17,708 matches
-
la dânsul ajunsese numai sunetul blând și plin de grație al vocii ce îi vorbise, care îi încântase auzul pe loc. Totuși, după câteva clipe de liniște stânjenitoare, venindu-și în fire, cu o undă perceptibilă de emoție în glas, rosti și el ceva: - Iar eu sunt Victor și mă simt încântat. Să știți că aveți un zâmbet foarte frumos, domnișoară. - Mulțumesc, mă simt flatată!, și spunând acestea, roși vizibil. Te rog, vorbește-mi la per tu, mi-ar surâde atât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să fie martorii propriului meu sfârșit; însă, pe de altă parte, cu tot pesimismul meu, parcă o părticică din mine - nu știu cum - se zbate continuu să fie încă optimistă! - Ia oprește-te!, interveni Luiza. Este ceva aici, la mijloc, care șchioapătă!, rosti aceasta scurt și accentuat, foarte sigură pe ea. Fii atentă la mine! Să-ți intre bine-n cap: nu poți să fii pesimistă, păstrând, totuși, în tine o rezervă de speranță că va fi mai bine, precum nu poți să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cap pentru tine, așa să știi! Și învață să recunoști sfaturile înțelepte, când le întâlnești, bine? Ce dracu’, mulțumește-te că n-ai fost tu în locul ei și că, trăind, încă ești în puteri și poți munci! După aceste vorbe rostite pe un ton clar și categoric, urmă o scurtă tăcere generală. Adriana se uită cum nu se poate mai nedumerită la neînduplecata sa vecină, care părea că posedă câte un răspuns pregătit pentru orice întrebare, ce i s-ar fi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
neînduplecata sa vecină, care părea că posedă câte un răspuns pregătit pentru orice întrebare, ce i s-ar fi adresat. Atunci, resemnată de tot și pierdută printre gânduri, Adriana spuse relaxată, în chip ușuratic, cuvintele pe care tindem să le rostim cu toții, atunci când rămânem de tot fără argumente: - Totuși, sper din suflet că totul se va sfârși cu bine și că am să-mi revin eu din starea asta... - Poftim, ce ai spus?!, sări din locul ei ca arsă, aproape turbată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dat, în sfârșit, peste punctul cu adevărat nevralgic din sufletul Adrianei, în Istorisiri nesănătoase fericirii 133 legătură cu care își luă numaidecât misiunea să îl vindece, călindu-l în flăcările adevărului propovăduit de ea. Ce vorbe smintite, neglijente și anapoda rostești! N-ai să mă zăpăcești pe mine cu ele, te asigur! Ia zi-mi, că eu nu înțeleg deloc, de ce spui că speri? În ce speri? În ce te încrezi tu, de fapt, atât de puternic, atunci când spui că speri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
încheiat misiunea sa pe eșafod, ieși în grabă din cameră și, pe urmă, din locuință, închizând după ea ușa cu zgomot. În urma ei, rămase Adriana, dezorientată și de-a dreptul distrusă, ca fărâmată în bucăți. Mai mult pentru dânsa, ea rosti șoptit aceste cuvinte la final, nemaicontând deloc că Luiza nu se mai afla, de câteva clipe deja, acolo, lângă ea: - M-ai prăfuit... Ei bine, de ținut minte este că, dacă înainte de discuția cu vecina sa, Adriana era tristă și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
clipe 1 pentru dânsa! Nu în fiecare zi îți este dat să oprești pe cineva de la gestul de a-și curma zilele - acesta-i adevărul! Totuși, într-un sfârșit, ea se deplasă mai spre Adriana și, abia găsindu-și vorbele, rosti vizibil marcată și transfigurată toată: - Doamne ferește, Adriana, mă sperii! Mi s-a încrețit pielea de pe mine și încă tremur, îți jur! Orice, dar numai închide, pentru Dumnezeu, fereastra aceea, te rog! Adriana, însă, părea că nici nu o aude, fiind
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întâmpla. Acum, ah, ce poftă nebună arde-n mine! Și uite așa o să și treacă totul, cu droguri! Îmi trebuie niște droguri neapărat!” Iar, de atunci, cuvintele „îmi trebuie niște droguri neapărat” deveniseră, din zi în zi, tot mai des rostite de Șerban. Pentru el, nu mai era demult o extravaganță idea de a se droga, ci o imperioasă necesitate, ce se cerea a fi satisfăcută cu mare strictețe și neîntârziat. Prafurile ușoare și într-o cantitate mică, pe care le
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cât negrul de sub unghie cum să iasă. Avea o stare de spirit jalnică, nu mai nădăjduia în nimic bun acum și se simțea aproape ca și compromis. „Și, dacă cumva, în loc de salvarea definitivă, va veni catastrofa definitivă pentru mine?”, tot rostea dânsul în gând. Pe scurt, se găsea într-o stare sufletească complicată. Până și de Sfânta Slujbă, la care tocmai participase, era dezamăgit și scârbit în suflet. Aceasta mai tare îl plictisise și îl mohorâse, neputând trezi în el absolut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
măreț, unul demn de mine și de mama. Doar acelea îmi rămân mie în minte!”, gândi el ironic, însă nebănuind defel ce inconștiente erau gândurile sale și ce urmări de necrezut vor avea ele până la final. Femeia, totuși, fără să rostească nicio vorbuliță, se îndreptă direct către băiat și îi întinse această scrisoare cu o mișcare foarte iute. Luând-o, dânsul citi uimit următoarele, făcând ochii mari: Ia seama bine, plod de cățea, că, de vreme ce te-ai luat în cârdășie cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
suci capul în halul ăsta? Ești un ușuratic, asta ești! Ah, până unde ai fost în stare să decazi... Ia zi, zi tot, explică-te! 182 Rareș Tiron - Liniștește-te, mai întâi, și promit c-am să ți dau socoteală, rosti băiatul calm și cu stăpânire de sine, dându-și seama acum că trebuie neapărat s-o ia pe maică-sa cu binișorul; de altfel, el era o fire foarte flegmatică și cumpătată, care cu greu se enerva vreodată. - Neisprăvitule, vorbește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
crase, ce le arăți tu față de mine, mama ta! Canalie, îmi vine să te reneg și să nu mai privesc deloc în urmă! Și acum, haide, răspunde, când te întreb! Ce ai de zis în apărarea ta? Ultimele vorbe le rosti greoi, mult prea înfundat, într-un fel de nedescris, aproape sufocându-se de mânie. Practic, ea devenise o pradă sigură a unei crize de nervi nemaiîncercate de dânsa până atunci. Aceste rare manifestări stoarseră acum din ea aproape toată seva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tu până acum? Șerban nu se mai putu nicidecum înfrâna și ține adunată în el emoția. Istorisiri nesănătoase fericirii 195 - Ah, mamă, ăsta-i un miracol, cred c-am fost martorul unui miracol, un adevărat miracol venit de Sus!, și rostind acestea, izbucni direct în lacrimi, lacrimi ce, de altfel, demult îi clocoteau lui sub pleoapele-i înroșite; plângea din inimă, cu tot sufletul, așa cum n-o mai făcuse niciodată în viața lui; până și el își dădea seama de lucrul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Însă trimisa de zei se oprește la doar doi metri de el, acolo unde perechea de câini, molcomită de razele amiezii, deschide boturi umede și amușinânde. "Pavele, Mărioaro, luați, maică, și mâncați, că v-o fi foame. Na și apă!", rostește preamilostiva. Ascetul se ridică în picioare, pornește, cu pași moi, spre trotuarul de la bulevard și, în scurt timp, pătrunde într-o Nirvană în care privirea mea, retezată de unghiul sever al ferestrei, nu-l mai poate petrece. Umanitatea nedegenerată În
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bucățelele de daikon, în chip de sandvișuri autohtone. Câteva minute mai târziu, o femeie mult mai tânără, fata celei dintâi, ne aduce ocha (ceai verde) aburind, împreună cu mochi (găluște de orez). "De unde atâta căldură la acești oameni?" mă întreb, în timp ce rostesc, pentru a treia sau a patra oară, singurele cuvinte pe care le stăpânesc cu siguranță în japoneză: "Totemo oishii desu. Arigato gozaimasu" (E foarte delicios. Mulțumesc mult). Realizez pe loc, oarecum surprins, că întrebările mi se topesc lin și că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ne pierdem cumpătul; poate că, totuși, episoadele familial-sentimentale, precum cele care transcriu dragostea profundă și total dezinteresată dintre părinți și copii, să aducă romanele pe picior de egalitate. În Povestea lui Genji, o mamă privește trupul neînsuflețit al fiicei sale, rostind încet: "Având-o în fața ochilor, nu mă pot convinge pe mine însămi că a murit. Văzându-i cenușa, poate că aș reuși să accept ceea ce s-a întâmplat". Comparați acest scurt și deosebit de intens pasaj, în care metaforizarea este implicită
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mare decât noaptea de afară, în care gheișele goneau probabil, și ele, pe papuceii lor, clap-clap, de lemn, spre clienții transpirați după încă o zi și încă una, petrecută la firmă, Reiko tace, și cade pe gânduri. Peste un timp, rostește, sibilinic: "Noi ne relaxăm făcând baie". Da. Da!!! Este adevărat. O, acum îmi dau seama. Zeii japonezi, miriadele de duhuri luminătoare, își vor fi petrecut, cu siguranță, ziua a șaptea în cadă. Cada este locul sfânt, singurul în care japonezul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
oprit, după care Verona și Angela au coborât, s-au înfățișat lui Amar așa cum era cerința, iar Adela stătea în continuare călare. -De ce nu mi se înfățișează și Adela? A întrebat Amar, adresându-i-se. De pe cal, Adela a rostit întrebarea: -Cui să mă înfățișez? -Mie ... îi răspunse răspicat Amar. -Nu știu cine ești, zise Adela stând în continuare călare pe cal. Dintre cei gură cască a apărut Uran, care a întrebat: -Cine nu se supune marelui Amar? Fără a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de cele ce au făptuit în această viață și de ceia ce au dorit să li se împlinească de către urmași. Respectați deci, cu sfințenie și îndepliniți întocmai dorința morților voștri dragi, dacă voiți să aveți liniște sufletească"197. Discursul funebru rostit de către Șerboianu în 1937 la ceremonia incinerării Elizei Conta este din păcate unicul de gen care a fost publicat în revistă, deși arhimandritul oficiase numeroase slujbe religioase și ținuse numeroase cuvântări. O certifică revista Flacăra Sacră, dar și alte surse
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pomeni numele celui ce o săvârșea. În numerele ulterioare celui din februarie 1936 se preciza limpede că arhimandritul oficia slujba înmormântării pentru cei ortodocși. Totuși, faptul că discursul ținut de către Șerboianu este unicul pe care l-am identificat până acum, rostit de către un cleric ortodox cu ocazia vreunei incinerări (deși Calinic la acea oră fusese caterisit), nu-i știrbește cu nimic semnificația. Ceea ce interesează, în acest caz, nu sunt formulele elogioase pe care arhimandritul le-a utilizat pentru a descrie viața
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care a fost luat, iar nu incinerat. Se-nțelege de la sine că bieții noștri credincioși, ce nu sunt obișnuiți cu citirea Scripturii, pe care, majoritatea, nici n-au văzut-o necum s-o mai înțeleagă sunt amețiți de aceste cuvinte, rostite de însuși Dumnezeu prin gura vorbăreață a preotului de pe amvon. Ca să dăm seama de-nțelesul acestui citat, este neapărată trebuință, a rezuma împrejurarea în care el a fost spus de Dumnezeu primilor oameni, lui Adam și Evei. După ce Dumnezeu Și-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
-o să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat" (Fac. III 12-13). Biata Eva, la rândul ei, aruncă vina pe șarpe: "Șarpele m-a amăgit și am mâncat din pom" (Fac. III 13-14). Atunci Dumnezeu rostește acest blestem îngrozitor: Șarpelui " Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieții tale să te târăști pe pântece și să mănânci țărână. Vrăjmășie voi pune între tine și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și a născut fii și fete. "Toate zilele pe care le-a trăit Adam, au fost de nouă sute treizeci de ani (930): apoi a murit" (Fac. V 3-6) Ignoranță sau rea credință Am rezumat textual împrejurarea, în care au fost rostite de Dumnezeu cuvintele: Țărână ești și în țărână te vei întoarce și am mers cu povestirea Creațiunii, până la moartea lui Adam, despre a cărui îngropare Scriptura (Biblia) nu pomenește absolut nimic. Așadar se vede clar, din toată povestirea, că Dumnezeu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cuvintele: Țărână ești și în țărână te vei întoarce și am mers cu povestirea Creațiunii, până la moartea lui Adam, despre a cărui îngropare Scriptura (Biblia) nu pomenește absolut nimic. Așadar se vede clar, din toată povestirea, că Dumnezeu, când a rostit cu mâhnire cuvintele de mai sus, le-a rostit nu având în vedere lutul în care acea să fie îngropat Adam și care habar nu avea până atunci de "moarte" ori de "mormânt", ci în vederea unui scop cu mult mai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și am mers cu povestirea Creațiunii, până la moartea lui Adam, despre a cărui îngropare Scriptura (Biblia) nu pomenește absolut nimic. Așadar se vede clar, din toată povestirea, că Dumnezeu, când a rostit cu mâhnire cuvintele de mai sus, le-a rostit nu având în vedere lutul în care acea să fie îngropat Adam și care habar nu avea până atunci de "moarte" ori de "mormânt", ci în vederea unui scop cu mult mai măreț și pe care nu-l putuse realiza prin
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]