3,455 matches
-
pe de altă parte. Prima serie situează evenimentele respectînd cronologia, în timp ce a doua se referă la un alt timp, plasat pe un alt plan. Valoarea de ruptură atașată perfectului simplu este clar percepută în această reclamă: ARMONIA ZEILOR Zeii Olimpului revelară arhitecților secretele armoniei pentru ca operele lor să se situeze în eternitate. Absolut ca și numărul de aur, frumos și pur ca și cerul și vîntul, obiect de iubire la încheietura aceleia care o poartă, Corynthe marchează timpul perfecțiunii sale. MICHEL
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
să obții un ceas Michel Herbelin înseamnă să aparții unui univers rupt de lumea noastră cotidiană, să aparții universului "eternității", al "perfecțiunii", guvernat de zei. Acest efect de sens ar fi fost mult mai atenuat dacă am fi scris "au revelat": prin natura sa, perfectul compus menține o legătură vie cu prezentul. Aici perfectul simplu, în mod excepțional, este folosit izolat. 3. Două sisteme de enunțare A privilegia sistemul și nu elementul Pentru a afla dacă un enunț aparține sau nu
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Exemplul este cu atît mai interesant cu cît este vorba de un discurs publicitar, care, prin natura sa, încearcă să implice cît mai mult co-enunțiatorul. Să reluăm, din acest punct de vedere, publicitatea la "Armonia zeilor": ARMONIA ZEILOR Zeii Olimpului revelară arhitecților secretele armoniei pentru ca operele lor să se situeze în eternitate. Absolut ca și numărul de aur, frumos și pur ca și cerul și vîntul, obiect de iubire la încheietura aceleia care îl deține, Corynthe marchează timpul perfecțiunii sale. În
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
observăm însă că, în ce privește coexistența istorică dintre religie și cultură, raportul se înfățișează într-un fel de monoteism, și altfel se poate înfățișa în politeism. În monoteism, fie că e vorba de cel primitiv, fie că e vorba de cel revelat în chip supranatural, religia primează fără excepție față de cultură, care rămâne în subordine. În politeism însă, chiar dacă aceasta nu e o regulă generală, se întâmplă ca formele de cultură să ia locul religiei. În ochii păgânilor imaginile zeilor nu reprezintă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un „prooroc” sau ca pe un „ghicitor” al Sfintei Treimi. E important să reținem că cel care ne-a lăsat formula cea mai amplă a revelației naturale e Justin Filosoful și Martirul. Logosul, care e Fiul lui Dumnezeu, s-a revelat în Vechiul și Noul Testament; el s-a revelat însă în mod parțial sau fragmentar și filosofilor păgâni, îndeosebi lui Socrate și lui Platon. Revelația aceasta către lumea păgână, departe de a fi desăvârșită, e parțială, e fragmentară, ca o lumină
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Sfintei Treimi. E important să reținem că cel care ne-a lăsat formula cea mai amplă a revelației naturale e Justin Filosoful și Martirul. Logosul, care e Fiul lui Dumnezeu, s-a revelat în Vechiul și Noul Testament; el s-a revelat însă în mod parțial sau fragmentar și filosofilor păgâni, îndeosebi lui Socrate și lui Platon. Revelația aceasta către lumea păgână, departe de a fi desăvârșită, e parțială, e fragmentară, ca o lumină împrăștiată ici și colo în rațiunea filosofică. Și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Cu alte cuvinte, nu ideea eternă se comunică sufletului din proprie inițiativă, ci sufletul se raportează la ea prin puterea amintirii, provocată de senzația unei frumuseți sensibile. în teologie, dimpotrivă, comunicabilitatea frumuseții absolute e fundată în personalitatea divină. Dumnezeu se revelează lumii din proprie inițiativă. Frumusețea e un atribut al ființei sale. Ea e anterioară frumuseților din lume și se comunică sau se descoperă la fel cu celelalte însușiri dumnezeiești. Pentru cugetarea teologică, această afirmație constituie un adevăr dogmatic, în ordinea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Pentru filosofic, atât lucrurile naturii cât și plăsmuirile artei fac parte din „sfera obiectelor frumoase”. Ar exista deci o unitate a frumosului natural și artistic, unitate care justifică înglobarea lor în aceeași disciplină. E indiferent dacă o idee metafizică se revelează în formele sensibile ale naturii sau în formele sensibile ale artei; faptul trăit în contemplație este de aceeași valoare estetică. Principiul tradițional al acestui punct de vedere este că natura ar fi marele magistru al artei. De la filosofii antici și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
întâi, ca știință experimentală, cum năzuiește să devină, ea elimină considerațiile metafizice asupra frumosului, fiindcă ele nu intră în sfera științifică și deci n-o interesează. Unitatea frumosului natural și a frumosului artistic pe temeiul ideii transcendente, pe care ar revela-o, cade de la sine acoperită de dispreț. Al doilea, aserțiunea repetată din veac în veac că arta nu e decât o imitație a naturii și deci trăiește în dependență de ea e socotită ca inexactă. Arta chiar dacă împrumută elemente din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mentalității moderne. Ținem să spunem că nu suntem întru totul de acord cu punctele de vedere ale esteticii tradiționale, care își găsea cum putea pârghia metafizică a frumosului. E adevărat că principiul ei, după care atât natura cât și arta revelează deopotrivă invizibilul în vizibil sau inteligibilul în sensibil, e mai aproape de sensul teologic al frumosului. Dar, după cum am observat, inteligibilul acesta conceput ca o idee abstractă și impersonală echivalează cu o ficțiune idealistă, ceea ce e cu totul altceva decât Dumnezeu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
minunate sunt lucrurile tale, Doamne, toate cu înțelepciune leai zidit”! Expresia: cât de minunate sunt lucrurile tale, Doamne, s-ar putea lua drept o apreciere subiectivă, dar constatarea: toate cu înțelepciune le-ai zidit arată tocmai caracterul obiectiv al frumuseții revelate în opera lui Dumnezeu. Ea există independent de noi. Ea nu există fiindcă ne place, ci ne place fiindcă există. Caracterul intrinsec al frumuseții e comunicabilitatea; ea ne cheamă, ne atrage, ne provoacă să aderăm la ea și s-o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prin simțuri, luăm contact cu obiectul frumos. E tocmai calitatea obiectivă, intrinsecă, a frumuseții, care provoacă această suspendare, această întrerupere a gândirii logice. Izbiți de strălucirea obiectului, în momentul acela nu cugetăm, ci simțim, trăim sau gustăm frumusețea ce se revelează ochiului sau auzului. Spiritul nostru, liber de orice activitate logică, trăiește din plin bucuria nobilă, înălțătoare a revelației acesteia, fără gând, fără cuvinte, fără intenții, fără nici un interes, ci numai prin intuiția fixată direct în obiect. Am putea să ne
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
oameni îl izolează în singurătatea și în singularitatea care îl fac și fericit și nefericit totodată. Arta e o suspensie între pământ și cer, dar nu mai puțin creatorul ei. Această izolare ce decurge din conștiința misiunii lui de a revela frumusețea divină și de a o pune în slujba înnobilării lumii, îl apropie pe geniu de sfânt Apropierea vine în chip firesc și ea e frecventă chiar în tratatele de estetică. Geniul ca om poate să aibă, din nenorocire, o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ci publicității. Arta e prin natura ei generoasă: frumusețea pe care o descoperă vrea s-o împărtășească lumii, căci frumusețea există pentru a fi admirată. Fie că și-o proclamă cu orgoliu, fie că nu, geniul are misiunea de a revela frumusețea, expunând-o sub ochii lumii. Vorbind în termeni proprii, această misiune am numit-o profetism artistic. Geniul e totdeauna conștient de sublima lui chemare și adesea o mărturisește cu orgoliu. Să trăim în viața de toate zilele ca burghezi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dintre cele două feluri de inspirație a chemat mai întâi atenția unor savanți teologi apuseni. Astfel, în tratatul său de mistică, englezul A.B. Sharp scria în 1910: „Există fără îndoială asemănări izbitoare între fulgerele de inspirație, prin care se revelează și se definește geniul și între intuiția misterioasă a prezenței divine acordată misticilor”. Tot astfel teologul francez Leonce de Grandmaison, în 1913, rânduia experiența poetică „printre acele stări naturale, profane, în care poți descifra marile linii și recunoaște imaginea și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
azi ai inconștientului. Modul acesta de inspirație este exclus din teoria teologică a inspirației scripturistice. Un iresponsabil nu poate fi colaboratorul lui Dumnezeu. Hagiograful e în momentul colaborării o măsură maximă a înțelegerii omenești raportată la adevărul ce i se revelează. Revelația e dată pepotriva minții noastre și ar fi absurd să admitem că tocmai scriitorul, prin care ea ni se dă, e în stare de inconștiență, neînțelegere când o primește pentru omenirea întregă. Eliminând deci ideca extazului irațional, hagiograful nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în întregime opera lui Dumnezeu și opera omului(H.Lusseau. op. cit., p 69). Diferențele semnalate ne arată că inspirația supranaturală nu distruge nici libertatea, nici temperamentul, nici personalitatea hagiografului. Harul inspirator îi luminează spiritul ca să cuprindă adevărul ce i se revelează pentru a fi transmis oamenilor, îi dă impuls voinței pentru a scrie și o asistență specială și continuă până la terminarea operei”(H.Lusscau, op. cit., p.81 ). Dar trebuie să adăugăm că omul, în deplină cunoaștere a acestei colaborări extraordinare, aderă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aservit mediului, cum reiese din teoria lui Taine. El are libertatea de a „inventa mediul”, cum susține Guyau. Dar o observație se impune, în general și anume că e un procedeu facil, la îndemâna artiștilor care, nefiind în stare să ne reveleze ineditul artistic, recurg la ineditul exterior al regiunilor exotice. Deși nu suntem un imperiu colonial, am avut și noi un fel de pictură cu subiecte japoneze, precum avem vreo trei romane situate prin India. Al treilea izvor e descrierea însuflețită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o aduce creștinismul, zice Ioan Damaschin, e cunoașterea de noi înșine. Și ce este oare renașterea în Duh decât recunoașterea de noi înșine în Dumnezeu, în transcendența nemuririi? De la Dumnezeu venim și la Dumnezeu ne întoarcem, acesta e destinul omului, revelat prin Iisus Hristos. Iisus Hristos e modelul după care și puterea prin care lumea se creează din nou, se desăvârșește, reașezată pe linia destinului ei transcendent. Expresia de „egoism transcendent” pe care Berdiaev o aruncă ascetului e un non-sens. Căci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de parcă doctrina revelată n-ar fi altceva decât un sistem filosofic construit după logica omenească, în care soluțiile să nu iasă din schema silogismului. Iisus Hristos nu e nici Aristotel, nici Descartes sau Kant. El e rațiunea dumnezeiască a lumii, revelată în trup omenesc spre mântuirea tuturor. Cine simte nevoia salvării nu se face judecătorul Mântuitorului ci, dimpotrivă, biciuit de blestemul cărnii, se decide pentru una sau alta dintre cele două soluții. Creștinismul e un proces de asimilare divină, iar nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
natura locuțiunilor să-și rețină motivațiile, căci cuvintele care o compun, deși formează o unitate, își păstrează o oarecare autonomie și continuă să evoce imaginile care le sunt caracteristice. În majoritatea cazurilor, imaginea vehiculată de locuțiune se actualizează fără a revela legătura semantică ce se află la baza valorilor particulare ale expresiei."22 Totuși, în ciuda acestei observații pertinente, lingvistul francez nu explorează decât tangențial modul în care locuțiunile se "actualizează" în textele curente, preferând să analizeze doar etimologia unităților respective. Conform
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
specificul limbajului ca activitate umană liberă. Cazul cel mai flagrant din acest punct de vedere e acela al "neopozitivismului" contemporan, care, în variantele sale structuraliste, generativiste și/sau cognitiviste, urmărește să aplice în cercetarea limbajului un mecanism determinist-cauzal care se revelează drept complet inadecvat pentru înțelegerea activităților cultural-creatoare. Din acest motiv, considerăm că în analiza textemelor e necesară nu doar o simplă remaniere a conceptelor și a metodelor curente, ci o "schimbare radicală de perspectivă" care să conducă la refundamentarea acestui
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
determinate de către un clasem, acesta fiind o trăsătură distinctivă care funcționează într-o întreagă categorie verbală (sau, cel puțin, într-o întreagă clasă deja determinată printr-un alt clasem), într-o manieră în principiu independentă de câmpurile lexicale. Clasele se revelează în combinațiile gramaticale sau lexicale ale lexemelor: aparțin aceleiași clase lexemele care permit aceleași combinații lexicale sau gramaticale ori lexicale și gramaticale în același timp."260 Asemenea exemple de clase sunt, pentru substantive, "ființele vii", "lucrurile", pentru adjective, "pozitiv" și
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
niciodată materializat ca atare în texteme, pe când termenul nuclear al unei clase idiomatice (i.e., culturemul 2 sau 3) constituie întotdeauna o parte integrantă a textemelor ca solidarități cultural-discursive. În secvența de față vom analiza clasa idiomatică a LUPULUI, așa cum se revelează ea în proverbele românești cuprinse în culegerea paremiologică a lui Iuliu A. Zanne (1895- 1905)361. Ne-am limitat corpusul de referință la lucrarea cunoscutului folclorist pentru a nu confunda proverbele propriu-zise (i.e., texteme diasketice, care funcționează în planul unei
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
că un semnificat idiomatic primar al culturemului LUP (comun, de altfel, majorității limbilor europene) este (a) răutatea, ferocitatea, agresivitatea, violența (care includ, în opinia noastră, și funcția "pericol", pe care cei doi cercetători amintiți o tratează separat). Această funcție se revelează, după cum am văzut, atât prin opozițiile privative absolute de tipul LUP - OAIE/MIEL/MĂGAR/BOU/ MÂNZ/GÂSCĂ sau LUP - OM, cât și prin trăsăturile "intrinseci" care îi sunt atribuite culturemului în cauză. Considerăm, totuși, că această trăsătură trebuie disociată de
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]