4,056 matches
-
francezul secolului al XIX-lea, înseamnă clasicism." Baudelaire (1821-1867), cu o generație mai târziu, va regăsi aceleași accente, înțelegând prin "romantism, expresia cea mai recentă și cea mai modernă a frumuseții", când afirmă, peremptoriu, în Salonul din 184679: "cine spune romantism spune artă modernă." Îndemnat de dorința de a răspunde idealurilor epocii, Stendhal propune, în Racine și Shakespeare, un subiect de tragedie modernă tratând despre evenimente recente, susceptibile să-i intereseze pe contemporani, Întoarcerea de pe insula Elba (Le Retour de l
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Florenței în epoca lui Alexandru de Medici, al Spaniei secolului al XVIII-lea. Prost impresionați de vidul politic pe care-l cunoaște Franța după 1830, ei se întreabă, în aceste două drame, cum va putea fi instaurată o adevărată republică. Romantismul este "liberalismul în literatură, cum declară Hugo în Prefața la Hernani. Libertatea în artă, libertatea în societate, iată dublul scop spre care trebuie să tindă în același pas toate spiritele consecvente și logice: iată drapelul dublu care adună, cu excepția puținelor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Diderot și Louis-Sébastien Mercier. Dornic să trateze scena ca pe o reflectare fidelă a lumii reale, el interzice, ca și cei doi predecesori ai lui, toate aspectele neverosimile, revoltându-se mai ales împotriva celor pe care le-a cultivat Romantismul. El își expune concepția despre teatru în două volume pe care le publică în 1881, Naturalismul în teatru (Le Naturalisme au théâtre) și Autorii noștri dramatici (Nos Auteurs dramatiques). Adună aici articole pe care le-a scris sub forma unor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
după câte o baie prelungită, nu am jucat în doi sau trei acte întregi! Apoi, aveam un vis: să vedem asta la teatru; și ni se părea că lustra trebuia să se prăbușească în entuziasmul sălii." Zola recunoaște sincer că Romantismul a marcat o etapă hotărâtoare în eliberarea artei. "Ne-a făcut ceea ce suntem, scrie el în Naturalismul în teatru, adică niște artiști liberi." Dacă drama romantică, instaurând "o adevărată revoluție", a permis "înlăturarea domniei tragediei ajunsă în mintea copiilor", ea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
joace cu naturalețe. Există o lege, scrie el în Naturalismul în teatru: și anume că orice perioadă literară, în teatru, trebuie să-și aducă cu ea interpreții, ca să nu dispară. Tragedia și-a avut iluștrii comedianți timp de două secole; romantismul a dat naștere unei întregi generații de artiști de mare talent. Astăzi, naturalismul nu poate conta pe niciun actor de geniu. Asta se datorează fără îndoială faptului că operele, și ele, nu sunt încă decât în stadiul de promisiune. Este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Teoria narațiunii, Franz K. Stanzel • Termenii cheie ai analizei teatrului, Anne Ubersfeld • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica teatrului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vb. "(se) moucher", "a (-ți) sufla nasul", considerat termen vulgar. (n.tr.) 78 Fr., jeunes gens raisonneurs (rezoneri, în limbaj teatral). (n.tr.) 79 Este vorba de cea de-a doua parte a Salon-ului din 1846, intitulată "Ce este romantismul?" ("Qu'est-ce que le romantisme?"). 80 Engl., "Să mori, să dormi." (n. tr.) 81 Lamartine și Hugo au fost deputați de două ori. Plin de înțelegere față de ideile lui Saint-Simon (1760-1825), Lamartine, care a acționat din răsputeri pentru venirea la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sufla nasul", considerat termen vulgar. (n.tr.) 78 Fr., jeunes gens raisonneurs (rezoneri, în limbaj teatral). (n.tr.) 79 Este vorba de cea de-a doua parte a Salon-ului din 1846, intitulată "Ce este romantismul?" ("Qu'est-ce que le romantisme?"). 80 Engl., "Să mori, să dormi." (n. tr.) 81 Lamartine și Hugo au fost deputați de două ori. Plin de înțelegere față de ideile lui Saint-Simon (1760-1825), Lamartine, care a acționat din răsputeri pentru venirea la putere a republicii, ocupă pentru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Analizând sistematic Spiritul parodic la I. L. Caragiale, Adelina Farias evidenția complexitatea actului parodic al scriitorului, punctând și exemplificând reperele paradigmei. Autoarea observa lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume idiolect (cel al lui Delavrancea îndeobște), la un curent artistic (romantismul, simbolismul, sămănătorismul), la un tip de literatură, de pildă, cea senzațională de consum, extinzându-se apoi la zona mai amplă a artei în amsamblu, ca modalitate de concepere a actului literar, la manifestările limbajului (stilurile funcționale ale limbii) ajungând chiar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conciliază și nu absolutizează antitezele ca în sarcasm, este asimilată umorului 142. În privința corespondenței între contextul socio-cultural general și manifestările ironiei, s-a constatat pe de o parte, eflorescența acesteia în perioadele de criză sau de sfârșit de ciclu istoric (romantismul, postmodernismul), fiind legată de starea de dezamăgire cauzată de prăbușirea sau pulverizarea idealurilor și, pe de altă parte, condiționarea dispoziției și a manifestărilor ironice de starea de acalmie, de lipsa urgenței vitale 143 care permite expansiunile gândirii libere. Din acest
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a manifestărilor ironice de starea de acalmie, de lipsa urgenței vitale 143 care permite expansiunile gândirii libere. Din acest punct de vedere istoria înregistrează generații de ironiști, stimulați de atmosfera de liberă conversație (ca în Atena lui Pericle, Secolul Luminilor, romantismul, epoca modernă) alternând cu generații foarte serioase, pentru care ironia este considerată "un lux". Profetică, în acest sens pare observația lui Caragiale dintr-o scrisoare trimisă lui Th. Missir: " începem o altă istorie mai puțin veselă decât cea de până
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
superioară și privilegiată poziție în paradigma comicului, umorul se întreține cordial și cu tragicul, în teritoriile căruia pășește adesea. Simbioza umorului cu formele noncomicului, cu melancolia, cu transcendentul, cu tragicul și cu poezia a fost pusă în lumină îndeosebi de romantismul german. K. W. F. Solger (Vier Gespräche über das Schöne und die Kunst, 1815) și Fr. Schlegel (Athenäum, 1798), justifică umorul ca Weltangschauung prin contemplarea infinitului derizoriu al lumii. Prin umor, josnicul poate face impresia de sublim și ideile sublime
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și de fraze prefabricate, inserate ludic și deliberat ca într-un puzzle eronat. Și în cazul lui Caragiale a fost sesizată lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume idiolect (cel al lui Delavrancea, de regulă), la un curent literar (romantismul, simbolismul, sămanătorismul), la un tip de literatură, de pildă, cea senzațională, de consum, extinzându-se apoi la aria mai vastă de cuprindere a artei în ansamblu, la manifestările limbajului (stilurile funcționale ale limbii), depășind nivelul verbal, atunci când vizează un dat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literară, Livia Iacob • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Poetica teatrului modern, Nicoleta Munteanu • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Teoria narațiunii, Franz K. Stanzel • Termenii cheie ai analizei teatrului, Anne Ubersfeld 1 Jean-Marc Defays, Comicul. Principii, procedee, desfășurare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
succes incredibil în Europa, care a deschis interesul față de creația populară, misiune asumată cu entuziasm de către romanticii secolului al XIX-lea, urmând notabilelor eforturi ale fraților Grimm.63 Dacă Iluminismul a discreditat mitul ca aparținând unei dimensiuni obscurantiste și superstiției, Romantismul l-a recuperat ca singura cale de revelare a unor adevăruri pierdute, pornind de la ideea lui Creuzer care în 1810 propune receptarea mitului ca set de simboluri ale adevărurilor revelate pe care le-ar fi posedat prot-indo-eruopenii ("descoperiți" la sfârșitul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
le-ar fi posedat prot-indo-eruopenii ("descoperiți" la sfârșitul secolului al XVIII-lea, performanță cu care a fost creditat Sir William Jones în 1796), adevărurile în cauză fiind păstrate doar de către elita preoțească a arienilor după plecarea din spațiul originar.64 Romantismul, exprimat fie prin marii poeți europeni, englezi, germani, francezi, fie prin istorici de calibrul lui Thomas Caryle, fie prin filozofi ca Schelling, Herder, Wundt ori Nietzsche, care insistă pe recuperarea dimensiunii abisale a miturilor antice și medievale, se prelungește în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
chiar de antisemitism, dar toți își găseau rădăcinile intelectuale în același ambient al filozofiei europene de la cumpăna secolelor, dominată de personalitățile complexe ale unor Nietzsche, Gasset, Frobenius, Sorel, Heidegger, Spengler, care proferau un antimodernism și un antiraționalism virulente, asezonate cu romantism și existențialism, în opoziție cu lumea ca produs al Iluminismului și cu democrația materialistă și decadentă a "omului-masă", lăudând totodată modul tradițional de viață, cu ritmurile, valorile și eroii săi, considerând că lumea coruptă ar putea fi salvată și pusă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în ordine doar de către eroi crescuți în acest mediu, prin apelul la suflet, la afect, mai degrabă decât prin rațiune.66 Ca realitate culturală majoră, unificatoare, religia a fost silită în Iluminism să se restrângă în filozofie sau superstiție, însă Romantismul îi salvează sensul lăuntric și cultural sub alte nume, ca artă, naționalism ori mitologie, frumusețea religiei nefiind localizată în predici și ritualuri, ci în arta și în poveștile pe care le susține, este de părere Ellwood. El mai sesizează că
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în care socialul "se negociază pe simbolic").303 O importantă contribuție teoretică la mitologia romantic-revoluționară, cu o influență formidabilă în sfera activismului politic a fost cea a lui Sorel, care "adaugă la analiza seacă a lui Marx dinamismul antiraționalist al romantismului radical", și care susține că miturile eroice și violența sunt izvoarele transformărilor sociale, care nu trebuie judecate în funcție de veracitatea lor, ci în funcție de uzul lor ca arme de luptă. Pentru el, miturile sunt "sisteme de imagini" care îi fac capabili pe
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și o perspectivă psihanalitică, a uciderii tatălui (regele), a legii și a trecutului strămoșesc (gal) din dorința realizării noului, lăsând loc unei crize identitare care caută să înlocuiască în grabă figura paternă (Napoleon) și să recupereze trecutul și sacrul (prin romantism). Autorul observă chiar că "moartea tatălui se opune permanenței mamei. Moartea tatălui dă frâu liber imaginarului mamei care se regăsește, în special, în straniul cuvânt patrie, substantiv feminin care recuperează totuși semantismul tatălui și definește, alături de acțiune, locul de naștere
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
zorii civilizației). Dacă Gilbert Durand considera că secolul XX a alunecat treptat de la un "prometeism sleit" (pozitivismul) la miturile decadente ale lui Dionysos, "pentru ca în cele din urmă să reînvie o vastă mitologie hermetistă"336, Angelo Morretta se apropie de romantismul eliadesc: "lipsindu-ne umilința mitului, iată-ne pradă unei sete de putere care ne chinuiește cu neliniști și întrebări pe care strămoșii noștri nu le-au cunoscut niciodată, chiar în epocile cele mai întunecate ale istoriei omenești. O omenire fără
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
simultaneitate, imaginea fiind aservită textului (cea ce nu mai este o bandă desenată, ci mai degrabă o poveste ilustrată).531 Dar în banda desenată imaginea nu este doar un suport al textului, nu există un "divorț" între acestea, precum în romantism ori în imageria Épinal, iar în banda modernă se impune chiar o nouă notație a textului, a unei "limbi vorbite", într-un real efort de "sonorizare" în care cuvântul este de multe ori izolat, localizat, cu roluri diferite (vorbire, gând
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Sue), izvorâte din "complexul de inferioritate" mic-burghez al societăților moderne în care individul anonim și neputincios caută să recupereze imaginar incapacitatea de a-și influența destinul (alți eroi corespund chiar mai bine acestui rol, ca de pildă Batman, originar din romantismul satanic, care luptă pentru Bine în hainele Răului).783 De altfel, Superman nu are putere asupra Istoriei, nu o poate schimba. El este situat în prezentul continuu al mitului, e întruchiparea conștiinței civice total separate de cea politică, a voinței
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nu pot să-l desfac, Dar voi aduce bine cu arcanul În existența pusă-n vârf de ac. Eu sunt atât de tragic, în esență, Și l-am luat pe Shakespeare drept model, Iar nelipsita, dulce chintesență, O scot din romantisme și din el. Mi se incumbă stări contradictorii, Apar cu datorii înregistrat Sau cu inadvertențe iluzorii Ca și cum aș lua mită de la stat. Înfig perfuzii-n viețile abstracte, Mă las cuprins de patimi, evident, În Marea Schismă văd încă o moarte
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
insistent pe trecători să nu piardă ocazia de a câștiga lozul cel mare. Pe mină, la Coatzacoalcos, am văzut vântul spulberând pe străzi biletele rupte, inutile. La început, ne-a impresionat grandoarea ruinelor. Apoi, am aflat povești crude, care anihilau romantismul. Cum să păstrezi o măsură în aceste impresii contradictorii? La Merida, am descoperit că se poate rătăci foarte bine și pe o linie dreaptă. Lipsită de orice podoabă vegetală, capitala Yucatănului își etala pretutindeni singurul lux posibil în acel ținut
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]