5,505 matches
-
și opresat de „bolșevismul ideologic”, avid de liberatea de a gândi și de a se exprima În sfârșit după criteriile umaniste ale secolului al XIX-lea, am găsit - ca și la Paris, de altfel, dar În forme cu mult mai rigide, aproape fanatice! - aceleași „linii directoare” marxist-leniniste În cultură și artă, aplicate aici, În Germania liberă, nu cu „ajutorul poliției secrete și al cenzurii”, dar cu aceleași efecte și manipulând opinia publică cu aceeași insistență, cu aerul că marxism-leninismul aplicat, reacția
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
act, proces, fenomen al simetriei, putem Înțelege nu numai fenomenele naturale, dar și ceea ce ne „șoptește”, uneori cu Încăpățânare, istoria și, mai ales, propria noastră „istorie”; propriul nostru caracter, doritor adesea să se elibereze din chingile fortuitului sau ale tiparelor rigide exterioare, ale clișeelor masei, ale „falsului de existență”, ale incapacității de a-și găsi propriu-i drum - libertatea, de fapt! Și am propus mai sus nu numai o „reflexie existențială”, alăturând două posturi ale celui care am fost - una primă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
reacționare din partid. Deoarece - fapt ce nu se vedea „din afară”, din Franța sau din altă parte, sau nu se voia să se vadă, mai ales după anii ’60 - existau, chiar și În partidul comunist și În administrația culturală Încă rigidă, forțe acut negative, care se opuneau, nu rareori, celor mai „luminați”, unor tineri activiști cu o bază profesională solidă, spre deosebire de activiștii din perioada stalinistă urcați de la munca de jos și care nu numai că depindeau, din postura lor socială, de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și abuzurile lor. - Probabil că i-a promis șefului său, care ține la imaginea lui În exterior că va anihila orice critică internă vis-à-vis de persoana sa, am adăugat eu. Fă-i pe plac... deocamdată! - E mai ușor să fii rigid decât flexibil! - mi-a răspuns atunci cu inteligență Goma, ce părea În acel moment plin de gratitudine că-i intermediasem - la oferta lui Burtică! - o Întrevedere la un Înalt nivel. Apoi, Însă, după marele cutremur din ’77, asaltat de reporteri
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care a făcut din muncă, conceptul de muncă, o formă de discreditare și Înjosire socială, o frază ce ne sună azi cu o ciudată paradoxalitate: „ Munca este singura mare satisfacție a acestei existențe!”. Sigur, este o frază de coloratură protestantă, rigidă, extrem de austeră, dar, În același timp, ea valorizează Încă o dată munca - la fel ca meseria În arte, despre care vorbeam mai sus! -, dar nu oricare muncă, nu cea impusă, nu cea adoptată din motive sau interese conjuncturale, diferite pentru fiecare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se afla și plutea la o Înălțime aparent umană, vizibilă, mai ales sub forma unui portret pe o foaie de carton sau o imagine tremurată de sticlă de televizor. O figură care nu era surprinsă decât În momente ritualice, grave, rigide, plutind peste gesticulația noastră de zi cu zi, ordinare și previzibile, și dacă ani În șir și În mii și mii de momente, În situații diferite, dar În aceleași poziții grav-ritualice și deasupra oricăror „mărunte” impulsuri sau reacții umane, ești
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o asemenea formă de „organizare” și „Înaintare” În istorie, o istorie care - o vedem azi, când sute de milioane de musulmani vor să respecte codul civil și penal al Coranului, statuat În secolul al VII-lea! - era ea Însăși fixă, rigidă, nu numai incapabilă de evoluție, dar profund nedoritoare de aceasta. De altfel, noi, În modernitate, În secolul trecut, am trăit o asemenea formă socială, mă gândesc la Stalin și la cultul său care s-a Întins pe vreo două continente
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a Întins pe vreo două continente, nu numai depășind cultul pe care popoarele Rusiei Îl acordau Țarului, dar depășindu-l În sensul că se „cobora” Încă o dată pe scara timpului, iar Stalin devenise, pentru câteva decenii, acel Potentat enigmatic și rigid, ce trebuia nu numai să Însumeze voințele și să Înlocuiască fireștile aspirații spre demnitate și liber arbitru, dar mai mult, să „propună” o stare „superioară” spiritului „meschin și individualist burghez” - topirea entuziastă Într-o singură Voință. O beatitudine care se
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care se remarcase prin calități morale și profesionale excepționale, „jignind” bunul-simț al maselor care nu aveau decât un singur loc pentru excepționalitate; și acel loc era ocupat mereu de aceeași persoană, ce devenea iute o Figură și apoi o fantasmă rigidă, ubicuă și aproape nemuritoare. (În ce mă privește, am trăit cunoscuta dimensiune a tragicului aristotelician, catharsis-ul, eliberarea absolută de tensiunea „groazei și a milei”, prima oară În viață, când am zărit cuplul prezidențial În situație ordinară: momentul când fostul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
bine cu un icnet, uriașele cozi În frig, În ploaie, Întunericul medieval pe străzi, lipsa cronică a medicamentelor, umilirea constantă a femeii, adunările uriașe unde o mulțime cocoșată, Îmbrăcată În gri-negru, privea spre un balcon unde se distingeau niște păpuși rigide, asaltată În spate de „agitatorii” plictisiți și de trâmbe de urale stridente, ce scăpau din difuzoarele camionetelor securității... Nu credeam că mă voi Întoarce curând În țară și mă pregăteam să-mi definesc mai clar cariera de scriitor francez, scriind
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
îl recuperează, cu un anumit orgoliu, din anii studenției: Portrete eminesciene. Preluarea lui este argumentată printr-un fel de prioritate personală asupra unor imagini fetișizate de istoria literară, precum cele ale lui Maiorescu, Slavici și Caragiale despre Eminescu. Impunerea statutului rigid al poetului abstras din contingent și trăind exclusiv în lumea impersonală a ideilor i s-a părut falsă. Dimpotrivă, cea percepută de Caragiale și socotită convențională i-a trezit mai mult interes: " Ceva m-a determinat atunci să răstorn perspective
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acestea, putem, însă, consemna o tentativă de situare în post-istorism, ceea ce aruncă deja o altfel de lumină asupra câmpului de luptă ideologică. Para-modernismul nu pretinde o depășire a modernismului, ci se ocupă de "efectele" acestuia. Așadar, o perspectivă modernistă pură, rigidă, asupra unui conglomerat dinamic. O traducere în digital a unei structuri analogice complexe, aparținând unei geometrii fractale, în care perspectiva este îngreunată chiar de poziționare. Situarea în modernitate presupune a nu putea percepe modernitatea și a vedea postmodernitatea, de pildă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
supuse adiției, nu pot conferi decât dimensiunea de kitsch a complexului postmodern. Remarcabilă, așadar, continua raportare a cercetătorului la cultura română. În sensul demonstrării preexistenței nucleului germinativ autohton, în sensul demonstrării inutilității importului de formă pentru a îmbrăca un conglomerat rigid și găunos, alcătuit nu din structuri dinamice, funcționale, interrelaționând, ci din fragmente în relație de adiție unele cu altele, în care fiecare fragment se acceptă în relație în funcție de modul de "așezare" în această mixtură, adică într-un cadru al indiferenței
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Iar meritul lui Theodor Codreanu este acela de a dezvălui că stadiul degradării organice (adică ceea ce e perceput ca amuzament, joc și/ sau simulacru) este necesar în depășirea crizei de identitate (a schizoidului postmodern) și de luciditate. Cosmosul modernității pozitiviste, rigide (în termenii lui Vattimo) este înlocuit treptat de haosmos: "o perpetuă "deconstrucție", ca să mă exprim în jargonul postmodernist, adică eufemistic, iar de-a dreptul spus, e distrugere, descompunere, marș entropic către nimic" (p. 36-37). Numai că, la fel ca la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
simte anulat pe toate planurile ființei sale biologice și psihice. În acest sens este de-a dreptul impresionantă apropierea pe care o face între starea sa defavorabilă și cea descrisă de Giovanni Papini: "Eram un monstru: un monstru nefericit și rigid. Palid, sleit, îndărătnic, nu mai voiam să văd pe nimeni. Nimic nu mă mai atrăgea în lumea valorilor obișnuite. Mi-am părăsit chiar prietenii... Totul s-a sfârșit, totul s-a încheiat, totul e pierdut. Nu mai e nimic de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu abia se însăilează din câteva date: profesie, călătorii, biblioteci, rude, prieteni... Dar ce prieteni: Sandu Tzigara-Samurcaș, Edgar Papu, Ion Al. Angheluș, George Munteanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Grigore Vieru, Al. Dobrescu, Mihai Cimpoi!... Autorul își rezervă rolul regizoral, dar fără detașarea rigidă și autoritară, căci axial, indispensabil și biblic, Theodor Codreanu așază iubirea. De aici, iubirea-poem, portretul memorabil, pasiunea lecturală, generalizarea prin antiteză, luciditatea și forța de creație, ultima văzută drept o "terapie naturală a sufletului" (4749). Prin linia gândirii proiectată în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
insinuează în aceste "construcții" ale deconstructiviștilor postmoderniști. Ontologia, demonstrează Theodor Codreanu, a fost eliminată din ecuația gândirii lor partizane, transcendența suprimată sau caricaturizată până la consecințe inverse, iar adevărul se pomeni ocultat prin mutilare și falsificare tendențioasă de către o logică binară, rigidă și reducționistă. O dublă referință, la Noica și la Eminescu, lasă să se întrevadă o explicație epistemologică edificatoare: "Logicile bivalente pariază numai pe una dintre fețele ființei-ca-ființare, căzând în capcana antitezelor monstruoase". "Antitezele sunt viața" e "maxima-cheie a gândirii eminesciene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
oarecum picant, dar revelator. La unul din părinții "noii stângi" culturale franceze, Roland Barthes, marele cărturar român "a fost surprins să descopere că nu cunoștea nici o limbă străină, că era plat, formalist, snob, frivol, intolerant cu Benedetto Croce, profesând ierarhii rigide, subiective, într-un cuvânt, un "terorism" cultural incompatibil cu geniul Occidentului". Se pare că e un portret tipic al unui "corect". Acesta nu va accepta niciodată adevărul unei maxime a lui René Girard, reprodusă și comentată de Theodor Codreanu în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Sisif"), a reușit un salt peste marile tendințe literare ale sfârșitului de veac XX (neotradiționalism, neomodernism, postmodernism), plasându-se intuitiv în transmodernism, care are ca suport ontologic atitudinea transdisciplinară". În contextul unui rol de piuliță într-un angrenaj social rigid, supus presiunii "totalitare" de "jos" și de "sus", trebuind să fie mereu atent și să manevreze între turbulența histrionică a unui Esinencu ori Saca, de pildă, și năbădăile lui Bodiul, "heracliteanismul" lui Victor Teleucă trecea ușor fie complex psihologic, fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care nu era de acord cu această politică, a reacționat și a reușit să se impună ca șef unic, însă a intrat în divergențe cu ceilalți lideri. Abia în vara lui 1943, Baciu a renunțat la punctele sale de vedere rigide, iar revenirea în țară a lui Iosif Costea (octombrie 1943) l-a condus la ideea plecării din țară, zădărnicită de arestarea sa (noiembrie 1943), efectuată de agenții Brigăzii Speciale. Toate grupurile legionare au afișat în prima parte a anului 1944
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
mai 1990 se aplică în mod corespunzător și personalului care este în activitate la Societatea Comercială "Spumotim"- S.A. Timișoara. Anexa la Hotărîrea Guvernului nr. 559 din 17 mai 1990 se completează după cum urmează: "19. Sinteza-fabricarea spumelor poliuretanice flexibile, semirigide și rigide în sistem continuu și în forme, prelucrarea acestora, injectarea spumelor și elastomerilor poliuretanici." Articolul 2 Hotărîrea Guvernului nr. 559/1990 *) privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimica și petrochimica, astfel cum a fost modificată prin prezenta, se publică în
HOTĂRÎRE nr. 251 din 8 mai 1992 privind completarea prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 559/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimica şi petrochimica. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/108619_a_109948]
-
3 m. 1.5.a. │Cerințe suplimentare pentru autobuze Cu vehiculul în staționare, prin trasarea unei linii pe sol, se fixează un │ │ │plan vertical tangent la latura vehiculului plasată peste cercul exterior. În cazul unui vehicul articulat, cele două părți rigide ale acestuia │ │ │trebuie să fie în același aliniament cu planul. 1.6. 1.7. ADMISĂ A VEHICULULUI (în tone) 2.1. │Vehicule care fac parte dintr-un ansamblu de vehicule 2.2. │Ansamblu de vehicule 2.2.1. │Tren rutier
ORDONANŢĂ nr. 43 din 28 august 1997 (**republicată**)(*actualizată*) privind regimul drumurilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121110_a_122439]
-
3 m. 1.5.a. │Cerințe suplimentare pentru autobuze Cu vehiculul în staționare, prin trasarea unei linii pe sol, se fixează un │ │ │plan vertical tangent la latura vehiculului plasată peste cercul exterior. În cazul unui vehicul articulat, cele două părți rigide ale acestuia │ │ │trebuie să fie în același aliniament cu planul. 1.6. 1.7. ADMISĂ A VEHICULULUI (în tone) 2.1. │Vehicule care fac parte dintr-un ansamblu de vehicule 2.2. │Ansamblu de vehicule 2.2.1. │Tren rutier
ORDONANŢĂ nr. 43 din 28 august 1997 (**republicată**)(*actualizată*) privind regimul drumurilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/117319_a_118648]
-
metilendiciclohexil, sub formă de soluție în N, N - dimetilacetamida conținând în greutate 50% sau mai mult polimer 3,400 39140000 Schimbători de ioni pe bază de polimeri de la pozițiile nr. 3901-3913, sub forme primare 0,200 39172110 Tuburi și conducte rigide din polimeri de etilena, fără sudura sau lipire și cu o lungime care să depășească dimensiunea maximă a tăieturii transversale, chiar fasonate dar nu altfel lucrate 1,000 39172210 Tuburi și conducte rigide din polimeri de propilena, fără sudura sau
ANEXĂ nr. 196 din 12 mai 1997 privind exceptarea temporară de la plata taxelor vamale a unor produse din import. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/118073_a_119402]
-
primare 0,200 39172110 Tuburi și conducte rigide din polimeri de etilena, fără sudura sau lipire și cu o lungime care să depășească dimensiunea maximă a tăieturii transversale, chiar fasonate dar nu altfel lucrate 1,000 39172210 Tuburi și conducte rigide din polimeri de propilena, fără sudura sau lipiri și cu o lungime care să depășească dimensiunea maximă a secțiunii transversale, chiar fasonate, dar nu altfel lucrate 2,000 39172310 Tuburi și conducte rigide din polimeri de clorura de vinil fără
ANEXĂ nr. 196 din 12 mai 1997 privind exceptarea temporară de la plata taxelor vamale a unor produse din import. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/118073_a_119402]