periodicului este plin de vervă, ofensiv, uneori cu accente polemice. Mai colaborează Alexandru Bilciurescu, Ilarie Voronca, Tudor Teodorescu-Braniște, Victor Eftimiu. N.S.
OMUL LIBER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288535_a_289864]
-
printr-o activitate energică în sprijinul Guvernului Provizoriu. După înfrângerea revoluției pleacă în exil, la Brusa, apoi la Istanbul, unde moare de tuberculoză. Ultima perioadă a vieții sale e marcată de conflictul cu Heliade, căruia, într-o memorabilă scrisoare, îi reproșează, în numele cauzei comune, egolatria și inconsecvența politică. N. a făcut parte din grupul cărturarilor care urmau să pună în aplicare vasta acțiune de traduceri din literatura universală inițiată de Ion Heliade-Rădulescu. El însuși a întocmit un Plan de o mică
NEGULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288417_a_289746]
-
ei. Ea este anxioasă, îi este teamă să nu-și piardă mințile, să nu fie internată sau să nu fie obligată să ia medicamente. Atmosfera calmă din cabinet o liniștește puțin câte puțin. Are sentimentul unei culpabilități importante, și își reproșează că este cauza îngrijorării celor care îi sunt aproape. Trecerea în revistă a sarcinilor In perioada scursă de la consultația precedentă, pacienta a făcut 18 atacuri de panică (dintre care 6 nocturne) și a luat 27 de comprimate de 0,25
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a întâmplat lucrul acesta? Ce te face să spui lucrul acesta? etc.). Reformularea este utilizată pe larg, pentru a evita riscul unei neînțelegeri în legătură cu ceea ce se spune și ceea ce se înțelege. De exemplu: „Dacă am înțeles bine, ceea ce-mi reproșezi este... și acest lucru te face să...”. - R pentru recunoaștere: cea de a doua etapă constă în a admite faptele (dacă faptele reproșate sunt reale) și emoțiile (dacă faptele reproșate au deranjat în mod real pe celălalt). - D pentru decizie
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
critică incluzând rezolvarea conflictului Aceste două ședințe sunt folosite ca antrenament general. Fiecare pacient răspunde la o critică privind o situație personală care este prezentată grupului. De exemplu, Christine dorește să poată face față mai bine mamei sale, care îi reproșează că este mereu ocupată. Această situație, evaluată în timpul analizei funcționale ca având nivelul de dificultate 80, este cotată în prezent la un nivel de 50. Terapeuții o încurajează să-și orienteze ancheta negativă asupra faptelor (ce anume o face pe
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ședința următoare, Isabelle a reușit să scrie surorii sale și a discutat despre aceasta cu ea la telefon; ea este mulțumită de conversație, sora sa i-a vorbit despre propriile sale dificultăți și i-a înțeles problema, fără să-i reproșeze că nu i-a vorbit despre acest lucru mai devreme, și fără să-și manifeste mirarea în mod exagerat, cum se temea Isabelle. N-a putut să vorbească despre acest subiect cu prietenii, dar a putut observa, în timp ce lua masa
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
contradictorie Primesc o scrisoare recomandată de la poliție. Teamă, angoasă: 90% ” Ce-am putut oare să fac? Imi vor crea probleme”: 100% ”De fiecare dată când am avut contacte cu poliția, s-a terminat prost”: 70% ”N-am nimic să-mi reproșez. Am avut întâlniri neplăcute cu polițiștii, dar eram tânără, și niciuna de când sunt adultă”: 90%. După ce evidențele sunt analizate, terapeutul cere pacientului să evalueze, pe o scară de la 0 la 100, gradul său de adeziune la gândul automat apărut inițial
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]