7,552 matches
-
act moral este de factură pulsional-agresivă și, prin aceasta, el este În mod automat Însoțit de o plăcere perversă a celui care-l comite. Există, În acest tip de acțiuni negative, o formă de satisfacție libidinală pe care agresorul o resimte În contactul său cu victima. Această satisfacție Îi anulează sentimentul de culpabilitate sau cel puțin Îl face să se simtă Învinovățit de către alții, și În nici un caz de propria sa conștiință. Anestezia morală a agresorului este satisfăcută de actul de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ulterior, prin pierderea produsă, de castrare. Frustrarea este, În primul rând, de natură psihologică, dar poate fi și morală, sau și una și alta, În același timp. Același lucru se poate spune și despre situația castratoare pe care victima o resimte. Frustrarea victimei va fi condiția unei traumatizări afective și morale, pe care acesta o va resimți, În mod dureros, multă vreme. Frustrarea și actul xxxx vor constitui o experiență psihomorală traumatizantă, care poate marca chiar psihobiografia acestei persoane. Prejudiciul poate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fi și morală, sau și una și alta, În același timp. Același lucru se poate spune și despre situația castratoare pe care victima o resimte. Frustrarea victimei va fi condiția unei traumatizări afective și morale, pe care acesta o va resimți, În mod dureros, multă vreme. Frustrarea și actul xxxx vor constitui o experiență psihomorală traumatizantă, care poate marca chiar psihobiografia acestei persoane. Prejudiciul poate declanșa reacții psihice dintre cele mai diferite din partea victimei, dezvoltări patologice sau chiar stări nevrotice. Psihotraumatismul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Frustrarea și actul xxxx vor constitui o experiență psihomorală traumatizantă, care poate marca chiar psihobiografia acestei persoane. Prejudiciul poate declanșa reacții psihice dintre cele mai diferite din partea victimei, dezvoltări patologice sau chiar stări nevrotice. Psihotraumatismul frustrării sau situația castratoare sunt resimțite de aceasta În mod dureros, ducând la tulburarea echilibrului psihic al personalității. Pot apărea reacții de protest, depresii, stări de anxietate, tulburări psihosomatice. Dar, dincolo de această gamă destul de largă, variată, de tulburări, se notează suferințe morale care afectează persoana și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este impresia penibilă că ai pierdut ceva, că-ți lipsește ceva, fie că ai făcut ceva reprobabil, care ar fi putut dăuna altora sau chiar ție. Orice regret este ecoul psihologic și moral al unui eșec pe care individul Îl resimte ca pe o pierdere personală de diferite tipuri (acțiune, comunicare, conduită etc.Ă. În sensul acesta, se poate admite că, din punct de vedere psihologic, regretul este fie consecința unei situații castratoare, fie chiar spectrul permanent al unui complex de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
desprinde durerea morală de suferința morală. Ele sunt asociate, nu au nici un caracter medical, ci sunt expresia unei apăsări a persoanei care vine dinspre conștiință. În felul acesta, induc o neliniște, o suferință interioară care afectează Eul. Durerea morală este resimțită ca o stare de apăsare interioară, cu caracter difuz ca localizare, ceva simțit, dar, cu toate acestea, incert. Suferința morală este secundară durerii morale. Este o trăire a neliniștii și incertitudinii, a sfâșierii interioare a ființei. Persoana care suferă din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Adeziunea și imitarea unor modele negative sunt mai ușor asimilate și interiorizate de către copil sau adolescent. Imitarea nu cere efort. Ea este rapidă și oferă sentimentul unei eliberări și depășiri a vârstei. Este o ieșire din rigorile educației, care este resimțită ca un ansamblu de factori frustranți și represivi. Imitația este legată de libera alegere. Ea nu implică obstacole și poate fi făcută cu ușurință; În plus, favorizează o reușită imediată. Imitația presupune nici un fel de răspundere, nefiind un comportament personal
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Înclinat către invidie, ură, distrugere, Rău de conștiința pervertită. Este semnificativ faptul că aceste două conștiințe sunt destul de greu de separat Între ele. De multe ori, suntem Înclinați să admitem că, de fapt, conștiința este duală, dualitate pe care o resimțim ca pe ceva structural În ființa noastră, așa cum afirmă despre sine Faust. Doctor Faust, omul plenar, resimte această dualitate a naturii sale ca pe două tendințe opuse, contrarii, dar care totuși alcătuiesc ființa sa: conștiința morală a virtuților intelectuale și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
destul de greu de separat Între ele. De multe ori, suntem Înclinați să admitem că, de fapt, conștiința este duală, dualitate pe care o resimțim ca pe ceva structural În ființa noastră, așa cum afirmă despre sine Faust. Doctor Faust, omul plenar, resimte această dualitate a naturii sale ca pe două tendințe opuse, contrarii, dar care totuși alcătuiesc ființa sa: conștiința morală a virtuților intelectuale și conștiința pasiunilor inimii. Dacă pentru Faust lucrurile par a fi mai clare, ele se complică În cazul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
buzelor și a obrazului lumină Să nu le uiți o veșnicie! Și cum privirea și-o Înclină Ce cald prin inimă te ia”. Margareta și Mefistofel sunt personaje complementare: virtutea morală și pulsiunile primare, neelaborate. Ca și Faust, care-și resimte dubla natură interioară, la rândul său, Sf. Pavel spunea: „Nu binele pe care-l doresc, ci răul pe care nu-l doresc, Îl fac”. Este același sentiment al dublului care este resimțit În planul conștiinței - oscilația Între bine și rău
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pulsiunile primare, neelaborate. Ca și Faust, care-și resimte dubla natură interioară, la rândul său, Sf. Pavel spunea: „Nu binele pe care-l doresc, ci răul pe care nu-l doresc, Îl fac”. Este același sentiment al dublului care este resimțit În planul conștiinței - oscilația Între bine și rău, Între sus și jos, pe care atât Sf. Pavel, cât și Faust le trăiesc ca pe o dramă a neliniștii sufletești interioare În raport cu valorile morale. Este lupta permanentă Între tentația răului și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
medico-psihobiologice, iar patologia psihomorală după criterii psihologice și morale, Împrumutându-și metodele de a studia obiectul sau fenomenul din sfera științelor umane și, În primul rând, din morală și filosofie. Cele două patologii sunt complementare. De fapt, orice tulburare este resimțită de bolnav ca o schimbare a binelui În rău, iar suferința are și o importantă latură morală, dincolo de cea psihologică sau somatică. Există, din acest motiv, un punct comun În care ele se Întâlnesc: conștiința. În sfera conștiinței, alteralitatea este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
planul conștiinței persoanei umane. Persoana le simte și trăiește În interioritatea sa, dincolo de experiența propriu-zisă a nebuniei, considerată ca boală psihică. Suferința psihomorală transferă problemele alteralității În planul conștiinței. În acest caz, alteralitatea, ca schimbare a naturii persoanei umane este resimțită sub două aspecte, care vizează atât spațiul, cât și timpul trăit interior de către individ: durerea și anestezia. Deși sunt În primul rând, senzații legate de experiențe perceptive, durerea și anestezia, prin modificarea simțului interior, devin teme ale conștiinței persoanei. Astfel
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-mă complet de ei. Există Însă și situația În care ceilalți, apropiați mie, dispar, pleacă, sau Încetează de a mai fi. În cazul acesta, comunicarea mea cu celălalt sau cu ceilalți se rupe, se suspendă, iar eu meu această ruptură resimte În mod dureros, ca pe o pierdere a ceva care i-a aparținut. Cazul cel mai ilustrativ este reprezentat de moartea celuilalt, de care eu am fost legat. Renunț moartea celui apropiat ca pe un fapt dureros, Întrucât el, cel
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care a fost, pleacă din mine fără a se mai Întoarce vreodată, iar eu nu-l pot ajuta cu nimic. El dispare din câmpul meu perceptiv, rămânând numai În memoria mea, pe care conștiința o reactualizează. Durerea morții lui este resimțită prin faptul că el a rămas interiorizat persoanei mele, fără Însă a-l mai putea avea ca o prezență activă, ca pe o persoană fizică, În exteriorul meu. În acest moment, eul meu Își va pune problema propriei sale morți
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Acest gând generează grija, ca sentiment de durată și angoasa, ca sentiment acut al gândului morții mele. Dar acest gând se raportează la moartea mea fizică, pe care eu o leg, o raportez la perisabilitatea ireversibilă a corpului meu, o resimt, o intuiesc, ca pe o separare a persoanei mele, prin despărțirea trupului de suflet. Eu nu mă pot imagina fără trup, pentru că, În acest caz, nu aș mai avea la ce să mă raportez În mod concret, obiectiv, prin urmare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o Întâlnim În filosofia existențialistă a lui K. Jaspers, pentru care moartea este o situație-limită, o problemă a conștiinței. În sensul acesta, el vorbește despre sentimentul sufletesc și moral al fricii de moarte despre care vine din spectacolul morții celuilalt, resimțit ca o ruptură a comunicării, ca o despărțire definitivă. În ceea ce privește moartea mea, aceasta nu mai contează pentru mine, Întrucât „nimeni nu-și trăiește (În planul conștiinței saleă propria sa moarte”. Filosofiile de obediență existențialistă se recunosc În gândirea lui S.
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
contrariul? Nu pot consuma berea puternic alcoolizată, iar fumatul Îmi provoacă greață, În timp ce găsesc ceaiul și cafeaua foarte agreabile, nesuferind de pe urma lor nici un efect neplăcut, Întrucât sunt obișnuit cu ambele 22. Oricine folosește cu precădere un anumit articol dietetic va resimți, presupun, rezultate similare. Zilnic consumăm În variatele feluri de mâncare o cantitate considerabilă de sare. Mulți ar rămâne surprinși dacă li s-ar aduce la cunoștință Întregul volum de sare consumat pe parcursul unui an de zile. Ar fi chiar Înclinați
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
operație copilul avea prostul obicei de a face În pat, dar de atunci n-a mai făcut niciodată”. Dat fiind stadiul În care se află cunoașterea medicală, este imposibil să stabilești cauza depunerilor de piatră. Este ea legată de senzațiile resimțite de mamă În perioada alăptării copilului, sau există alte circumstanțe cooperante, de vreme ce Întâlnim asemenea depuneri În diverse părți ale corpului, nu doar la nivelul uretrei, vezicii urinare, rinichilor, fierei, dar și În stomacul și intestinele cailor, boilor, capreloretc., după cum am
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mă spăl am simțit o durere În zona inghinală, iar presentimentul faptului că m-am contaminat de morbul ciumei Îmi Îngheță sângele În vine; mă simțeam de parcă cineva mi-ar fi Înfipt un pumnal În inimă. Durerea pe care o resimțeam În regiunea inghinală, febra, dar și anxietatea mea crescură cu repeziciune; cu greu am reușit să fac câțiva pași pentru a-mi examina locul dureros, unde am descoperit niște buboaie de mărimea bobului de mazăre. Cum simțeam arsuri În acea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
atribuit Împrejurarea efectului produs de remediile pe care i le trimisesem, dar am fost surprins să aud că nu le luase, fiind de părere că veninul șarpelui era incapabil să-l afecteze, Întrucât fusese deseori mușcat de șerpi fără să resimtă nici o daună 255. Șarpele care l-a rănit de data aceasta era o viperă pe care a prins-o și a păstrat-o, fiind dispus să permită el Însuși a fi mușcat de limbă, dacă aș fi consimțit să asist
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sale de orientalistică foarte diverse. Portretul său de bătrânețe (1860) seamănă destul de bine cu portretul clasic al lui Schopenhaeur și emană un aer atât de decis, hotărât neinfluențabil În nici un sens, Încât te face să te gândești că nu a resimțit nici o rușine traversând zeci de kilometri În deșerturile afgane „În costumul lui Adam”... 76. După alți 35 de ani, abia ajuns În preajma piramidelor, Bolintineanu atacă mâhnit (și destul de ciudat pentru un romantic) relevanța arheologiei: „Aici ne preîmblarăm două oare prin
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
unor ordine și congregații catolice 2. Nu știm În ce măsură a Întreținut relații, prin familia sa, cu sașii din Hărman sau din alte Împrejurimi ale Brașovului. Descriind primordiile biografiei sale3, Arion Roșu reamintea acum patruzeci de ani că, fiind „foarte tânăr, resimte irezistibila chemare a Orientului”. Irezistibilă avea să fie și biografia sa asiatică. În jurul datei la care tânărul spițer Honigberger ajunge În București, și despre care nu avem decât amănunte vagi, doi doctori români susținuseră disertații doctorale medicale: Ioan Serafim 4
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
decât monologul solitar. Cu un stil criptic, dat de alegorismul uneori excesiv, se urmărește scenariul inițiatic dantesc al drumului parcurs în căutarea izbăvirii între infernul senzualității și al patimilor, purgatoriul contemplației purificatoare și paradisul credinței. Familiaritatea cu lumea antică se resimte și în versurile din Catulliene (2002), ce transpun imagini ale lumii moderne în ritm, metrică și chiar topică latine. Cele șaizeci și șapte de poeme, majoritatea invective, recompun parodic atmosfera culturală a Clujului, văzut din perspectiva autorului, marginal revanșard cu
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
de la Cluj, din 1959 urmează tot aici Facultatea de Fizică, obținând în 1964 licența în fizică teoretică, și devine cadru didactic la Catedra de fizică nucleară a facultății. Din 1967 lucrează în Cluj, la Centrul de Cercetări al Academiei, apoi, resimțind lipsa de orizont a unei activități de performanță în domeniu, se orientează spre jurnalism, ca redactor la revistele „Vatra” (1970-1973) și „Contemporanul” (1973-1982). Deopotrivă înzestrat pentru plastică (realizează, ca sculptor, lucrarea Fântână la Târgu Mureș, iar ca grafician semnează ilustrație
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]