22,145 matches
-
port breslei medicilor nu am scris până acum despre cazul doctorului Beuran. Am considerat că e vorba despre o împrejurare nefericită, pe care domnul doctor o va lămuri, și că nu este cazul ca un chirurg capabil, un om care salvează oameni, să fie pus la zid pentru o chestiune care nu ține, la urma urmei, de carne și oase, de sânge și suferință, ci de niște hârtii. Important e faptul că medicul Beuran, oricine le-ar fi autorii, știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Suntem singuri în fața răului, cu puterile noastre omenești, că la bine, pe aici, prin România, lumea nu prea are nevoie de Dumnezeu. Sunt însă unii care au nevoie de o catedrală. Una a Mântuirii. A te mântui înseamnă a te salva, a te izbăvi, a fi iertat de păcate. Cine să fie iertat? Neamul, firește, nu ei, că neamul face păcate, nu ei. Neamul românesc trebuie adus și trecut om cu om prin catedrala asta, ca printr-o imensă baie comunală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
puternică politic, o țară mizeră, al cărei simbol nu este Mântuirea, ci continuă să fie Mântuiala - superficiul, lucrul grăbit și prost făcut, de ochii lumii, nu pentru liniștea lăuntrului tău. Și mai îndrăznesc să spun că, până la Dumnezeu, neamul se salvează singur, prin conducătorii pe care și-i alege. „Un ateu!” vor spune unii dintre cei ce citesc aceste rânduri, expediind tot ce-am spus sub eticheta lipsei de credință în Dumnezeu. Sunt nevoit să le sfărâm acest comod prefabricat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
băgat niciodată în seamă - privea tot timpul spre granița dintre sus și înainte. L-am invitat să mâncăm ceva la braserie - m-a ignorat. Râdea și se încrunta singur la ce spunea. Prin ’88, nici Cinemateca nu mă mai putea salva. Mă duceam rar, mă așezam și mă ridicam de pe scaunul rabatabil ca un automat, uneori eram atât de beat încât nu-mi mai aminteam ce film am văzut. Pe urmă rătăceam ore în șir prin Cișmigiu. Nu mai știam dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe care trebuie s-o târască tot timpul pe pământ ca să nu fugă. Ca unei leproase, i-au pus și un clopoțel de gât. Dar cel mai ticălos dintre toți este Tom scriitorul. El o minte că vrea s-o salveze, că o iubește, aruncă asupra ei nu numai palavre „literare”, ci și vinovăția lui pentru un furt, pretinde că astfel îi face un serviciu, fiind până la urmă preocupat doar cum s-o aibă și el. Când, chemați de lașul Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
claxonând sau ambalând motoarele înainte de-a pleca în cursă. Ce-ar fi fost să le țin minte pe toate? Șahist nu sunt, nici elefant, nici vreo arătare cu memorie hipertrofiată. Dacă el spune că-n ziua aia l-am salvat de cinci puști care vroiau să-l snopească, că am fost scăparea lui, atunci așa trebuie să fie. Credeți-l! După cum sună toată tărășenia, e clar că a avut motive să n-o uite. E o treabă, nu?, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
rezista apărarea lui Dinamo și pianistul se purta ca o cizmă și ea a născut un băiețel și el, aflând pe front ce s-a întâmplat acasă, s-a aruncat în calea gloanțelor inamice într-o misiune nobilă, și-a salvat camarazii și s-a stins și cine știe cum s-ar fi clădit istoria dacă smocul acela de iarbă (blestemat) n-ar fi schimbat traiectoria șutului când Oneață Augustin a pornit singur de la mijlocul terenului, a trecut ca un bolid pe lângă fundașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ai visat niciodată, te iau de unde ești și te aduc altundeva, aici, îmi zic că atât timp cât poveștile tale mai mișună prin mine înseamnă că nu sunt un bulangiu așa de mare, că mai am șanse de scăpare mai pot fi salvat te mai pot afla pitulat prin mine mai putem sta de vorbă, fără să-mi dau seama că nu am nici un merit că nu ți-am cerut voie că doar tu îmi îngădui să te găsesc să te îngrădesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ci vreo douăzeci de femei cu fuste înflorate, papuci, aoleuri și basmale legate la ceafă și zece bărbați care păreau să-și fi lăsat viorile, acordeonul și țambalul cine știe pe unde. Erau mătușile și unchii lui Giani, veniți să salveze ce se mai putea salva. Dup-aia, Giani a continuat să fredoneze melodiile lui Toto Cutugno și Celentano, iar mie a continuat să-mi curgă sânge din nas, oricând și oricât, din senin. Îmi curgea în autobuz, pe stradă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu fuste înflorate, papuci, aoleuri și basmale legate la ceafă și zece bărbați care păreau să-și fi lăsat viorile, acordeonul și țambalul cine știe pe unde. Erau mătușile și unchii lui Giani, veniți să salveze ce se mai putea salva. Dup-aia, Giani a continuat să fredoneze melodiile lui Toto Cutugno și Celentano, iar mie a continuat să-mi curgă sânge din nas, oricând și oricât, din senin. Îmi curgea în autobuz, pe stradă, când citeam sau dormeam, odată mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de sus, de pe stradă, strigătele și rîsetele ce veneau dinspre piață. Fuseseră cît p-aci s-o prindă de data asta - cinci bărbați În uniforme de marinari, care băteau din picioare și trăgeau șuturi și strigau ca niște descreierați. Se salvase alergînd În zig-zag - ca să-i inducă În eroare, sperînd să se izbească unii de alții ca proștii - cînd un pantof negru lustruit o izbise atît de puternic În coaste Încît o azvîrlise de-a curmezișul trotuarului. Oare cum de reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe Întrerupător și imediat Începea să sforăie. Multă lume are părinți sugative, nu-i nimic deosebit În asta, Însă acum, cînd dau filmul Înapoi, Îmi dau seama că pentru mine a fost un mare noroc și că probabil mi-a salvat viața. Avantajul alcoolismului : Povestea unui copil. În clipa În care se Întorcea clătinîndu-se dintr-una dintre acele călătorii ale ei afară, sus, de obicei era atît de Îmbibată cu băutură că, imediat ce beai din laptele ei, te lua cu amețeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
L-am pus pe Baudelaire pe raft, lîngă Huck și Jim. I-a prins foarte bine. Și, uneori, Îi Înveseleam pe cei triști. L-am lăsat pe Keats să se Însoare cu Fanny Înainte să moară. Nu l-am putut salva, dar să-i fi văzut În noaptea nunții lor, Într-o pensione ieftină din Roma. În ochii lor, era un palat din basme. Am lăsat cărțile să-mi intre-n vise și, uneori, m-am visat și eu În cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
e reprezentată de rasa umană. Restul cărții reproducea descrierea amănunțită a morților lor cumplite, victime ale acestei specii necruțătoare, În ciuda faptului că adevărații șobolani, care Încă mai credeau că axionii sînt de-ai lor, făceau admirabile Încercări de a-i salva, chiar cu prețul propriei vieți. De fiecare dată cînd un axion era omorît pe pămînt, moartea lui era transmisă telepatic la capătul galaxiei, pe Axi 12, În imagini de o acuratețe perfectă, atît de teribile Încît au stîrnit pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
două, pe podea. Nici pic de apă. În beciul meu uscat. Avea dreptate Ginger, era chiar sfîrșitul. M-am gîndit la pianul meu din Încăperea de la etaj, făcut zob sub greutatea grinzilor căzute. Acum nu mai aveam cum să-l salvez. Mi-am imaginat cum, atunci cînd l-a lovit prima grindă, a mai scos instinctiv un ultim sunețel, pe care nu avea să-l mai audă nimeni. M-am gîndit să urc În vîrful uneia dintre casele de păpuși gigantice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
precum și o sumedenie de oglinzi și tapete verzi, iar după un colț se auzea, În acea după-amiază Însorită, zgomotul geamurilor sparte adunate cu mătura de pe trotuare, ca murmurul monoton al mării pe o plajă de prundiș. Altminteri, scuarul ținuse să salveze aparențele, arborînd drapelele națiunilor libere și o mulțime de flamuri, păstrate fără Îndoială tocmai de pe vremea jubileului. Arthur Rowe aruncă o privire nostalgică pe deasupra grilajului - Încă mai exista un grilaj. BÎlciul Îl atrăgea, ca o Întruchipare a inocenței: se pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
refugiase de-a lungul coridoarelor ei Întunecoase. Albul imaculat al șorțului și manșetelor slujnicei care le deschise avea ceva neverosimil. Deși slujnica părea să aibă aceeași vîrstă ca și casa, ținuta ei, spre deosebire de Înfățișarea clădirii, indica o dorință de a salva aparențele, În ciuda obrajilor pudrați cu talc, zbîrciți și uscați ca ai unei călugărițe. Doamna Bellairs e acasă? o Întrebă Hilfe. Bătrîna slujnică Îi măsura cu o privire iscoditoare, caracteristică acelora care trăiesc Într-o mînăstire. — SÎnteți așteptați? Întrebă ea. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
simt străin În lumea asta“ sînt expresii care circulă pe buzele multora, rezumîndu-le crezul. Rowe, Însă, se născuse criminal - așa cum alții se nasc poeți. Idolii copilăriei lui erau Încă În picioare. Ar fi fost În stare să facă orice ca să salveze un om nevinovat sau ca să pedepsească un vinovat. În ciuda Întregii sale experiențe de viață, credea În justiție, iar aceasta Îl condamna. Ori de cîte ori se gîndea la fapta lui și la ceea ce-l determinase s-o săvîrșească, se acuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poate fi clădită pe ignoranță, replică el. Și adăugă, cu șovăială În glas: Iartă-mă. SÎnt atîtea Întrebări de pus... Spune-mi, eram numai prieteni? — Da, numai prieteni. De ce mă Întrebi? Ești atît de drăguță, Încît, nu știu... — Mi-ai salvat viața. — Cum așa? — CÎnd a explodat bomba. Mai bine zis, cu cîteva clipe Înainte de a exploda m-ai trîntit pe podea și m-ai acoperit cu corpul dumitale. În felul acesta, am scăpat nevătămată. Îmi pare bine. Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ei? — Anna Hilfe! rosti Rowe, simțind ca un fel de dulceață pe limbă. — Pentru ce te aflai Împreună cu ea? — Cred că ne iubeam. — Crezi? — Nu-mi amintesc precis. Dar ea ce spune despre toată povestea asta? — Spune că i-am salvat viața. — Mamele libere, murmură domnul Prentice. Ți-a explicat fata cum de-ai ajuns În sanatoriul doctorului Forester? — I s-a interzis. (Domnul Prentice ridică o sprînceană.) Voiau - cel puțin așa mi-au spus - ca memoria să-mi revină Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
indus În eroare, văzuse o singură soluție: să-l Împuște! Zărind apoi sus pe scară mutra vicleană și umerii diformi ai lui Poole, trăsese și În el, cu o furie sporită de sentimentul că ajunsese prea tîrziu ca să-l mai salveze pe Stone. După aceea, apăruseră, firește, polițiștii. Johns le ieșise În Întîmpinare, căci toți servitorii erau liberi În seara aceea, detaliu cît se poate de banal, Întîlnit În numeroase romane polițiste, dar care-l făcuse să priceapă adevărul În toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
hotel, și se văzu pășind pe niște coridoare interminabile. Văzu apoi deschizîndu-se o ușă, dincolo de care era Anna... Amîndoi Înfruntaseră primejdia - se agăța de ideea asta. Desigur, există Întotdeauna o explicație. Își aminti ce-i spusese Anna, că el Îi salvase viața. — La revedere, zise Rowe, pe un ton sec. Trebuie să plec. — N-are nici un rost să plîngi toată viața după cineva. E morbid. — Da, da... La revedere. 2 Apartamentul se afla la etajul al treilea. Rowe ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și pe urmă stăm de vorbă, spuse Rowe. „A sta de vorbă“ - asta suna aproape ca o capitulare. Se și gîndea, cu jale, la lungul șir de minciuni pe care va trebui să le spună domnului Prentice pentru a o salva pe Anna... Trenul vibra puternic, În urma unei explozii. — Ei, pornim, În sfîrșit! zise bătrîna, și aplecîndu-se puțin, eliberă mîinile lui Hilfe. Ce bine se distrează aviatorii! exclamă Hilfe cu un soi de invidie. Era ca un muribund care-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la impactul cu volanul, genunchii mi se izbiseră de tabloul de bord atunci când corpul intrase în propria-i coliziune cu interiorul mașinii, dar singura mea rană gravă a fost un nerv retezat la nivelul scalpului. Aceleași forțe misterioase care mă salvaseră de la a fi străpuns de coloana volanului o salvaseră și pe soția tânărului tehnician. În afara maxilarului superior învinețit și a mai multor dinți slăbiți, femeia era nevătămată. În cursul primelor ore petrecute la spitalul Ashford, tot ce-mi venea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tabloul de bord atunci când corpul intrase în propria-i coliziune cu interiorul mașinii, dar singura mea rană gravă a fost un nerv retezat la nivelul scalpului. Aceleași forțe misterioase care mă salvaseră de la a fi străpuns de coloana volanului o salvaseră și pe soția tânărului tehnician. În afara maxilarului superior învinețit și a mai multor dinți slăbiți, femeia era nevătămată. În cursul primelor ore petrecute la spitalul Ashford, tot ce-mi venea în minte era imaginea noastră încuiați împreună, față în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]