17,843 matches
-
slujba cărora își oferă iubirea inimii, iar atunci când a fost vorba să contribuie cu o fărâmă la susținerea muncii de clădire a cărții aceateia din cărămizile interviurilor, reportajelor, eseurilor, a făcut-o cu îndemnul și cu darea de mână, pentru ca roatele vehicolului ce cară la deal povara lor de vreo trei ani, spre a se alcătui în conținut fizic ființa livrească în care bat peste patru sute de inimi de artiști, să se învârtă când începeau a ședea în nemișcare! Nu pe
MARIA BURCĂ. BUNĂTATEA, OMENIE LA CULMEA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366881_a_368210]
-
iulie 2011 Toate Articolele Autorului 23/24 Iulie 2011. Afară plouă, Ori întunericul curge peste mine? Doamne, Ce arșiță îmi pârjolește Vederea! Am învățat și nu uit niciodată Cum să îndur sudalma și să tac, Precum tăcea și celălalt pe roată, Strămoșul meu, vândutul din Albac... Cei care m-au lovit, când mi-a fost greu, S-au potolit pe rând și fiecare Cu fața frântă către Dumnezeu În Rugăciune și-au cerut iertare! N-am blestemat pe nimeni, dimpotrivă, I-
ÎN BOJDEUCA VERSURILOR MELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366901_a_368230]
-
părinților mei, care îl cununaseră, cam geambaș de felul său, iubea mult caii și avea mereu cai tineri, grași și frumoși, cu care se fălea prin comună, când îi plimba mergând în buiestru la căruța cu leagăn și păcănitori la roți, de se auzea de la două străzi depărtare! Avea un harnașament frumos din piele, cu mărgele albastre din porțelan și ciucuri tot din piele, de franjurile cărora erau prinse, de asemenea, mărgele albastre, harnașament pe care ni-l împrumuta cu această
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
vechi și retipărite și pagini de adevărată istorie românească, rafturi întregi de bibliotecă. Iar celor care l-au iubit cu adevărat, dânsul le-a mai lăsat ceva. O inimă mare și largă, pentru toți încăpătoare, în care, cu brațele făcute roată, dânsul pe toți i-a strâns. Și pe cei care atât de mult l-au urât și cumplit de mult rău - pe nedrept - i-au făcut”. Iată că de două milenii încoace, adică de la întemeierea credinței creștine, suntem capabili să
MITROPOLITUL NESTOR VORNICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366866_a_368195]
-
Doamne, cu trei sau cu nouă, Domnește-mă, Doamne, c-un alt adevăr, Dar lasă-mă singur în boaba de rouă, Alături de fată și floarea de măr. MI TE DU Mi te du, stricată fată, Lumea nu-i decât o roată. Mi te du spre crucea mea, Lumea e și noi ca ea, Două lacrime haihui Pe obrazul nimănui. Mi te du un iad și-un rai De din coastă să-mi răsai Ca să plâng de plânsul humii Desenat în palma
CÂNTECE LA MARGINE DE GÂND de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366920_a_368249]
-
război și pace-într-o cafea, Pe jar străin sufletul ni se arde, Orice scânteie ni se pare stea Și-orice hârtie se botează carte! Viteza ”sfântă” ne-a cuprins pe toți, Bărbatul înșelat nu vrea dueluri. Acum ne merge sufletul pe roți Și cinstea se îngroapă prin hoteluri. Vulgarii cerșetori mereu cerșesc. Ei ne cunosc. O, suflete blazate, O mână de întind, ne cuceresc! Le dam și bani și țel și demnitate. Ne râde moartea-n față după plac, Judecătorii n-au
NU NE MAI VREA PĂMÂNTUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367566_a_368895]
-
sunt fără cuvinte, V-am spus și vă mai spun mereu, Voi, Moții mei, luați aminte, Nu doarme-n ceruri Dumnezeu! Noi nu i-am blestemat vreodată Pe cei ce ne-au dorit desculți Și-atunci când am fost trași pe roată Ori ne doineam tristețea-n Munți! Nu a scurmat nicicând rugina În sufletul ce ne-a fost dat, E plină lumea de lumina De aurul din noi furat! Nu vă întristați, el este încă Acolo-n Apuseni destul, „Lovească-l
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]
-
Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1884 din 27 februarie 2016 Toate Articolele Autorului 27 Februarie 2016 Trezește-te-adormitul meu popor, Dreptatea umblă schilavă prin sate Și așa nu-mi vine să mai mor Pe eșafod, la Alba în Cetate, Chiar dacă roata mă apasă greu, Ea niciodată n-o să mă mai doară, Din Fericet mă rog lui Dumnezeu Să ne aducă liniștea în Țară! Nu vreau de-aici niciunde să mă duc Și niciun loc din lume nu mă-ncape, Tot mai
MOLITVA LUI HOREA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367682_a_369011]
-
m-a durut! A treia zi, e pentru ceruri Și pentru stele, pentru vânt, Ce-n adieri adună nouri, Sub care păsări se avânt`. A patra zi să fie toată, Cu oameni plină, să-i privesc, Cum își întorc privirea roată Căutându-Ți sprijinul ceresc. Aș vrea, a cincea zi, acasă, Să mă întorc ca prima dată, Să-mi aflu lumea bucuroasă, Așa, cum a mai fost odată. În cea de-a șasea, vreau lumina, Să stau, să înțeleg cum crește
DĂ-MI ÎMPRUMUT DOAR ŞAPTE ZILE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367763_a_369092]
-
Când au ajuns lângă noi nea Cornel mi i-a prezentat pe fiecare în parte după porecle. Le-am studiat dintr-o privire otomobilul respectiv: pe un cadru de bicicletă, pe furca din spate, era fixat un ax cu două roți, fără roată dințată și fără lanț. În loc de pedale avea o țeavă pe care se puteau sprijini picioarele. Pe furca din față era ansamblată o roată de bicicletă iar pe coarnele propiu-zise ale bicicletei fusese așezat un scăunel metalic. În această
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
ajuns lângă noi nea Cornel mi i-a prezentat pe fiecare în parte după porecle. Le-am studiat dintr-o privire otomobilul respectiv: pe un cadru de bicicletă, pe furca din spate, era fixat un ax cu două roți, fără roată dințată și fără lanț. În loc de pedale avea o țeavă pe care se puteau sprijini picioarele. Pe furca din față era ansamblată o roată de bicicletă iar pe coarnele propiu-zise ale bicicletei fusese așezat un scăunel metalic. În această formă, pe
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
pe un cadru de bicicletă, pe furca din spate, era fixat un ax cu două roți, fără roată dințată și fără lanț. În loc de pedale avea o țeavă pe care se puteau sprijini picioarele. Pe furca din față era ansamblată o roată de bicicletă iar pe coarnele propiu-zise ale bicicletei fusese așezat un scăunel metalic. În această formă, pe arătarea respectivă puteau să stea trei persoane, una pe scăunel, una pe șaua cadrului și alta pe portbagaj. —Măi, ce dracului arătare e
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
a mormăit el rușinat. Săracul! A fost un moment de liniște sau de derută, că nu știam să râd sau să-mi fac probleme. Am ieșit din el schimbând vorba: —Măi, popândăilor, ce-ați zice dacă v-aș dezumfla eu roțile de la tinicheaua asta?! Nicio șansă, domn’ șef, că n-are camere; e puse furtune în cauciuce.(?!) D-aia zdroncăne de-o găsește dreacii,când mergi pă șușea cu pietriș... a răspuns, hâtru, Corcodușe, de ne-a bufnit râsul și pe
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
e Tarzan? am întrebat eu. — Gâscanul; că așa l-a botezat pe el nea Ilie. Aaa!... așa, și?! Păi, atunci Mehmet l-a mușcat pr Tarzan de căpățână și când s-a zbătut, ca să scape, a intrat cu piciorul sub roata zdrâng-cicletei și s-a accidentat. — Asa a fost, Hapciurică? — Da, domn’e șef. Să mor dacă vă mint! — Asa a fost, Afaceristule? — Aha!... a fost... — Dar de ce stai așa chircit? — Mă țârcâi. — Ce faci, măi?! Mă țârcâi. — Adică să pișe
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
ca un evantai nașterea a tot ceea ce putea supraviețui pe acest pământ - armonia omenescului cu a divinului. Din ceruri de voiai să cobori, pe-acolo pe unde ținutul se unea cu orizontul, dădeai de un drum de țară bătut de roți de car și de picior de om, drum care ducea pe cursul unui râu, în inima orașului așezat în toată puterea cuvântului pe o ridicătură de pământ, ce părea făcută de mâna omului. Spre Dealul Mitropoliei, pe malul drept al
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
a copiilor care alergau la scăldat în apa cristalină a râului. În centrul orașului, acolo unde casele celor bogați se întreceau prin frumusețe, străzile erau bătute în scânduri groase de stejar, în formă de pod, peste pământul mocirlos, peste care roțile grele ale trăsurilor hurducăiau, amestecând zgomotul cu strigătul negustorilor. Împărțit pe grupuri de meserii, târgul înflorea văzând cu ochii. Ulița cea Mare era principalul vad comercial, unde negustorii își expuneau mărfurile pe tarabe proaspăt vopsite, împestrițând vederea. Prăvăliile lui Jupân
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
magnet. Ea m-a făcut să mă înscriu în partid. Eu am fost cu ideea să-i schimbăm numele, sună altfel, PARTIDUL TRUDITORILOR DE ȚARĂ! Tot ea m-a propus din funcție în funcție și toate au mers ca pe roate până aici. Aici e capătul, nu trebuia să accept eu candidatura! M-am lăsat pe mâna ei. Are putere de convingere... psiholoagă, te joci cu ea? - Cum te simți, cum stai cu moralul? Ai nevoie să te încarc cu energie
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
însămânțat în cuvintele limbii pentru a ne încurca mințile. Vorbim mulți dintre noi la masa la care nu se odihnește Dumnezeul dreptății, ci cel căruia ne închinăm cu șira spinării. Ne-a fost stricat sângele de barbarii nordului și de roțile căruțelor cu câinii acestora. Neuronii se zbat în ceaune mari când sunt pregătiți de un popă îmbrăcat în sutana întunericului, vampir în fața uriașelor camere și aruncați pe ecrane ciclopice, ca apoi să fie împroșcați ca un lichid limfatic în fiecare
INTROSPECȚIE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367005_a_368334]
-
capul denumirii în coadă cu „colectivă”. De două mii de ani, de printre „dealuri mari și sărăntoace foc”, tânjim spre libertatea dacă și vorbele curg printre suspine, pentru că nu vom înceta vreodată să „ne unim prin lacrimi cu fiecare spiță din roata lui Horea și Cloșca”, să „ne unim prin lacrimi cu bucuria săvârșirii Unirii celei Mari, devenită apoi, din nou, Dor”. Iar dorul este și pecete, și jug, și scăpare, și cântec. Simțământ național. Nobilă tulburare interioară imperceptibilă din exterior. „... S-
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
păgânătatea. Cu privirea dusă departe, spre țărmuri necunoscute, cu gândurile abătute, principesa oftă ușor în mersul forțat al carului tras de cei zece robi moldoveni ce cutezaseră a lupta împotriva marelui împărat al lumii, Mahomed al patrulea. Copitele cailor și roțile carelor bătătoreau pământul. Convoiul cobora spre gurile Dunării iar de acolo urma a se îmbarca pe corabia ce avea să-i poarte spre Istanbul. Tineri, bătrâni, femei și copii urmau în robie pe cea ce le condusese destinele, alături de fiul
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
lui Mircea Tudose, care se rostește în promisiunile neîndoielnice ale firmamentului, ale neștiutului, ale zborului, în vorbele distinse ale glacialului, ale sideralului, ale pelinului, ale plecărilor, în graiul blândeții de toamnă, de seară, de praf, de sosire. „Lângă fântâna cu roată... / Aici, lângă poartă, / săpați-mi o groapă adâncă, adâncă” - să se sondeze sevele minerale, reale, să-și rotească timpul apele ideale, să se deschidă poarta spre veșnicia adâncă, adâncă. „Mă-ntorc în timp / Ca-ntr-o pădure deasă / [...] / În păr
SEMNELE DISTINSE ALE GLACIALULUI ŞI ALE BLÂNDEŢII de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367049_a_368378]
-
urcare li se atrage atenția, asta pentru că mașina are stabilitate, cântărește singură șase tone și nu depășește 9,5 mile pe oră. Fiecare mașină e trasă de un cablu aflat sub stradă(?), e pus în mișcare prin rotirea unei uriașe roți hidraulice de 14 picioare, adăpostită într-un depou de mașini. Dacă vrei să vezi cum funcționează fiecare roată și fiecare cablu poți să mergi la Depoul pentru cabinele de funicular. Se spune că operatorii de cablu pornesc și opresc mașina
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
5 mile pe oră. Fiecare mașină e trasă de un cablu aflat sub stradă(?), e pus în mișcare prin rotirea unei uriașe roți hidraulice de 14 picioare, adăpostită într-un depou de mașini. Dacă vrei să vezi cum funcționează fiecare roată și fiecare cablu poți să mergi la Depoul pentru cabinele de funicular. Se spune că operatorii de cablu pornesc și opresc mașina prin cuplarea și decuplarea cablului în mod mecanic. Sistemul pare destul de simplu pentru lumea noastră confuză și complexă
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
mijloace supermodernizate de transport, mașini electrice, cu etaj, acoperite sau nu, autobuze de mărci celebre, ford-taunus-uri, care doar „fâșâie” când trec pe lângâ tine, etc. Un mijloc de transport folosit mai rar este un fel de de „cărucior”, cu două roți, pe care stai în picioare în față pe un fel de prag fără nici un fel de „apărătoare” pentru eventulae coliziuni, și-n părți te sprijini de două „bețe” lungi care-ți permite să aluneci nu cu viteză mare pe drumul
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
Alunecă idei ca blândele vidre În apa gălbuie cu unde rebele. Prin scorburi de ploi își ascunde fluența Blânde suspine în uitatele vești, Orașul cărunt își veghează cadența Cu ramuri stinghere în aceleași ferești. Destinul anemic scâncește-n amurg, Stau roată stejarii-n luminile certe. Din lacrimi neplânse blânzi îngerii curg Și cine pe cine ar putea să mai ierte? Acum Acum este acasă primăvară, Printre uluci e știr și iarbă grasă În sol minor,fac semne pe chitară Și în
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]