3,958 matches
-
scurți curați și o bluză imaculată, sarea din apa oceanului am dat-o jos la duș, iar părul - părul de copil, neintrat în faza sârmoasă, încă moale și ușor de aranjat - e lins și pieptănat frumos, cu cărare. Promenada de scânduri are pe toată lungimea ei o balustradă mâncată de vreme și mă cocoț cu fundul pe ea; sub mine, cu pantofii în picioare, tata traversează plaja pustie. Mă uit la el cum își întinde grijuliu prosopul lângă apă. Își pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
zbang infernal. Mai târziu am văzut că smulsese ușa din balamaua de sus cu forța unui umăr care, judecând după această dovadă, s-ar fi zis că-i cel puțin al treilea umăr ca putere din întreg statul nostru. Sub scândurile dușumelei noastre se porni aproape imediat zobirea sticlei, căci începuse să arunce, una după alta, sticlele de Squeeze dintr-un capăt în celălalt al beciului cu pereții văruiți. Când unchiul se ivi în capul scării ce cobora în pivniță, Heshie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
curate, grațioase, de sub băsmăluțe sau căciuli. În mijlocul acestor fetișcane îmbujorate, puse pe chicotit, îmi leg patinele cu degete sleite, tremurânde, ies apoi în frigul de-afară și mă țin după după ele, mai întâi în vârful picioarelor, pe pontonul din scânduri, iar apoi mă lansez pe gheață după un întreg stol de păsărele - un buchet de șikse, o ghirlandă de copile creștine. Sunt atât de căzut în adorație, încât dorința mea e mai presus de erecție. Puțulica mea circumcisă e pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe deasupra, împreună cu o blondină! De religie creștină! Cine e mai năucit de această dezertare, familia mea sau eu? Câtă cutezanță! Sau nu eram, de fapt, mai cutezător decât un somnambul? Printre emoțiile pe care mi le-a stârnit, casa din scânduri albe în care crescuse Dovlecel era în ochii mei mai ceva ca Taj Mahal-ul. Poate că Balboa știe ce-am simțit când am zărit întâia oară scrânciobul prins de tavanul verandei. A crescut în casa asta. Fata care mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
spaghete. Kay urma să scrie poezii despre cum e să ai un bebeluș și să dactilografieze, spunea ea, referate trimestriale, ca să mai scoată un ban. Eram și bursieri, așadar, ce altceva ne mai lipsea (pe lângă o saltea, câteva cărămizi și scânduri ca să ne încropim niște rafturi de cărți, discul Dylan Thomas al lui Kay și, cu timpul, un pătuț de copil)? Ne consideram niște aventurieri. — Și o să te convertești, da? am întrebat-o. Voisem ca întrebarea să sune ironic, sau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e de sezon, cum îți pică. Nu se știe de azi pe mâine. Cam două milioane și ceva, face Rafael circumspect. E mai bine decât nimic. Să am io banii ăștia... Păi, tu? — Io nu. N-am deloc. Sunt cam pe scândura goală de vreo două luni. — Și? Salariu? Pensie? Șomaj? — Nimic, ți-am spus. Am lucrat în mai multe părți, dar de două luni nu mai mi se leagă nimic. Păi, și-atunci, din ce? — Din ce dă Dumnezeu, prietene! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
izbește cu palma peste frunte. — Uitasem, Mărgărite, mânca-ne-ai... Datoria-i datorie. Acuma, două palme n-ar fi cine știe ce. — Ar fi-ncăput și zece, nea Ghețule, îl liniștește Mărgărit. Știi că io nu mă supăr, da’ am rămas cam pă scândură. De azi de la prânz umblu cu prietenu’ ăsta al meu, și el cu niște probleme, nea Ghețule, am să-ți povestesc io... Și m-așteaptă și mămicuța mea acasă cu ceva de mâncare. Ar fi trebuit să-i iau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
intestinele revărsate printre degetele chircite pe abdomenul transformat într-o rană uriașă. Murise într-o dimineață cu cer senin și parcă la fel de înghețat ca și zăpada din jur. Pe un teren ceva mai înalt săpase o groapă, iar din două scânduri improvizase o cruce. Dezlănțuirea bruscă a unui intens foc de artilerie tulburase scurta rugăciune a preotului pentru odihna sufletului celui răposat. Asistase la ritualul funerar cu gândul că totuși față de alți camarazi ce putrezeau prin anonime gropi comune săpate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fetele...". Din mașina veche și prăfuită, parcată la mică distanță de bordelul "La iapa veselă", lângă trotuarul celălalt al străzii, Marius supraveghează tăcut numeroasele taxiuri ce opresc în fața intrării. Clădirea, veche și neatrăgătoare, este înconjurată de un gard înalt din scânduri verzi ce ascund curtea de privirile curioșilor. La fel o fac și geamurile murdare, acoperite cu ziare pe dinăuntru. Minusculul felinar roșu e deja stins, semn că fetele sunt toate ocupate. De la balconul unicului etaj, una dintre pensionare, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să atingă podeaua. Dispare în bezna holului. Marius, în poziție de tragere, cu pistolul în mână, încearcă să străpungă întunericul. Nu se aude nici o mișcare. "Cum dracu reușește?". Termină de numărat și face un pas afară. Sub talpa lui, o scândură din podea scârțâie jalnic. Imediat, o rafală nervoasă de automat sapă dâre adânci în perete. Îi urmează alta, scurtă, la fel de prost controlată. Din gura țevii se văd flăcările care localizează trăgătorul. Imediat răsună clănțănitul sec al unui alt pistol mitralieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lipsa mobilei o face spațioasă. Două lămpi cu gaz răspândesc în cameră o lumină tulbure. De cuiele bătute în pereții coșcoviți sunt agățate vestoane, mantale grele de iarnă, două automate și o pușcă. Pe un raft, improvizat dintr-o simplă scândură, sunt aliniate câteva căști, o cutie de unsoare, căni metalice. Față de frigul de afară, înăuntru este acceptabil. Și asta datorită uriașei sobe de teracotă a cărui burlan masiv din tablă ruginită pe alocuri, iese afară prin tavanul jos. Odaia păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o zvâcnire a mâinii, chibritul aprinde țigara ascunsă în căușul palmelor și lumina pâlpâitoare a flăcării așterne pe chipul măsliniu umbre și lumini ce conferă o expresie aproape drăcească trăsăturilor ascuțite. Cu pași ce răsună cavernos pe podeau goală din scânduri, individul pătrunde în lumină și de sub șuba groasă de iarnă, trupul firav se arată îmbrăcat în uniformă sovietică. În timp ce privirea alunecă pe lângă fiecare dintre cei de față fără să privească pe nimeni în ochi, lățește pe față un zâmbet mieros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
groapă lată, cât mai adâncă să nu ajungă lupii la ei. "...odihnește sufletul răposaților robilor Tăi, în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde au fugit durerea, întristarea și suspinarea ..." murmură cântat tânărul preot militar lângă năsălia improvizată din câteva scânduri, unde se află întinși cei trei. Cineva înlăturase de pe fețele morților negreala cheagurilor uscate de sânge, apoi le încrucișase pios mâinile pe piept, cea dreaptă peste cea stângă. Înainte să-i coboare în groapă, patru soldați îi învelesc cu foile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din groapă. "Dumnezeu să vă ierte!". Un soldat se oprește gâfâind în fața lui. Ce s-a întâmplat? Trăiți dom' locotinent. Băieții au găsit o tanchetă! Poate o folosim pentru noi. Abil ascunsă sub un uriaș morman de zăpadă, crengi și scânduri, șenileta pare întreagă. Ați controlat să nu aibă "surprize"? Da, nici urmă de ele. Nu pricep de ce au abandonat-o, pare în perfectă stare. Dă ordin lui Bocioagă, transmisionistul, să cheme pe cei de la întreținere să vadă ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arunce explozibilul prin ambrazură. Se trântește imediat la pământ, rostogolindu-se către o zonă mai sigură. Cenușiul înserării se umple brusc cu o lumină portocalie, către cer se ridică o uriașă ciupercă de fum și flăcări. Frânturi de grinzi și scânduri carbonizate se împrăștie peste tot. Asta e! strigă Schultz, izbind mulțumit cu pumnul înmănușat în zăpadă. Soldatul german își arată din nou măiestria! Fără să își părăsească locul sigur, strigă către soldații din apropiere: Vorwarts! Vorwarts!150 Valul atacatorilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius, trec prin sânge în inimă și iar, înapoi, fără ca el să înțeleagă ce se întâmplă. Deschide ușa. Cu spatele la el, o femeie îmbrăcată în uniformă de infirmieră germană, trebăluiește ceva deasupra unei chiuvete. În stânga ei, fereastra camerei este obturată cu scânduri bătute în cuie. Printre spațiile înguste dintre ele se vede geamul spart și imaginea trunchiată a curții din spate. Sanitara se întoarce și la vederea lui buzele lipsite brusc de sânge sub imperiul unor emoții puternice încep să tremure, chinuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
enervează bradul și dă în el sau dacă traiectoria lui sinuoasă se intersectează cu bradul, acesta nu cade, doar pendulează... Iar la nunți se bat niște stâlpi înalți în pământ, se face deasupra pe la vreo trei metri o platformă din scânduri, urcă orchestra, ceterașii, și se trage sus și scara... că pălinca te aprinde! În doi ani, cât au stat acolo, mama a cârpit și a cusut la răni, mai rău ca o croitoreasă. După un an și ceva m-am
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Atunci știam sigur că s-ar fi terminat. Nici Sonia, nici eu și, de altfel, nimeni din câți cunosc n-a mai mâncat de cinci luni altceva decât cartofi. La mine nu m-am uitat, dar Sonia seamănă cu o scândură umblătoare. Băcanul, care e cel mai mare zdrahon din câți cunosc, se topește văzând cu ochii, nu-ți vine să crezi. Mi-a spus că bea apă toată ziua, ca să-și umfle burta și să uite de foame. Mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai de necrezut era s-o invit la mine, dar totuși asta m-a încurajat să fac ordine așa cum nu mai făcusem de câteva săptămâni. Am început cu lucrurile aruncate într-un colț al sufrageriei: geanta, mapa albastră și o scândură. Am agățat geanta în cuier după ce am așezat în ea mapa, iar lemnul l-am pus pe balcon (nu știu cum a nimerit în casă sau la ce era bun). În cealaltă parte a camerei erau hârtii, foarte multe hârtii, vechi de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sau o noapte. — Nu sări, domnule. — Ce? Încălecând balustrada, am pășit pe bucata de lemn adusă din sufragerie și așezată sub un maldăr de pungi de gunoi, lăzi și sticle. Era ca o trambulină ieșind din balcon, sau ca o scândură a piraților. Vecina din stânga a clătinat grav din cap. Blonda chicotea. Apoi, vecina a făcut un „hiiii” care m-a dezorientat și mi-am dat seama că scândura cedează. Am căzut pe straturile de panseluțe. Jerry s-a smucit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și sticle. Era ca o trambulină ieșind din balcon, sau ca o scândură a piraților. Vecina din stânga a clătinat grav din cap. Blonda chicotea. Apoi, vecina a făcut un „hiiii” care m-a dezorientat și mi-am dat seama că scândura cedează. Am căzut pe straturile de panseluțe. Jerry s-a smucit din lesă și m-a mușcat cu putere de șoldul stâng, în țipetele vecinei și ale fetei. Pe urmă mi-a dat drumul. Sgsdgff a prins lesa și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
templului. Gonkgu, care târnuia momăind rugăciuni, a fost luat prin surprindere și a rămas blocat. O potârniche era ceva rar la înălțimea asta, ca de altfel orice pasăre, mai puțin vulturii negri, destul de abundenți în decembrie. Potârnichea a ciugulit printre scândurile dușumelei, s-a înfoiat și s-a dus. Nemaipomenit, îmi spuse Gongku după ce totul se sfârși, câtă grație. Trebuia s-o fi văzut. La fiecare pas degetele i se strângeau în aer, apoi i se desfăceau și călcau lemnul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Ăștia de la bucătărie s-au țicnit de tot, clătină din cap. Sub conducerea maestrului n-ar fi îndrăznit. Se răsuci pe călcâie și dispăru în templu cu conserva în mână, aruncând sabia în podea. Lama ei nimeri chiar între două scânduri și un mic lichid roșu ieși la suprafață. Cred că omorâse un șoarece care umbla pe dedesubt. Erau prea multe animale, în afară de oameni, acolo, în zona muntelui Xu. Oamenii din jurul meu se împuținaseră simțitor o dată ce am părăsit Kuangul. La treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
oameni! Sunteți niște creiere stricate! - Poate că a fost o greșeală că te-am lăsat să relaționezi cu X. Acum pleacă. E mai bine să pleci. Eram în culmea furiei. - Voi nu existați! Sunteți mai rele ca roboții, sunteți niște scânduri însuflețite, mi-e scârbă de voi! Cum puteți să vă mișcați! Cum puteți vorbi! Sunteți hidoase! Sunteți gândaci! - Ieși afară. Ieși afară acum, a spus Z și s-a ridicat de pe canapea. Părul i se electrizase de la contactul cu perna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Când a fost gata casa noastră, ne-am mutat în ea. Era o casă nouă, cu un balcon lung, care suna ca metalul, nu știu pentru ce, când mă plimbam pe el, mai ales când umblam bocănind cu călcâiele pe scânduri. Prin grădină trecea un pârâu lat de-o palmă. Pe lângă grădină, trecea un pârâu mai mare. Din dosul casei, peste pârâu, un deal drept, care mi se părea că atinge cerul. În stânga un deal lung, pe care umblau vitele, ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]