5,379 matches
-
asigura cele necesare multelor guri ce le aveau de hrănit. Fiecare bob, fiecare spic sau știulete avea încorporat în el transpirație și de aceea era adunat cu grija și migala culegătorului de mărgăritare. Nu-mi amintesc să fi văzut vreun sătean, adult sau vârstnic, care să treacă nepăsător pe lângă un mănunchi de spice, un știulete sau un cocean, un cartof sau o sfeclă, aflate pe drum, fără să le ridice. După ce își potolea foamea („cu ce da Dumnezeu”), ceea ce mai rămânea
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
nici să spuneți bună ziua nu vă învață la școală?”. Cinstea, corectitudinea, respectul pentru adevăr erau virtuți situate la loc de frunte în codul moral al comunității rurale. O dăscăliță apreciată și respectată de copii și părinți, apela la câte un sătean, care avea căruță cu cai, să o ducă la oraș, când era chemată la mai marii învățământului din acea vreme. În una din aceste împrejurări, respectiva doamnă a constatat, când s-a întors acasă că nu mai are pe deget
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
anumite ocazii. Supărată, a încercat să-și dea seama unde și când l-ar fi putut pierde. Nereușind să facă lumină în acest nedorit episod, s-a consolat. Mari i-au fost, însă, surprinderea și bucuria când, după câteva zile săteanul cu care fusese la oraș i-a bătut la ușă și i¬a înmânat bijuteria pierdută. (Făcând ordine în căruță a descoperit, din întâmplare, minusculul obiect și l-a restituit păgubașei). Aproape fără excepție, bunurile aparținând altor persoane și găsite
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Doar Eugen avea o privire rece. Deși era încă un copil se gândea la greutățile materiale, în mintea lui făcând planuri de a ieși din situația grea în care se afla. Din banii câștigați cu sudoare la îngrijirea animalelor unui sătean înstărit, avea grijă să asigure cât de cât traiul, iar atunci când se putea rupe ceva din ei, îi dădea mamei lui, care și ea o ducea greu, acum fiind și bolnavă. La împlinirea majoratului el deveni un matur în adevăratul
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
care trecuseră șenile de tancuri. Localnicii mai curajoși îndrăzneau să culeagă de pe drum ce puteau, cum puteau. O femeie, târâia o ladă care-i păruse frumoasă, convinsă că dăduse peste o comoară. Lada era, de fapt, plină cu grenade. Alți săteni, mai practici, selectaseră prada, aleseseră făina, lăzile cu pâine de război, conserve. Aproape de intrarea într-un sat, le ieși în cale un grup de oameni înarmați. Primul lui gând fu că se va repeta scena de la Hâncești, numai că oamenii
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
pe care le trăia, dar și la dezastrul prin care trecea țara. Îngrijorat întoarse capul. Din spate, se auzea un cal venind la trap. Poate pentru prima dată după multă vreme, răsuflă ușurat. Călărețul era soldatul din Bârlad, care în timp ce sătenii împărțeau prada, profitase de preocuparea lor intensă și reușise să recupereze un cal, dintre cei rechiziționați mai înainte. Îl ascunsese într-o lizieră de pădure și la momentul prielnic i-l aduse. Mare surpriză, constată că îi recuperase și mantaua
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
în urmă o părăsisem în condițiile acelea, de care nu vreau să-mi amintesc.... Dar cu cei de acasă, cu mama, cu tata, cu fratele Anton, cum rămâne? Cu ce sunt ei vinovați, de ce să suporte iar tăvălugul războiului?! Orice sătean, orice om normal, își dorea să trăiască mai bine sau mai rău după cum i-o fi fost scris, mai bogat sau mai sărac, dar în pace, în liniște!“ Își aminti că nu se simțise prea apropiat de tata niciodată, tot
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Spre deosebire de cei din Hâncești, care se adaptaseră rapid noii situații, trecând de partea ocupanților în 1940, acum bărbați, copii și femei veneau mereu la unitatea românilor, bucuroși, prietenoși. Numai că unii erau derutați. Rușii se retrăseseră, dar la apariția lor, sătenii își doseau avutul, își mânau vitele prin ascunzișuri. Credeau că din nou sosiseră nemții! O femeie aduse pentru Toloacă și Ioan o farfurie cu plăcinte cu brânză. Pentru a le savura, se opriră amândoi pe marginea drumului lăsându-și armele
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
negru 00000000000000000000000 Maltratat, distrus, lipsit de viață și.... Carole! 0000000000000000Bărbatul despre care credeai că e tatăl tău. Se ghemuiește plângând lângă trupul fiului lui. Mama ta n-a sosit Încă. Tatăl tău se uită la tine și arată cu degetul. Sătenii amuțesc de parcă s-ar Împăca cu cuvintele lui. Știi ce are de gând să zică, așa că nu te șochează, sau poate că ești deja În stare de șoc pentru că totul pare că se mișcă cu Încetinitorul, iar oamenii par puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pădurii. Soarele arunca săgeți de foc spre o vale unde curgea un râu subțire și leneș. Orele șase după amiază. Un drum destul de lat ducea spre locul de destinație, tăind în două un deal de lut galben de unde se aprovizionau sătenii pentru lipit case și prispe. Un călător ajunge în dreptul nostru, ne salută și curios întreabă: - De unde sunteți și la cine vă duceți, dacă nu vă e cu supărare? - La Ilie Comănescu. - Apoi, el stă chiar în marginea satului și până
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
calm și rezervat, zice: - Mai stăm două ore și, dacă nu începe să bată, strângem și mergem la barajul “Râpa Albastră” că este pește destul. Soarele a început să apară de sub deal, trimițând raze de foc către vale. Fiind duminică, sătenii au început să apară mai târziu prin curți, pe uliță și în grădini. Unii au început să-și mâne vitele spre pășune. Puține, căci așa erau timpurile. În jurul orei zece supărat și obosit, zic: - Cred că e timpul să plecăm
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Valea Lacului, unde de același boier s-a construit o bisericuță de lemn, pe un teren foarte bine ales ca vedere generală, construindu-se în aproape și o casă de locuit. După schimbarea proprietarului moșiei, noul proprietar fiind Costachi Miclescu, săteni în frunte cu preotul Simion Simionescu au făcut cărămidă și temelie din piatră grea, au ridicat în cumpene câte o porțiune din haizașul bisericii clădind pereții din cărămidă și au acoperit-o cu șindrilă. Acestă bisericuță era fără pod și
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
începutului de an. însușirea fundamentală a acestor sărbători este bucuria și speranța cu care omul întâmpină trecerea de la anul vechi la anul nou, începutul unei unei noi etape din viață, fiind și începutul unei noi perioade de vegetație din viața sătenilor. Acesta este momentul de a saluta cu bucurie venirea Anului Nou, de a-l întâmpina cu cântece și jocuri, daruri și urări exprimate prin tradiții și obiceiuri cunoscute fiind : Colindele, Capra, Ursul, Plugușorul, Sorcova . Folclorul românesc a grupat, obiceiurile în
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
respect, toate acordate acestor datini și obiceiuri. Jocul căiuțiilor Căiuții sunt întâlniți în mai toate satele din Bucovina, cunoscuți ca buni dansatori, căiuții din Zamostea, Dolhești, Zvoriștea, Fântânele, impresionează prin splendoare și eleganță. Jocul căiuțiilor are o valoare deosebită pentru săteni, fiind unul din cele mai frumoase jocuri. Tinerii ce formează grupurile de căiuți sunt foarte buni dansatori, manifestând prin joc dinamismul și forța vitală a tinereții. Dansul căiuților inspiră curajul și voinicia, vitejia celor ce plecau să-și apere hotarele
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
fi făcute răspunzătoare de nenorocirile unora, dar tot ele pot veni în ajutorul celor năpăstuiți (dezleagă farmecele). Și răzbunarea împotriva vrăjitoarelor capătă în mediul rural forme mai violente. "La Moha, în 1826, la Castillon, în 1843, la Aubel, în 1835, sătenii se hotărâseră să-și ardă vrăjitoarele"48. Explicația acestor manifestări extreme se leagă de universul în care trăiau aceste persoane. Faptul că multă vreme cultivarea pământului și creșterea animalelor era principala și deseori singura lor sursă de existență face ca
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ar fi recunoscut aceasta. În același timp, toată lumea era de acord că depunerea de mărturii false în tribunal era un păcat, din moment ce martorului i se cerea să jure pe Biblie că spune adevărul. Totuși, du Boulay (1974:62) spune că "Săteanul nu are senzația că își trădează credința religioasă dacă minte...". Într-adevăr, pentru că loialitatea față de familie, față de "casă" se plasa înaintea oricăror alte obligații, săteanul "avea datoria morală de a înșela, a păcăli sau a se certa cu străinii pentru
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cerea să jure pe Biblie că spune adevărul. Totuși, du Boulay (1974:62) spune că "Săteanul nu are senzația că își trădează credința religioasă dacă minte...". Într-adevăr, pentru că loialitatea față de familie, față de "casă" se plasa înaintea oricăror alte obligații, săteanul "avea datoria morală de a înșela, a păcăli sau a se certa cu străinii pentru a-și apăra rudele" (ibid.:74). În orice caz, după cum spune proverbul, "Dumnezeu vrea ca oamenii să mușamalizeze lucrurile" (ibid.:82). În sfîrșit, există și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sunt mai sărace decât satele mari, centre de comună. În mediul rural, numeroase drumuri comunale nu pot fi folosite atunci când condițiile meteorologice sunt nefavorabile. Acolo nu există servicii de transport permanent, iar acest fapt afectează accesul copiilor la educație, accesul sătenilor la îngrijirea sănătății, la piețele de desfacere a produselor din orașe. Nu toate satele sunt conectate la rețeaua de distribuției a apei, gazului, la rețeaua de canalizare. Multe nu au curent electric. Satele din România 183 pot fi centre de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
1990, satele au fost supuse unor reforme. Legea 18 (a fondului funciar) a dat țăranilor pământ, dar nu și echipamentele agricole necesare cu care să-l lucreze 186. Pământul a fost fragmentat în milioane de parcele dispersate 187 pe care sătenii practică o agricultură de subzistență. În numeroase sate s-a "revenit la modelul arhaic de exploatație"188. S-au distrus multe din dotările tehnice din agricultură (de exemplu, sistemul de irigații 189). Accesul țărănimii la piața uneltelor, a semințelor etc.
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
s-a "revenit la modelul arhaic de exploatație"188. S-au distrus multe din dotările tehnice din agricultură (de exemplu, sistemul de irigații 189). Accesul țărănimii la piața uneltelor, a semințelor etc. rămâne dificil. Sunt puțini "patroni" în sate. Puțini săteni au salarii, majoritatea "descurcându-se" "pe cont propriu". Numeroși săteni folosesc "căruța" și plugul tras de cal... Industria alimentară ar putea valorifica producția agricolă, dar încă nu o face190. Produsele sătenilor sunt adesea luate de "intermediari" la prețuri foarte mici
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
au distrus multe din dotările tehnice din agricultură (de exemplu, sistemul de irigații 189). Accesul țărănimii la piața uneltelor, a semințelor etc. rămâne dificil. Sunt puțini "patroni" în sate. Puțini săteni au salarii, majoritatea "descurcându-se" "pe cont propriu". Numeroși săteni folosesc "căruța" și plugul tras de cal... Industria alimentară ar putea valorifica producția agricolă, dar încă nu o face190. Produsele sătenilor sunt adesea luate de "intermediari" la prețuri foarte mici și vândute la prețuri foarte mari. Nu a existat o
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
etc. rămâne dificil. Sunt puțini "patroni" în sate. Puțini săteni au salarii, majoritatea "descurcându-se" "pe cont propriu". Numeroși săteni folosesc "căruța" și plugul tras de cal... Industria alimentară ar putea valorifica producția agricolă, dar încă nu o face190. Produsele sătenilor sunt adesea luate de "intermediari" la prețuri foarte mici și vândute la prețuri foarte mari. Nu a existat o politică de creditare a producătorilor agricoli coerentă. Lipsesc multe informații cantitative și calitative privind situația reală a satelor, dimensiunea decalajelor, amploarea
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de "intermediari" la prețuri foarte mici și vândute la prețuri foarte mari. Nu a existat o politică de creditare a producătorilor agricoli coerentă. Lipsesc multe informații cantitative și calitative privind situația reală a satelor, dimensiunea decalajelor, amploarea și efectele migrației sătenilor. A fost construit un "indice sintetic" care agrega date privind gradul de cultivare al pământului, gradul de dezvoltare al sectorului zootehnic etc.191. Concluzia trasă pe baza datelor astfel culese era că vreo 11 județe cunosc o "relativă dezvoltare a
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
cont propriu în sectoare neagricole, gospodăriile cu cinci sau mai mulți membri, țiganii, copiii etc. Salariații au intrat într-un proces de sărăcire pe care l-au resimțit chiar mai mult decât cei care și înainte aveau venituri mici. Veniturile sătenilor provin din "munca câmpului" ale cărei rezultate depind de starea vremii. O mare parte a populației din orașe e lipsită de venituri sau are venituri mici și caută de lucru "cu ziua", în "sectorul informal"221 (rețelele de rudenie și
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
să învățăm ecologie" din Sardinia au suscitat interesul partenerilor spanioli care, la rândul lor, au organizat: "săptămâna culturii ecologice", "pentru consumul de verde" etc. Sloganul rețelei ("A crește și a lăsa să crească") insistă asupra importanței vieții sănătoase și solidare. Sătenii au instituționalizat un schimb permanent de metode, de fișe tehnice ale instrumentelor de promovare a agriculturii biologice, de bune practici vizând înțelegerea normelor agricole în vigoare în Europa. A fost construit un website comun, au creat magazine (inclusiv la Bruxelles
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]