6,798 matches
-
o schimbe sau s-o repare. Dădea instrucțiuni, scria, Își punea ucigașii pe urmele dușmanilor. Și, de cinci ori pe zi, se ruga, pe aceeași rogojină, Împreună cu vizitatorii de moment. Pentru cei care n-au avut niciodată prilejul să viziteze ruinele de la Alamut, nu este, fără Îndoială, inutil să precizăm că acest loc nu și-ar fi dobândit o asemenea importanță În istorie dacă n-ar fi avut, drept unic avantaj, faptul de a fi greu accesibil și dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a unei minorități care, regrupată În jurul marelui cadiu din acel moment, și-a depus numaidecât jurământul de credință față de Ginghis Han. În pofida acestei apocalipse, Samarkandul apare ca o cetate aproape privilegiată, pentru că avea să renască, Într-o bună zi, din ruine ca să devină capitala unui imperiu mondial, acela al lui Timur Lenk, spre deosebire de alte orașe, care nu-și vor mai reveni niciodată, și mai ales de cele trei mari metropole din Khorasan, unde a fost, multă vreme, concentrată Întreaga activitate intelectuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
drumul spre Teheran. — Tabrizul merită mai mult decât o ședere de-o zi. Cum puteți să veniți până aici fără a consimți să vă pierdeți o zi sau două În labirintul celui mai mare bazar din Orient, fără a contempla ruinele Moscheii Albastre, amintite În O mie și una de nopți? Călătorii sunt prea grăbiți În zilele noastre, grăbiți să ajungă la țintă, să ajungă cu orice preț, dar nu se ajunge doar la capătul drumului. În fiecare etapă ajungem undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ultima Împușcătură, Liakov le-a ordonat artileriștilor să-și reia tirul. Instrucțiunile țarului erau limpezi: nu era de ajuns să se desființeze Parlamentul, trebuia să fie distrusă și clădirea care-l găzduise, ca locuitorii din Teheran să-l vadă În ruină și, pentru toți, aceea să rămână o lecție pentru totdeauna. XXXVIII La Teheran Încă nu Încetaseră luptele când izbucni prima salvă la Tabriz. Trecusem să-l iau pe Howard, la ieșirea de la cursuri, aveam Întâlnire la sediul anjuman-ului ca să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
urechile partizanilor săi răspândiți prin mulțime, că respectiva Constituție era contrară religiei și că aceasta din urmă avea având ultimul cuvânt. Dar prima sarcină a noilor conducători era aceea de a reconstrui Parlamentul: clădirea a fost Înălțată din propriile-i ruine și s-au organizat alegeri. Pe 15 noiembrie, tânărul șah inaugură solemn cel de-al doilea Majlis din istoria persană. Cu aceste cuvinte: „În numele lui Dumnezeu, Cel care dăruiește Libertatea, și sub oblăduirea tainică a Preasfântului Imam al Timpului, Adunarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de Întrebări În minte. Dar poseda deja unele răspunsuri. — La Samarkand, timpul curge din cataclism În cataclism, din tabula rasa În tabula rasa. Atunci când mongolii au distrus orașul, În veacul al XIII-lea, cartierele locuite au fost preschimbate mormane de ruine și cadavre. Au trebuit abandonate; supraviețuitorii și-au reconstruit locuințele În alt loc, situat mai la sud. Astfel Încât Întreg orașul vechi, Samarkandul selgiucizilor, acoperit, Încetul cu-ncetul, de straturi suprapuse de nisip, nu mai e decât un câmp supraînălțat. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
interlocutorul meu, dar despre răstimpul care vă pasionează nu veți culege decât legende, povești cu djin-i și divi. Orașul le cultivă cu delectare. — Mai mult decât alte cetăți din Asia? Mi-e teamă că da. Mă Întreb dacă vecinătatea acestor ruine nu aprinde, În mod natural, imaginația sărmanilor noștri contemporani. Pe deasupra, există acest oraș Îngropat sub pământ. De-a lungul veacurilor, câți copii au căzut În crăpături și n-au mai apărut, ce de zgomote ciudate s-au auzit sau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
supus aprecierii guvernului națiunii, document care adopta unica propunere constructivă, da, constructivă, dar și ilară, care fusese pusă În dezbatere, Vor râde de noi, declară președintele de ședință, dar recunosc că nu avem altă ieșire, ori asta, ori va fi ruina sectorului. Documentul informa, prin urmare, că, reuniți În adunare generală pentru a examina criza extrem de gravă cu care se confruntau din cauza lipsei deceselor În Întreaga țară, reprezentanții firmelor de pompe funebre, după o analiză intensă În care se implicaseră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
oare din interior sau din exterior, cum se face că nici o mașină nu trece pe stradă, mă gândesc la liniștea aceea îngrozitoare din peșteră, numai zumzetul aburilor, la fel ca fumul unui furnal ridicându-se din pământul înfrânt, văd cadavrele ruinelor, orașele fumegând, grădina lui Dumnezeu distrusă, iar atunci el spune, știi, când m-am întors din expediție, în drum spre casă, am urcat muntele Sodoma, știai că este gol pe dinăuntru, că este în același timp munte și peșteră? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înăuntrul tubului transparent din sticlă, zdrobind sub genunchii mei mitul lor distrus. Undeva în spate auzeam pași apropiindu-se de mine, dar nu am îndrăznit să îmi ridic privirea, tati, nu te supăra, am izbucnit eu în lacrimi, îngenuncheată printre ruine, îți voi cumpăra unul nou, mâine-dimineață îți cumpăr unul nou, din banii pe care îi vom primi la nuntă, iar el a spus cu vocea aceea joasă, lipsită de viață, dar nu mai găsești așa ceva, acesta este un termometru vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cânte, nici să joace în filme, nu era destul de tânără sau destul de talentată, doar în casa noastră era o stea, din câte se pare, dar prin nu știu ce miracol, nu a disperat, călca mândră în picioare eșecul, îndulcea plină de satisfacție ruinele vieții sale, ca și când aceasta ar fi fost cea mai mare realizare a ei, îndrăzneala de a da greș. Sunt ani de zile de când vreau să o întreb cum a depășit depresia unei vieți care nu a avut cursul dorit, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
s-a ridicat pur și simplu și a plecat cu rucsacul lui, ca și când ar fi un om liber, ca și când eu aș fi un sit arheologic de pe harta lui prăfuită, pe care îl poți lăsa oricând în urmă, o vale în ruină, pentru a cărei bunăvoință mi-a luat tot ceea ce îmi aparținuse, tot ceea ce crezusem că îmi aparține. Dacă aș ști unde se află, aș merge chiar acum după el, fără să stau pe gânduri, l-aș convinge, l-aș amenința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întreg fără să se miște, cu gâtul înțepenit, și toți spuneau că numai o minune îl va repune pe picioare. În nopțile cu lună plină mă strecuram acolo, săream poarta și mă uitam în adâncurile piscinei transfigurate de lumină, ca ruinele unui oraș canaanit mă privea înapoi de acolo din pământ, înconjurată de chiparoși întunecați, sobri și maiestuoși, de parcă uitase cu totul strigătele vesele ale copiilor în apa rece, cu firișoare de nisip auriu printre degete, sau roșeața pepenilor îndulcindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
conducă la o mai bună desfășurare a activității. Pe mine mă lăsau rece inițiativele lor și de aceea nu m-a afectat câtuși de puțin înăbușirea grevei. Când m-am dus în septembrie la facultate, mă așteptam să găsesc numai ruine, dar clădirile erau la locul lor, neatinse. Bibliotecile nu fuseseră jefuite, sălile profesorilor și clasele fuseseră cruțate de distrugeri, iar birourile administrative studențești scăpaseră de incendieri. Am rămas trăsnit. Ce naiba făcuseră greviștii aceia? Cursurile s-au reluat, e adevărat, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cele mai mici detalii, dar fuseseră prinse împreună pentru a reprezenta un întreg. La fel ca atunci când am venit, n-am simțit prezența vreunei persoane acolo și nici nu se auzea vreun sunet. Aveam senzația că trăiesc singur printre niște ruine extrem de bine îngrijite. Lumea a început să se întoarcă în zona C imediat după ora cinci. Am privit pe fereastră și am zărit trei femei trecând pe sub ea. Toate purtau pălării, așa că nu le vedeam chipul și nu-mi dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
arată indignat văzând un musulman Într-un loc sacru și se poartă urât cu el. Dar Templierii Îl alungă de acolo pe intolerant și-i cer scuze musulmanului. Această frăție de arme cu dușmanul Îi va duce mai târziu la ruină, pentru că la proces vor fi acuzați și că au Întreținut raporturi cu sectele ezoterice musulmane. Și poate e-adevărat, e oarecum ca și cu aventurierii aceia din secolul trecut care se molipesc de africanism; ei n-aveau o educație monahală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la așa-zișii «popelicani» Cine sunt?” „Sunt catarii. Unul dintre apelativele date ereticilor era acela de poblicani sau popelicant. Catarii din Provence au fost distruși, și n-am să fiu așa de naiv Încât să cred Într-o Întâlnire printre ruinele de la Montségur, dar secta nu-i moartă, există o Întreagă geografie a catarismului ocult din care iau naștere până și Dante, Stilnoviștii, secta Adepților lui Amor. A cincea Întâlnire e pe undeva prin Italia septentrională sau În Franța meridională.” „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dăm la rezidenți, și ieși trântind ușa fără clanță. Când iarna era destul de ușoară ca să ne aruncăm un halat bejuliu direct pe piele și să ne strecurăm printre gardurile moarte până la bolovanul de unde telefonam salvatorilor, așteptând cuminți mai apoi lângă ruinele vorbitorului verde-montan (care nu mai e cantină) unde savantul Gheorghe ne furișa fotografii de monede, arhiduci sau episcopi, portretele lui Mihai Viteazul la brâu cu căpățâna lui Osman-Pașa și Țepeș în valtrapuri orientale bătând nucile cu lancea-i înroșită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
in cash la ferestre. Pe la 11, un zmeu mare se zvârcoli deasupra orașului. Frunze roșcate ațâțătoare se întrecură să-i arate, să-i sugereze, să-i poruncească lui Leo drumul spre metrou. Indiferent la provocări, dascălul își fixă dogul de ruinele blocului de garsoniere cu o fundă topaz și, plin de ticuri, pătrunse în bufetul de la subsol. La o masă joasă, cu bereta-joben verde dată pe ceafă, marele șef, Iolescu, profețea. Cu boticul pe genunchiul său, domnișoara Clito îl sorbea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Adelina - un apartament de două camere la parter, stația Straja, lângă Piața Reșița, cartier Berceni. Făceam ce făceam și ajungeam tot în adunătura asta de blocuri dărăpănate, azvârlite parcă din avion. Nici blocul ei nu făcea excepție: patru etaje în ruină, instalațiile mereu înfundate. Pe banca din fața intrării în bloc, o ciurdă de babe tuciurii supravegheau puradeii care se jucau printre sticlele de plastic și resturile menajere aruncate pe spațiul verde. Seara, când se întorceau capii de familie beți turtă, începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ea), te ducea cu gândul la o autoliză generală a organelor interne, la o auto-consumare fatală similară, întrucâtva, fenomenului discutat și discutabil, al auto-combustiei omenești spontane! Trecând peste aspectul adiacent, al aflării capului retezat al agentului de poliție C.M., în ruinele fumegânde ale postului pe care-l deservise, voi mai nota și dispariția misterioasă a curatorului Muzeului de Artă, profesor universitar A.G., produsă în aceeași noapte fatidică, dinaintea cutremurului secundar. Autoritățile abilitate desfășoară acum cercetări susținute, pentru a-i da de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lupta sfîntă" și cu "să nu curgă o picătură de sânge romînesc" exact până ieri, adică până în ceasul când au fost siguri că vin la putere. Ceea ce înseamnă că au dat foc țării cu premeditare și fără nici un scrupul, căci ruina țării, pentru ei, n-are importanță, ci numai acapararea guvernului, chiar al unei țări ruinate... Degeaba, sunt odioși, amice! Eu nu fac politică și-mi sunt indiferente partidele cu așa-zisele lor ideologii, dar ăștia sunt îngrozitori! Zbârnâitul telefonului îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cum ardea conacul lui Buruiană. Bătrânul avu subit o strângere de inimă. Privind de aici, focul părea că mistuie chiar propriile-i clădiri. Pata roșie pe cer era mai sângeroasă și pe ea se zugrăveau contururile conacului Iuga ca niște ruine arse și încă fumegând. Gândul i se risipi. Altele îi luară locul, înăbușite însă și ele: "Asta nu se poate!" La stânga se deslușea mai bine incendiul de la Lespezi, parcă s-ar fi apropiat și s-ar fi înviorat. Între cele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lăcrimoase repetau același strigăt: ― Ne-au sărăcit tîlharii!... Cel mai gălăgios și mai amărât era colonelul pensionar Ștefănescu, care-l petrecu până la trăsură, jelindu-se: ― Am rămas calic, domnule prefect!... Toată munca mea de patruzeci de ani e cenușă și ruină!... N-am avut nici o apărare. Și-au bătut joc de noi hoții cum au vrut... Numai viața mi-au lăsat-o, domnule prefect! Grigore Iuga strânse în pripă multe mâini cunoscute și auzi crâmpeie de tânguiri. Era nerăbdător să afle
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oamenii s-au dezmeticit și cer iertare. Pentru a se evita orice poftă de eventuală reizbucnire a dezordinii, va lăsa în sat o secție de soldați sub comanda unui ofițer. ― Perfect, domnule maior! Mulțumesc! zise Baloleanu ușurat. În uliță, în fața ruinelor conacului, era adunat tot satul. Când sosi trăsura cu prefectul, maiorul Tănăsescu, care galopase iar înainte, strigă: ― În genunchi, hoților, că vă fac piftie! Toată lumea căzu la pământ. Baloleanu, recunoscător maiorului pentru energia ce o desfășură, coborî din trăsură și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]