3,164 matches
-
apropiere, caii lor fiind obosiți. Au fost "înconjurați și arși de vii în interiorul zidurilor". Ducele Conrad, după ce a deschis vesta în căldura verii, a fost lovit de o săgeată în gât. Niciodată o victorie nu a fost obținută atât de sângeros" concluziona Widukind. Regele Otto a petrecut noaptea de după bătălie în Augsburg. El a dat ordinul precis ca toate podurile și vadurile rîului Lech să fie bine păzite, cu scopul ca toți ungurii, și mai ales conducătorii lor, să fie capturați
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]
-
în trecut la bătăliile războaielor napoleoniene, în solda Imperiului napoleonian. O a doua excepție, și mai notabilă, o reprezenta "KGL", unitate excelentă formată veterani din Hanovra care trecuseră în solda regelui Angliei încă din 1803 și care făcuseră îndelungata și sângeroasa campanie din peninsula iberică. Armata prusacă din 1815 nu mai era aceeași armată cu tactici învechite care fusese practic anihilată de francezi în doar o zi, cu 9 ani în urmă. Construită pe modelul francez de serviciu militar obligatariu, adoptând
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
-l și oblingându-l să abandoneze comanda brigăzii. Cu toate acestea, grație mai ales giganticului sublocotenent Legros, francezii reușesc să forțeze marea poartă nordică a castelului Hougoumont și un număr mare de soldați francezi reușesc să intre în incintă, declanșând o sângeroasă luptă corp la corp. Doar grație valorii și curajului comandantului lor, locotenent-colonelul Macdonnell, britanicii reușesc să închidă poarta și să evite pierderea poziției. Dintre francezii pătrunși în incintă, este cruțat doar un toboșar - un băiat care nu ajunsese încă la
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
la sacrificarea fără rost a numeroși soldați. El a reușit până la urmă să stabilească o poziție defensivă puternică la Borodino, după o luptă indecisă în zona Smolenskului, 16 - 18 august. Bătălia de la Borodino de pe 7 septembrie a fost cea mai sângeroasă luptă a războaielor napoleoniene și una dintre cele mai sângeroase ale istorie mondiale. Rușii nu au reușit să aducă pe câmpul de luptă decât jumate dintre efectivele de care dispuneau și, pe 8 septembrie, au fost nevoiți să se retragă
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
până la urmă să stabilească o poziție defensivă puternică la Borodino, după o luptă indecisă în zona Smolenskului, 16 - 18 august. Bătălia de la Borodino de pe 7 septembrie a fost cea mai sângeroasă luptă a războaielor napoleoniene și una dintre cele mai sângeroase ale istorie mondiale. Rușii nu au reușit să aducă pe câmpul de luptă decât jumate dintre efectivele de care dispuneau și, pe 8 septembrie, au fost nevoiți să se retragă, lăsând liber drumul către Moscova. Kutuzov a ordonat evacuarea capitalei
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
pe 12 mai, Napoleon găsește podurile peste fluviu distruse și încearcă, prin urmare, să îl traverseze la 5 km în aval, prin dreptul insulei Lobau. O primă tentativă de a traversa este respinsă de austrieci în 21 - 22 mai, în cadrul sângeroasei bătălii de la Aspern-Essling. „Marea Armată din Germania” rămâne pe malul drept al fluviului, pregătind o nouă traversare. În acest timp, francezii și aliații lor luptau cu succes împotriva insurecției tiroliene și a celei saxone, cât și pe teatrele secundare de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
fel de peninsulă, cu lărgimea de doi kilometri, care la rândul ei oferea un acces către câmpia Marchfeld, controlată de satele Aspern și Essling. Era deci naturală folosirea acestui cap de pod. Ocuparea celor două sate de către francezi a constituit sângeroasa miză a bătăliei din 21 și 22 mai 1809. Un alt avantaj al traversării Dunării la vest de insula Lobau era reprezentat de faptul că trupele franceze ajungeau pe câmpia Marchfeld mai aproape de pozițiile inamice. În cele șase săptămâni ce
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
fost cel care a deschis acțiunea, opunând diviziile Puthod și Gudin celor 3 brigăzi austriece slăbite, întărite de regimentul 3 "Erzherzog Karl" și de batalionul "Landwehr" "Unter dem Manhartsberg". Lupta pentru Markgrafneusiedl, scopul principal al atacului frontal, a fost deosebit de sângeroasă iar generalul austriac Peter Vécsey își va pierde viața încercând să apere poziția. Odată ce artileria franceză a lui Davout și Oudinot a reușit să reducă la tăcere piesele austriece plasate în fața localității, cu Mareșalul Davout în frunte, diviziile Gudin și
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
retragă în ordine și rămânea capabilă de a continua lupta. Cu toate acestea, înfrângerea de la Wagram îl convinsese pe arhiducele Carol că trebuie să încheie pacea cât mai repede cu putință. Bătălia de la Wagram a fost una dintre cele mai sângeroase ale războaielor napoleoniene, urmare a faptului că ambele armate au concentrat o puternică artilerie și că bătălia s-a dat într-o câmpie, fără prea multe obstacole naturale. Se estimează că artileriile celor două armate ar fi tras peste 90
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
În toamna anului 1476 o armată aliata maghiaro-sârbă a încercat redobândirea fortăreței de la otomani. Au construit o contra-fortăreață din lemn, dar după o lună de asediu sultanul Mahomed al II-lea a venit personal să îi alunge. După o luptă sângeroasă, ungurii au hotărât să se retragă. În 1494 Paul Chinezu a încercat să captureze Semendria de la otomani dar a rămas paralizat și a murit. În 1512 Ioan Zapolya a asediat fără succes orașul. În timpul primei revolte sârbe din 1806, orașul
Semendria () [Corola-website/Science/304480_a_305809]
-
singhalezi (circa 75% din populația insulei, în majoritate covârșitoare budista) și tamili, grupați în nord și est (de religie hindusa, care solicită crearea unei provincii autonome în nord-sudul insulei, si chiar a unui stat independent), degenerează, după 1978, într-un sângeros război civil de o rară cruzime, soldat până la sfârșitul anului 2000 cu pește 60.000 de victime fără a se profila perspectiva unei soluționări reale a disensiunilor pe calea tratativelor. Încercarea Indiei de a sprijini, printrun corp expediționar (Indian Peace
Sri Lanka () [Corola-website/Science/297988_a_299317]
-
coroanei Ungariei de către Vladislav al III-lea al Poloniei, devenit astfel Vladislav I al Ungariei, la 6 martie 1440, venirea acestuia în regat, la 21 mai, și încoronarea sa la 17 iulie la Alba Iulia, au dus la declanșarea unui sângeros război civil, în provinciile de sud și nord ale Regatului ungar (astăzi Slovacia), care a durat până în 1441. Devenind adevăratul conducător al grupării favorabile regelui Vladislav I al Ungariei, Ioan de Hunedoara a fost răsplătit din plin de acesta, demnitatea
Ioan de Hunedoara () [Corola-website/Science/298042_a_299371]
-
copilărie sportul, practicând cu deosebită plăcere schiul, gimnastica sau înotul ori de câte ori a avut ocazia pentru tot restul vieții. În vara anului 1914, când izbucnește Primul Război Mondial, Fritz este nevoit să meargă pe front. Familia Braun nu este afectată de sângerosul conflict, femeile continuându-și viața în modul obișnuit. În 1919 tatăl se întoarce acasă, tragedia războiului pierdut precum și suferințele văzute marcându-l enorm. Pe fondul sărăciei și inflației de la începutul anilor '20 familia Braun are unele dificultăți financiare, iar părinții
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
a opus, pe parcursul zilei de 8 februarie 1807 o armată franceză condusă de Împăratul Napoleon I unei armate ruse, aflate sub conducerea generalului Beningsen, susținute de un corp prusac condus de generalul L'Estocq. A fost una dintre cele mai sângeroase bătălii din cadrul Războaielor napoleoniene, ambele armate pierzând între o treime și aproape jumătate din efective, în funcție de estimări. Deoarece în săptămânile precedente manevrele franceze de învăluire eșuaseră în mod repetat, Napoleon decide să atace frontal armata rusă, masată la est de
Bătălia de la Eylau () [Corola-website/Science/312682_a_314011]
-
stabilită de lege.Scrisoarea a suscitat preocuparea miniștrilor ce doreau proclamrea imediată a republicii(conform celebrei fraze a reprezentantului Giuseppe Romita: ori republica ori haos), în același timp era necesar să se facă față creșterii protestelor monarhicilor, aveau loc represalii sângeroase în Napoli unde 9 manifestanți și-au pierdut viața îar 150 au rămas teferi. În aceeași zi de 12 iunie o manifestație monarhică a fost dispersată în mod violent. Consiliul miniștrilor, care conform proclamării provizorii din 10 iunie a creat
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
de voluntari SS "Nordland". Forțele Frontului Leningrad conduse de mareșalul Leonid Govorov împotriva forțelor SS "Langemarck" și "Norge", pe care le depășeau numeric cu mult. Dealurile au rămas în mâinile SS-iștilor, care au respins forțele sovietice după lupte foarte sângeroase. În sprijinul apărării au fost trimiși Brigada de tancuri 502, brigada "Wallonien" și voluntarii estoni din "20.Waffen-Grenadier-Division der SS (Estnische Nr.1)". În săptămâna care a urmat, apărătorii din formațiunilr "Langemarck", "Estland", "Norge" și "Wallonien" au purtat lupte extrem de
Bătălia de pe linia Tannenberg () [Corola-website/Science/312031_a_313360]
-
Armate Centru fusese decimat, iar sovieticii amenințau să prindă în capcană Grupul de Armate Nord în Letonia și Estonia. Tamcurile "Panzerverband von Strachwitz" au fost retrase în jurul capitala Letoniei, Riga, unde, la sfârșitul lunii iulie, s-au implicat în luptele sângeroase împotriva Frontului I Baltic de sub comanda lui Hovhannes Bagramian. La sfârșitul lunii iulie și începutul lui august, sovieticii au reușit să rupă legătura dintre Grupurile de Armate Centru și Nord. Grupul de Armate Nord a fost izolat complet de restul
Bătălia de pe linia Tannenberg () [Corola-website/Science/312031_a_313360]
-
SS-Obersturmbannführer Hans Collani, un veteran al Diviziei "Wiking". După un duel de artilerie puternic, s-a dezlănțuit atacul infanteriei, care s-a transformat la un moment dat într-o luptă feroce om al om. După mai multe ore de lupte sângeroase, sovieticii au fost nevoiți să se retragă. Regimentul "De Ruyter" reușise să reziste, iar Govorov a schimbat tactica de atac. În următoarele câteva săptămâni, regimentul olandezilor a fost supus bombardamentelor de artilerie și de aviație neîncetate. În noaptea de 6-7
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
acțiunile sale, pe care, parțial, le atribuia încurajărilor SUA. Cum remarca Robert F. Kennedy "Diem nu ar face chiar cele mai mici concesii. I-a fost greu să poarte o discuție cu ..." Nemulțumiți de politicile lui Diem, și după incidentele sângeroase din Hue Phat Đản, unde au fost uciși de armata și forțele de securitate ale lui Diem nouă civili budiști neînarmați care au protestat împotriva interdicției arborării steagului budist de ziua de naștere a lui Buddha. Drept urmare, budiștii au organizat
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
un fost general, se temea că forțele sale vor fi tăiate în partea de nord și a ordonat retragerea. Dar ceea ce părea a fi o repetare a Operației Lam Son 719, retragerea s-a transformat în curând într-o debandadă sângeroasă. În timp ce cea mai mare parte a forțelor ARVN a încercat să fugă, unități izolate s-au luptat cu disperare. Generalul ARVN Phu a abandonat Pleiku și Kon Tum și s-a retras spre coastă, ceea ce a devenit cunoscut mai târziu
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
au atacat Xuan Loc, la 64 km est de Saigon. Nord-vietnamezii au întâmpinat o rezistență acerbă la Xuan Loc din partea Diviziei 18 ARVN , care au fost în inferioritate numerică de șase la unu. Timp de două săptămâni au fost bătălii sângeroase, timp în care apărători ARVN au făcut ultima încercare de a bloca avansul nord-vietnamez. La 21 aprilie, garnizoanei epuizate i s-a ordonat să se retragă spre Saigon. Cu amar și lacrimi, președintele Thieu a demisionat în aceeași zi, declarând
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
ei au fost cei care au pus capăt regimului de teroare al khmerilor roșii care a provocat peste un milion de victime în rândul populației cambodgiene. Datorită intrării trupelor vietnameze în Cambodgia, în februarie 1979, au avut un conflict foarte sângeros de o lună și cu China, când trupele chineze au intrat în partea de nord a Vietnamului (în final, China și-a retras trupele). Trupele vietnameze au rămas până la sfârșitul anilor 80 în Cambodgia, unde au avut sângeroase lupte de
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
conflict foarte sângeros de o lună și cu China, când trupele chineze au intrat în partea de nord a Vietnamului (în final, China și-a retras trupele). Trupele vietnameze au rămas până la sfârșitul anilor 80 în Cambodgia, unde au avut sângeroase lupte de gherilă cu khmerii roșii retrași lângă granița thailandeză. Datorită ocupației militare, Vietnamul s-a izolat politic. În 1964 SUA a ordonat aplicarea unui embargou comercial împotriva Vietnamului, care a rămas în vigoare până la 4 februarie 1994. Una din
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
căutată de aceste partide avea să fie unul dintre principalele motive ale Imperiului pentru a-i masacra pe armeni. Răscoale de mică amploare au loc în vilayete în care trăiau armenii — în Zeitun, de exemplu — dar represiunea otomană a fost sângeroasă și s-a terminat cu masacre, preludii ale genocidului. Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a coagulat un grup de adversari ai sultanului Abdülhamid II, care a dat naștere Comitetului Uniunii și Progresului (CUP), care este compus turci
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
Bulge, între Monschau și orașul luxemburghez Echternach. După această ultimă tentativă a germanilor de a întoarce în favoarea lor soarta războiului, Reichul a pierdut definitiv orice inițiativă tactică în vest. În diferite alte zone ale Liniei Siegfried au avut loc lupte sângeroase. Soldații care apărau bunkerele au refuzat de multe ori să renunțe la luptă, din convingere, sau de frica curților marțiale. În primăvara anului 1945 au fost cucerite ultimele bunkere ale Liniei Siegfried: cele din Saar și Hunsrück. Linia Siegfried a
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]