2,839 matches
-
dansa poate, o voi ține în brațe, atingerea ei mă va înduioșa, mă va înfierbânta, dar fără intensitatea dorinței, genunchii atingându-se, poate o voi călca pe pantof, poate ea se va împiedica în vreun fir, va aluneca pe linoleumul ringului, oricum dansul nostru nu va fi, vom simți amândoi aceasta, decât o formalitate, inclusă în nota de plată, în meniu, între friptură și desert, înainte de cafele și coniac. Am luat banii, cu acea surprindere a întâmplărilor neașteptate. Nu mai aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cele ce se petreceau dincolo de perdelele grele, de pluș, vișinii. De obicei erau trase. Uneori, totuși, mai rămânea câte o crăpătură între ele, nu mai mare de un lat de palmă, prin care zăream câteva mese, undeva în centrul sălii, ringul de dans și platforma orchestrei. Cântau formații destul de bune. În acea vreme, când plănuiam cina cu Ester, se producea acolo Aurelian Andreescu. Nu-mi plăcea cântărețul. Dar nu pentru el intram acum în local și nu de dragul lui aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vin pentru a nu știu câta oară la același restaurant, stau la aceeași masă, aleg și comandă după același meniu aceleași băuturi, sunt serviți de același chelner. Privind-o pe Ester, privindu-mă oarecum și pe mine de undeva de pe ringul de dans, am realizat dintr-odată caraghioslâcul situației. Am simțit cum, abia atunci, părăsirea se cuibărise adânc în mine. Sunt astfel de clipe când te vezi din afară de tine și te simți solidar cu cel pe care-l vezi, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ungem cu făină pe față ca să nu ne recunoască ursitoarele. Fatalitatea este regizată de timp. Ori de erori. Fă tot ce depinde de tine! Restul îi aparține destinului. Destinul poate pierde partida cu noi, doar dacă nu se prezintă în ring. În duelul cu destinul, nu rezultatul contează, ci atitudinea noastră în timpul luptei. Sănătatea deplină poate genera o oarecare impertinență în relațiile cu destinul. Pe pâinea unora crește unt și când a fost semănată marmeladă. De pe stânci diferite, noi și destinul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
anticauză. Câte persoane atâtea opinii. Că așa e lumea, de când lumea. și, niciodată, n-a fost, și nici nu va fi alt fel. Iată, pornită, de la orizont, și pasărea neagră a continuiei discordii: la cine să rămână copila? Intră în ring justiția. Mai bine zis, acea parte a justiției, care se ocupă de avocatură. și, dă-i, gâlceavă; și, dă-i, mascaradă; și, dă-i, insultărime, de ambele părți. și nu numai.Un scriitor, extrem de talentat, n-ar fi putut dezvolta
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aproape. A trecut pe lîngă el. Chiar s-au aflat față în față. Orele trec, încăperea se umple de oameni care dansează, de sticle și de fum, boxele răsună și scutură clădirea cu tot ce este în ea, luminile traversează ringul de dans și clipesc obositor de insistent și dement, timpul trece și atmosfera nu se schimbă, doar el începe să nu mai aibă răbdare, se uită la ceas, cască din cînd în cînd și încearcă să-și mențină atenția asupra
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
să-și mențină atenția asupra scopului pentru care se află acolo. Apoi, pe la două noaptea, apare și ea. El se însuflețește într-o secundă și își caută imediat un loc de unde să o poată vedea peste capetele tuturor celor din ringul de dans. Se cațără pe un gard de metal din partea laterală a sălii, o privește atent. Ea e nespus de frumoasă, părul în valuri e colorat de lumina roșiatică și privirea de foc ajunge pînă la el, lui îi trece
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Închiși un loc În spatele căruia Îți presimți respirația. Și Aleea filosofilor și Erlenpark și bernardinerii uriași purtați În lesă de cîte o fată În șorț, pe care o cheamă invariabil Karin sau Helga, pe lîngă turnul cu ceas din Kleiner Ring, peste Podul minciunilor, pretutindeni ochii somnolenți ai ferestrelor din acoperișurile Înalte care-ți urmăresc chipul din spatele secolelor, un văz continuu al obiectelor care te recunosc, În care te recunoști. Acolo În orașul de jos, dincolo de Cibin, zidurile greoaie cu contraforți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Toate acele pasaje de trecere Între două străzi asemenea unor tunele, unde la căderea nopții apăreau În răstimpuri licăririle speriate ale nasturilor fosforescenți, toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale, Isoldele cu șepcuțe de catifea roșie de la Evangelische Schule care le aruncau zîmbete și flori, după-amiezile clandestine petrecute cu Helga Christel În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spre a fi mireasa lui. Voiam să devin călugăriță, să am mîinile albe, pergamentoase ca Mater Margaretha pe care o iubeam. Era Întîia primăvară cînd Începusem să văd că băieții sînt altfel decît noi și această descoperire mă fascina. În Ring se deschisese un birou căruia i se spunea sediu unde se Împărțeau insigne rotunde, emailate, legate cu șnur de mătase ca niște mărțișoare verzi. Acolo se adunau mulți băieți. Erau liberi și veseli ca niște elevi În vacanță. Îmi plăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să vină la Paris În fiecare weekend. Aproape săptămânal, mergeau Într-un local pentru cupluri: 2+2, Chris și Manu, Les Chandelles. Prima lor seară la Chris și Manu avea să-i lase lui Bruno o amintire extrem de vie. Lângă ringul de dans erau mai multe săli, scăldate Într-o stranie lumină mov, cu paturi așezate unul lângă celălalt. Peste tot În jurul lor, perechile făceau sex, se mângâiau ori se lingeau. Cele mai multe femei erau goale; unele păstraseră o bluză sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ăsta e motivul pentru care vreau, pe cât posibil, să mă distanțez muzical de chestiile astea. Rainer spune că‑i arde acuși una peste bot. Sophie vorbește încet și tărăgănat, lasă‑l în pace. Anna: Până și statuia lui Goethe de pe Ring s‑ar plictisi ascultându‑te, Hans. Sophie: Nu fi așa arogantă. Hans: Observi, Anna? Când o femeie iubește un bărbat și nu poate sau nu vrea s‑o arate, atunci îi ia apărarea în fața tuturor. Astfel își clarifică fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a oraș, dar e oricum mai bine decât în câmpul deschis de care ai fugit. Orașul miroase a aventură, muzică de jazz, cafenele și gaze de eșapament. Hans învârte geanta în cerc, iar diseară se va învârti cu Sophie pe ringul de dans. Termosul e în pericol să se spargă, viața‑i frumoasă, dar acuși o să‑i strice mama tot cheful, când o să înceapă să vorbească de politică și o să insufle o doză nouă de amărăciune în teancurile ei de plicuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
urâțească și mai mult pe olog) un ceai. Tata spune că el nu mănâncă pe la alții. Ce tip sucit, îi spune eleva unei prietene. E într‑o ureche, nu crezi? Apoi fata întreabă dacă să‑i aducă un scaun aproape de ringul de dans, ca să poată urmări mai bine mișcările stângace ale elevilor. El spune că poate să stea în picioare. La Dumnezeu și la Witkowski nimic nu‑i imposibil, asta‑i a doua lui zicală favorită. Omul ăsta e total dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cineva cu un sandviș cu brânză. Să‑i servești pe alții e plăcut dacă nu ești obligat s‑o faci. Anna ar prefera să‑și taie mâna decât să împartă cuiva sandvișuri cu brânză. Gerhard vrea să se învârtă pe ring cu adorata lui Anna și să fie fericit, dar Anna îl dă la o parte, fiindcă vrea să‑l localizeze pe Hans, care se află între două bunicuțe. Hans, la rândul lui, își face hotărât loc prin mulțime, cu pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Deci, la ștrand, În căutarea unei studente, prin discoteci. Suna rău, era rău, dar eu mai speram Încă. Am dat În fine de ea: puțin mai bătrână decât mine, destul de sexy Însă, așa mică și transpirată cum se fâțâia pe ringul de dans. Leac m-a plantat acolo și-a plecat. Avea treabă cu o chelneriță, deci una fără halat alb, dar albinoasă, chestie care confirmă ipoteza fetișului. Cât despre mine, eu n-am fost În stare să-i spun nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
genunchii groși ai Vivianei, povestindu-i despre cât de mult ar putea-o iubi pe să-i spunem Diafana. Cum de eu: excitat de trecutu-mi și secretu-mi amor pentru Diafana, pomenindu-mă povestind despre Cristina, cu ochii sticlind spre ringul de dans, acolo unde, Îmbrățișând o mignonă de consum, dansa prietenul meu Cătălin. Cum de Cătă: rânjind fericit, cocoșat ca să ajungă cu mâinile pe bucile mignonei, prea beat deja ca să Înțeleagă că i se Întinsese o cursă. Nici Alexi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
strânge În continuare În brațe, oare de unde atâta dragoste? Ți-ai găsit o fată, sper, dacă nu, vii la mine, vorbesc eu cu una. - Mi-am găsit, Adeline, fug acum la ea, să nu zică... Mă Întorc În bar, pe ringul de dans Îl văd pe Alexi, dezbrăcat de cămașă, dansând lipit de o altă dansatoare, o țigancă, una pe care o știam, n-o făcea nici aia decât normal și protejat. Dar adevărul e că arăta cel mai bine dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
n-o prea ascultă și n-o privește, se uită în altă parte, adică într-o unică direcție, își are clientul pe care nu-l scapă din vedere și comediantul ei se încovoaie, suspectat, pândit, clovnul lunecă pe globul ocular, ring sferic, învârtindu-se, dezechilibrându-l, dezarticulându-l, în hohotele de râs ale micilor spectatori înveseliți de căderile cara ghioase, de obrajii mereu mai murdari de fard, pete roșii, vineții și verzi pe bărbie, pe nasul de carton, pe urechile blegi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trei-nouăzeci și cinci. Fiul orașului (glumeț): Ascultă!... Știi ce-ar trebui să faci?... Știi ce-aș face eu dac-aș fi Înalt ca tine? Străinul cel Înalt: Ce? Nu... ha, ha, ha. Ce-ai face? Fiul orașului: Aș intra În ring și m-aș bate cu Dempsey... M-aș bate cu toți... Asta aș face... Cine-i Înalt ca tine poate da niște lovituri grozave... și cu brațele tale, n-ar reuși nimeni să te atingă... Asta aș face eu, dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bate cu toți... Asta aș face... Cine-i Înalt ca tine poate da niște lovituri grozave... și cu brațele tale, n-ar reuși nimeni să te atingă... Asta aș face eu, dac-aș fi Înalt ca tine! Aș intra În ring... pe cuvîntul meu!... Nimic altceva n-aș face, dac-aș fi Înalt ca tine! Străinul cel Înalt (profitînd automat și abil de ocazie): Ascultă, mai bine fii mulțumit că nu ești... Nici nu știi ce noroc ai! Fiul orașului (Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Noa, hai numa hai! Io mi-s moț, mă! Valerică: — Și vrai, bre, vrai o suticî, spune? În tot acest timp, ca o populație microbiană ce pulsează pe o lamă de microscop, cele câteva zeci de corpuri umane aflate pe ring au tot zvâcnit În ritm și În contra-ritm cu melodia din repertoriul internațional cântată de Johny Titilică. Pe ultimele acorduri ale șlagărului internațional, Zare a luat de pe una din mese un pahar elegant din sticlă subțire și cu picior Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tu „șeas cu Împărțeală“ că tot nu pari domn de restaurant categoria lux? Tot cu paharu-n dinți Îi convingi p-ăștia! Orchestra lui Johny Titilică se hotărâse În sfârșit să facă o pauză mai lungă și anunțase „Șprițpauzen!“ Cei de pe ring se răspândeau pe la mese Împreună cu mirosul de transpirație. Era abia Începutul verii, clientela hotelului N. era Încă destul de compozită și curba ei urca Încet spre selecția high-life din luna lui iulie. Puteau fi auzite și cuvinte nemțești spuse cu patimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În salon și ceru să fie stinsă lumina de pe terasă. — Așa da! - se bucură Zare. Ceilalți doi nu păreau la fel de Încântați de soluția aleasă. Până la urmă se așezară În așa fel, Încât printre faldurile perdelei vedeau o bună partea din ringul de dans. Se delectau privind trupuri de doamne de toate vârstele agitându-se, sărind, țopăind, chicotind, adică dansând. Ele nu știau că sunt privite și de pe terasă. Zare și Grințu rămaseră cu spatele spre salon, priveau marea.) În fond, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În satul În care bătrânul nu avea nici un motiv să revină?“ Mușu și Așchiopoaie Își terminaseră porțiile de ficat și cârnăciori, goliseră vreo trei sticle de vin și se săturaseră să tot privească printre perdele la ce se Întâmpla pe ringul de dans. Oricum, femei neînsoțite nu păreau să fie pe acolo, deși unele păreau Însoțite nepotrivit. Ascultau. „Și?“ - Întrebă din nou Zare. „Și. Se pare că noul soț al primei femei a lui taică-miu a reușit din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]