4,482 matches
-
vaginul uscat, dar Naoko a dat din cap și mi-a îndepărtat mâna. Am rămas îmbrățișați, fără să scoatem vreun cuvânt. — La sfârșitul anului școlar intenționez să plec din cămin și să-mi caut un apartament, am zis. M-am săturat de viața de cămin. Dacă o să muncesc în continuare, o să reușesc să mă descurc. N-ai vrea să vii să stai cu mine la Tokyo, așa cum ți-am mai sugerat și altădată? — Îți mulțumesc mult. Sunt foarte fericită că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mâini un bibelou fragil, iar ea și-a pus mâinile pe după umerii mei. Eram în pielea goal\, Naoko avea pe ea doar chiloții albi. Trupul ei era atât de frumos, încât l-aș fi privit toată ziua fără să mă satur. — De ce nu mă excit? întrebă Naoko cu glas încet. Mi s-a întâmplat doar atunci... unica dată din viață... în ziua în care am împlinit douăzeci de ani, în aprilie... în noaptea când m-ai ținut în brațe. Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
I-am scris despre slujba găsită, despre Pescăruș, despre florile de piersic din grădină, despre amabilitatea vânzătoarei de t½fu, despre nesuferita de proprietăreasă a birtului, despre mâncărurile pe care mi le preparam singur. N-am primit nici un răspuns. Când mă săturam de citit sau de ascultat muzică, lucram prin grădină. Am împrumutat de la proprietar o greblă, o mătură, foarfece de grădină și pliveam sau tundeam tufișurile. Nu mi-a luat prea mult timp ca să fac grădina să arate bine. O dată, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nimic acum. Mi-am petrecut multă vreme rezemat de stâlpul verandei, privind grădina și mângâindu-l pe Pescăruș. Mă simțeam epuizat. Soarele era la asfințit și umbrele albăstrui se conturau tot mai puternic. Pescăruș dispăru, dar eu nu mă mai săturam de florile de cireș care, în lumina pală a amurgului, îmi lăsau impresia că sunt gata să explodeze, asemenea bubelor supurânde ce stau să plesnească. În momentul acela grădina se umplu de un miros dulceag, greoi, de carne putrezită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pierde uneltele, se face de rîs și pe urmă stă și bea cu un bețiv, complet mulțumit de sine. CÎnd am ajuns la docuri și am văzut că negrul aștepta, am Întrebat: — Ieșim mîine? — Nu cred, răspunde Johnson. M-am săturat de pescuitu’ Ăsta. — PĂi, să-l plătești pe negru și să-i dăm drumu’? — CÎt trebuie să-i dau? — Un dolar. Dacă vrei, poți să-i lași și un bacșiș. Așa că Johnson i-a dat un dolar și patruj’ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu voiam să fie dezamăgit sau scîrbit de chelnerii de-acolo Înainte să moară. Fluturele și tancul În seara aia mă-ntorceam spre casă, de la biroul de cenzură spre hotelul Florida, și afară ploua. Așa că pe la jumătatea drumului m-am săturat de-atîta ploaie și m-am oprit la Chicote pentru un pahar. Era a doua iarnă de bombardament de cînd Începuse asediul Madridului și ne lipseau de toate, inclusiv tutunul și calmul, și mai tot timpu’ ți-era puțin foame și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aveau carnea moale. Apoi aruncară oasele păstrăvilor pe foc și mîncară cîte un sendviș cu șuncă, după care Piticot bău ceaiul slab cu lapte praf și Nick Înfipse două așchii În găurile pe care le făcuse În cutie. — Te-ai săturat? — SÎnt plină. PĂstrăvul a fost foarte bun, și șunca la fel. Nu-i așa c-am avut noroc să găsim pîinea asta de secară? — MĂnîncă un măr. Poate o s-avem ceva mai bun mîine. Cred că trebuia să fac mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
șunca la fel. Nu-i așa c-am avut noroc să găsim pîinea asta de secară? — MĂnîncă un măr. Poate o s-avem ceva mai bun mîine. Cred că trebuia să fac mai multă mîncare, Piticot. Nu era nevoie. M-am săturat. — Sigur nu-ți mai e foame? — Da. SÎnt plină. Am niște ciocolată, dacă vrei. — De unde ai? — Din păstrătoarea mea. — Din ce? — PĂstrătoarea mea. Unde-mi păstrez eu toate lucrurile. — Aha. — Asta-i proaspătĂ. Și mai am și din aia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tu ce te-ai gîndit să facem? Ar trebui să culegem niște zmeură și eu aș Încerca să Împușc ceva potîrnichi sau măcar una. Putem prinde oricînd păstrăvi. Da’ n-aș vrea să te plictisești de păstrăvi. — Tu te-ai săturat vreodată de păstrăvi? — Nu. Da’ cică mulți oameni se satură. — Eu nu m-aș sătura de ei. De știu că te saturi imediat. Dar de păstrăv sau de cățĂrat nu te saturi niciodată. Știu asta, Nickie. Vorbesc serios. Nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aș Încerca să Împușc ceva potîrnichi sau măcar una. Putem prinde oricînd păstrăvi. Da’ n-aș vrea să te plictisești de păstrăvi. — Tu te-ai săturat vreodată de păstrăvi? — Nu. Da’ cică mulți oameni se satură. — Eu nu m-aș sătura de ei. De știu că te saturi imediat. Dar de păstrăv sau de cățĂrat nu te saturi niciodată. Știu asta, Nickie. Vorbesc serios. Nici de știuca de apă dulce nu te saturi. Doar de rechin. Doamne, de Ăla chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
măcar una. Putem prinde oricînd păstrăvi. Da’ n-aș vrea să te plictisești de păstrăvi. — Tu te-ai săturat vreodată de păstrăvi? — Nu. Da’ cică mulți oameni se satură. — Eu nu m-aș sătura de ei. De știu că te saturi imediat. Dar de păstrăv sau de cățĂrat nu te saturi niciodată. Știu asta, Nickie. Vorbesc serios. Nici de știuca de apă dulce nu te saturi. Doar de rechin. Doamne, de Ăla chiar că te saturi. — Nici Ăia cu oase multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să te plictisești de păstrăvi. — Tu te-ai săturat vreodată de păstrăvi? — Nu. Da’ cică mulți oameni se satură. — Eu nu m-aș sătura de ei. De știu că te saturi imediat. Dar de păstrăv sau de cățĂrat nu te saturi niciodată. Știu asta, Nickie. Vorbesc serios. Nici de știuca de apă dulce nu te saturi. Doar de rechin. Doamne, de Ăla chiar că te saturi. — Nici Ăia cu oase multe nu-mi plac. SÎnt pești din care te Îmbuibi. — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mulți oameni se satură. — Eu nu m-aș sătura de ei. De știu că te saturi imediat. Dar de păstrăv sau de cățĂrat nu te saturi niciodată. Știu asta, Nickie. Vorbesc serios. Nici de știuca de apă dulce nu te saturi. Doar de rechin. Doamne, de Ăla chiar că te saturi. — Nici Ăia cu oase multe nu-mi plac. SÎnt pești din care te Îmbuibi. — Hai să strîngem pe-aici și eu o să văd unde pot s-ascund cojile, și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ei. De știu că te saturi imediat. Dar de păstrăv sau de cățĂrat nu te saturi niciodată. Știu asta, Nickie. Vorbesc serios. Nici de știuca de apă dulce nu te saturi. Doar de rechin. Doamne, de Ăla chiar că te saturi. — Nici Ăia cu oase multe nu-mi plac. SÎnt pești din care te Îmbuibi. — Hai să strîngem pe-aici și eu o să văd unde pot s-ascund cojile, și după aia căutăm ceva zmeură, iar eu o să-ncerc să vînez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Așază-te la masă, spuse tata. Luă o tigaie și ibricul cu cafea de pe plită și le aduse la masă. S-a așezat lîngă mine, am mîncat ouă cu șuncă și am băut cafea cu lapte praf. — MĂnîncă pînĂ te saturi. — M-am săturat. — Hai, mănÎncă și oul celălalt. Luă oul care mai rămĂsese În tigaie și mi-l puse În farfurie. Grăsimea lăsată de șuncă Îl făcuse crocant pe la margini. CÎt l-am mîncat, m-am uitat prin bucătĂrie. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
masă, spuse tata. Luă o tigaie și ibricul cu cafea de pe plită și le aduse la masă. S-a așezat lîngă mine, am mîncat ouă cu șuncă și am băut cafea cu lapte praf. — MĂnîncă pînĂ te saturi. — M-am săturat. — Hai, mănÎncă și oul celălalt. Luă oul care mai rămĂsese În tigaie și mi-l puse În farfurie. Grăsimea lăsată de șuncă Îl făcuse crocant pe la margini. CÎt l-am mîncat, m-am uitat prin bucătĂrie. Dacă tot era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a dat seama? Cum de n-a văzut ce mult semăna tipul acela cu Patrick? Mi s-a părut uimitor că nu a fost șocată de evidență. Uneori oamenii sunt prea absorbiți de propriul sine. Capitolul IX Nu mă mai satur de aparițiile televizate ale lui Bobby Thunder. În weekend, de parcă mi-ar fi citit gândurile, MTV a difuzat întreaga serie Tough Enough. Am stat până târziu după miezul nopții și am înregistrat totul. Am deja treisprezece episoade. Un adevărat festin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
regulile pe care le-am stabilit ne interzic să discutăm despre problemele grupului cu cei din afară. N-ar afla nimeni. Oricum, eu nu cunosc un om mai discret. M-aș putea plânge de Finn și Daisy până m-aș sătura, iar el tot n-ar sufla o vorbă. Dar n-ar fi corect din partea mea. Trebuie s-o facem cum scrie la carte dacă vrem să obținem vreun rezultat. Deși băieții m-au șantajat sentimental în chestiunea Ex-ilor Anonimi, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
i se întâmpla același lucru. Mi-a spus o dată că cearșafurile lui miroseau a mine și că s-a întristat că nu eram prezentă în carne și oase. Fir-ar să fie! Iar mă pierd în amintiri și m-am săturat de ele. Îmi vine în minte comparația cu efectul dezastruos al zahărului asupra sănătății: mesteci, mesteci, savurând dulceața trecătoare, și te alegi, în final, cu o teribilă durere de dinți. Trebuie să fac ceva constructiv, să-mi schimb starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
asupra lui o parte din vină și totul e minunat... Să fim serioși, nimeni nu-și revine din așa ceva atât de repede și de ușor. Câteodată trebuie să muncești ani de zile, dar, între timp, soțul sau soția se poate sătura și divorțează, așa că te poți prăbuși iar. Filmul acela e mai degrabă un fel de scenariu ideal de căsnicie, decât un caz real. Aș vrea să știu ce se întâmplă după ce se termină filmul? E ușor să cadă unul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de un tip de vreo patruzeci de ani, ce purta o haină cu câteva numere mai largă, cu păr rar, blond-deschis, care-i cădea peste două sprâncene stufoase, la fel de galbene. Vorbea delicat, ca și cum ar fi educat un copil. „M-am săturat până pesre cap de acest Vademecum al contribuabilului. Ar trebui să-l rescriu pe tot și n-am nici un chef. Deranjez?” „El e Diotallevi”, zise Belbo, și făcu prezentările. „A, ai venit să vezi templierii? Bietul de dumneata. Auzi, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Occident paralizat de bunăstare, ăștia plătesc, poate suferă, dar cunosc Încă acel limbaj al spiritelor naturii, al aerului, al apelor, al vânturilor...” „Ne exploatați Încă o dată”. „Încă?” „Sigur, dumneavoastră trebuie să fi Învățat asta În ’89, domnule conte. Când ne săturăm, pac!” Și, surâzând ca un Înger, ea Își trecuse mâna Întinsă, superbă, pe sub gât. La Amparo Îmi stârneau dorințe până și dinții. „Dramatic lucru”, zise Agliè, scoțându-și din buzunar tabachera și mângâind-o cu mâinile Împreunate. „Așadar m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
doi ani devorase un profesor, însă susținea că victima îl contactase de bună voie. Se întâlniseră la acuzat acasă, băuseră împreună un Porto vechi de zece ani. În băutură amestecase un anestezic puternic. Profesorul își povestise viața de care se săturase până peste cap. Îi tăiase apoi penisul și-l prăjise într-o tigaie, cu mirodenii. Îl serviseră amândoi, pecetluindu-și prietenia. La cererea cadrului didactic, îl atârnase într-un cârlig și-l tranșase cu mare finețe. Victima vorbise tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fugărește găinili șî deșălează cânili? Ian stai că pun eu mâna pi iel. Și trosc! izbea cu cârja pe pat, exact lângă mine. Nu înțelegeam cum de lovește așa de aproape, din moment ce nu mă vedea... După ce lumea de la pomană se sătură de râs, le-am povestit cum i se făcuse rău Bunicului nu mai departe de două săptămâni în urmă: gemea și scrâșnea din dinți. Cred că îl dureau rinichii, iar rănile de picioare începuseră să-i sângereze. Bunica m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-i spun că ea nu este mama mea. — Cum ai pretenții să-ți spună „mamă” când o cerți, o bați, o pedepsești în fel și chip? Ce fel de femeie ești, Florico? — Lăsați-mă dracu’n pace că m-am săturat de ea. — Ea e fata mea. Ai știut asta când ai venit aici. Dacă nu ți-a plăcut, să nu fi venit. Din momentul acesta calvarul pentru Teofana a luat și mai mare amploare. Acum pur și simpu Florica o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]