4,770 matches
-
vreodată pe tipii ăștia? Întrebă Zurito, ivindu-se mare deasupra lui Manuel, În Întuneric. — Nu. — Sunt destul de haioși, spuse Zurito, zâmbindu-și În Întuneric. Poarta dublă, Înaltă și strâmtă care dădea În arenă se deschise brusc și Manuel văzu ringul scăldat În lumina puternică a reflectoarelor și tribunele Înălțându-se Întunecate de jur Împrejur. Doi bărbați Îmbrăcați ca niște vagabonzi alergau În jurul ringului, urmăriți de un recepționer care se tot apleca și culegea pălăriile și bastoanele aruncate-n arenă și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de la școală sosiți din vacanță. Cine poate să ne spună care anotimp îi place mai mult, întreabă educatoarea. Cel mai frumos e vara! Spune Mihai. Ne ducem la munte sau la mare, pe urmă mergem la bunici. Ne bronzăm, ne scăldăm în apa râului și a mării și devenim mai puternici și mai sănătoși. Da, dar am auzit că, vara trecută, după ce ai luat lecții de înot, nu prea ai fost cuminte și îl necăjeai pe nenea de la Salvamar; treceai mereu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de aripă să ascult în extaz a cerului șoaptă ce îndeamnă la drum o ultimă clipă Am să trec de-al urii tărâm inutil prin tăiș de cuțit și vorbă dulce aleasă pe val de iubire și Cuvânt dăruit mă scald în lumină și Alb de mireasă
Alb de mireas? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83224_a_84549]
-
Gând de toamnă Elena Marin Alexe Când cerul tace-nrourat Cuprins de întristare Scăldat în haina ploii reci Aștept cu-nfrigurare O rază unică de-o vrea Inima să-mi atingă Pe calea gândului fugar O clipă să prelingă Și-nvăluind tristeți și dor Să-mi mai aduc aminte Aroma toamnelor cuminți Trăite înainte
G?nd de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83232_a_84557]
-
față cu soarele ce-și înălțase deplin, peste sprâceana răsăriteană a pământului, discul său înflăcărat, chipurile noastre de umbră se lungiră în aer trecând pe deasupra stânii și se deșirară mistuindu-se pe zările depărtate ale munților din apus... Lumina răsăritului scălda fețele noastre și, sub văpaia curată a ei, cei doi uriași se înfățișară transfigurați privirilor mele! Cu atât de neînchipuit farmec se amestecau sclipirile de aur antic ale razelor soarelui în pletele lor negre, bogate și lungi, așa de fraged
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ieșit din bârlogu-i arar iese, iar de mâncat nu mănâncă nimica; asteaptă iarbă proaspată la primăvară. Să vă mai spun că se afla și viețuitoare care acuma, în toiul iernii, când poduri de gheață mai că acoperă toate apele, se scaldă aidoma ca-n vară? Păi uite, vidrele! înoată și se scaldă voinicește fără să le pese de ger; vânează peștele, ies pe malurile înghețate și se hârjonesc. Numai corbul își pregătește cuibul în care are să scoată, acum în miez de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
asteaptă iarbă proaspată la primăvară. Să vă mai spun că se afla și viețuitoare care acuma, în toiul iernii, când poduri de gheață mai că acoperă toate apele, se scaldă aidoma ca-n vară? Păi uite, vidrele! înoată și se scaldă voinicește fără să le pese de ger; vânează peștele, ies pe malurile înghețate și se hârjonesc. Numai corbul își pregătește cuibul în care are să scoată, acum în miez de iarnă, puișori. Nu se depărtează corboaica nici măcar o clipă de cuib
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
sat s-a tras la umbră. E către amiazi și soarele e ca o bobotaie de argint. Câinii și-au căutat umbră de dimineață și nu s-ar mișca de acolo [...]. Găinile, plouate ca vai de capul lor, s-au scăldat o vreme în țărâna de pe lângă gardurile cu streașină, iar acum, cu penele burzuluite, stau pe-o dungă, cu un picior și o aripă întinsă”. (Ion AgârbiceanuNepoata lui Moș Mitruț) Cerințe: 1. Citiți textele. 2. Subliniați cuvintele și expresiile frumoase din
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nopții, până-n zori mă ține trează, Contopit cu raza lunii, pe cosițe mi se-așază. Și-n lumina aurie, uit de dor și lacrimi grele, De necaz, de bucurie și de multe zile rele. Luna blândă mă îmbie, să mă scald în marea albă Și la braț cu infinitul, să-mi pun stelele în salbă. Un miraj ne ține alături, până zorii se revarsă, Cu balsam pentru tristețe, îmi găsesc drumul spre casă. Noapte-adâncă, noapte-albastră și tu lună solitară, Stăm de
?n taina nop?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83240_a_84565]
-
decât un truc cu cărți de joctc " Mai mult decât un truc cu cărți de joc" A pa lacului Inle este atât de albastră și puțin adâncă Încât În zilele fără nori se poate vedea limpede până pe fund. Aici Își scaldă femeile copiii nou-născuți. Aici plutesc morții cu ochii Îndreptați spre cer. Aici au ajuns prietenii mei În dimineața ajunului de Crăciun. Erau bucuroși că plecaseră din Lashio, unde nu făcuseră decât să se pună pe picioare după boală. Spre Încântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
unii dintre cei mai curați oameni din lume. Deși trăiesc În condiții care nu le permit să păstreze o curățenie impecabilă, se Îmbăiază de două ori pe zi, deseori În râuri sau lacuri, pentru că cei mai mulți nu au băi. Femeile se scaldă Îmbrăcate În sarong, bărbații În longyin. Copiii mai mici se spală dezbrăcați. Îmbăiatul este o necesitate plăcută, un moment de liniște, de curățare spirituală și trupească. După aceea, cel care s-a Îmbăiat se simte răcorit În ciuda arșiței din timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu mama, trecu pe lângă patul lui Esmé către ușă și se strecură afară, apoi pe podețul de lemn până la bungalow-ul lui Harry. Și iată-i În sfârșit Împreună, Harry și Marlena, În pat, sub plasa de țânțari, cu trupurile goale scăldate În lumina aurie a unei lumânări cu citronella. Marlena Își ținea ochii strâns Închiși, iar Între mintea și trupul ei se dădea o luptă inegală pentru a-și păstra sau a-și pierde complet și total controlul. Harry Îi trasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mod inconștient, ea se așteptase să dureze toată viața. Treptat și-a dat seama că nu știuse niciodată să se pună pe planul doi și să delege altcuiva din responsabilități. Toata viața, Încă de când era bebeluș, toată lumea o servise, fusese scăldată În laude și Încurajări. Pentru părinții și profesorii săi, fusese un geniu care necesita o atenție specială pentru a se asigura că Întregul ei potențial va Înflori. Toți o priviseră ca fiind ieșită din comun, puternică, infailibilă, dar, În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Nu am adormit, am închis doar ochii. Eram între vis și realitate. Percepeam zgomotele din jurul meu. Apoi, dintr-odată, s-a auzit în difuzoare: „Urmează stația Nakano-sakaue“. Am reacționat din reflex, am sărit de pe scaun și am coborât. Totul era scăldat în întuneric. Luminile din stație erau foarte slabe. Aveam gâtul uscat și tușeam. Era o tuse puternică. În spatele stației, unde sunt și băncile, era o țâșnitoare cu apă rece și m-am dus să-mi clătesc gura. Cineva a urlat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Dar era o zi importantă și trebuia să îndur, trebuia să rezist. Orice auzeam îmi intra pe-o ureche și îmi ieșea pe cealaltă. Nu pricepeam nimic. Mă prefăceam că ascult și spuneam: Da, da», însă îmi era rău, eram scăldată într-o sudoare rece, îmi era foarte greață. Pentru că și în timpul răcelii avusesem cam aceleași stări, nu făceam diferența. Nu, nu am vomitat. Doar aveam senzația de greață. După ora 11.00 toți au ieșit să ia masa de prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am vrut să spun adevărul concret despre victimele atacului cu gaz sarin de la metrou. Tocmai din cauza faptului că nu fusese făcut cunoscut întregii lumi. Poate a fost doar o dorință arzătoare numai a mea. Practic, cum o fi să te „scalzi într-o baie de sarin“ în metrou? Oare ce schimbări a adus (sau nu) acest lucru în viața și conștiința fiecărei victime în parte? Eu, în calitate de scriitor, îmi doream să știu. Simțeam că este nevoie ca noi, cetățenii (în prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să nu plângi când probă faci Chiar și prin orișice atom? Nu poți, nu poți să te prefaci - Lacrima e pentru om. Nu poți să crezi că-i dus pe veci Cu mari meniri amorul, Îndepărtând cu ochii reci Ce scaldă sfănt fiorul. El s-a dus, lacrima spune Mult mai mult ca un cuvânt: Viața toată îți impune Drum deschis către mormânt. 6 iulie 2004 VĂD SEMENI CARE UMBLĂ ZIUA Văd semeni care ziua umblă Nu c-o făclie, ci
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
clipa repeziciunii. 12 iulie 2004 REFLECȚII (CLIX) Tu plângi mocnit ca în trecut, Moldova mea iubită, Că multe rele-ai cunoscut, Uitată pe orbită. * „De când hăul și pârăul” Ratăm șansele pe rând, „Biețe-n roate” pune răul Sub destinul tremurând. * Se scaldă unii în dolari Fără a face un efort; Alții, cinstit, protocolar, Iau leul slab drept contrafort. * Eu n-am puterea de-a convinge, Deoarece nu sunt convins, Că-n lume pacea va învinge Când globu-i de-nrăiți cuprins. * „Lupu-și
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
a unui nou an: trebuie să înnoim ceea ce timpul a învechit." Timpul învechise ființa omenească, societatea, Cosmosul, și acest Timp distrugător era Timpul profan, durata propriu-zisă: trebuia abolit, pentru a reveni la momentul mitic în care lumea începuse să existe, scăldată într-un Timp "pur", "puternic" și sacru. Timpul profan scurs era abolit cu ajutorul riturilor care închipuiau un fel de "sfîrșit al lumii". Stingerea focurilor, întoarcerea sufletelor morților, confuzia socială de tipul Saturnaliilor, licența erotică, orgiile și altele simbolizau întoarcerea Cosmosului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu loviturile sale, iar tânărul se și vedea pierdut, când, deodată, celălalt încremeni, toată ființa lui se încordă și căzu apoi greoi cu fața în iarbă. Din spatele lui, Waltan văzu apărând una dintre gărzile tatălui său. Trăgându-și înapoi sabia scăldată în sânge, bărbatul îi strigă: — Fugi, tinere Waltan, fugi în pădure! O clipă mai târziu, cădea și el sub loviturile a doi adversari. Waltan nu ținu seama de îndemnul bravului soldat și căută din nou să ajungă la tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lumina lăsă imediat locul întunericului. 16 Când Balamber își veni în simțiri, furtuna încetase. Deschizând ochii, constată că privirea îi era încețoșată. La început, îi veni greu să limpezească imaginea fâșiilor de nori albăstrii ce alergau, pe deasupra sa, către răsărit, scăldați în lumina portocalie a unui nemaivăzut apus; sub mângâierea vântului, frunzișul primăvăratic, proaspăt, al copacilor tremura, lăsând să cadă stropi de ploaie. îl durea capul, își simțea fața arzând, dar, în același timp, trupul îi era străbătut de frisoane intense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atrase atenția spre stânga. Cadavrul unei femei, galbene la față ca ceara și cu părul răvășit, zăcea pe treapta casei sale, cu spinarea rezemată de ușorul de la intrare și cu capul lăsat într-o parte. Un val de sânge îi scălda tunica: probabil îi tăiaseră gâtul. Ținea în brațe, pe pântece, ceva ce Sebastianus nu reuși să identifice imediat. îl ajută Maliban: Uite unde era capul copilului, constată el. Hunilor le place să glumească. Făcu apoi un semn îndărătul său. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urmaseră armata. Multe din ele se învârteau pe lângă supraviețuitorii bătăliei cerând vești neliniștite despre bărbații lor și nu puține erau cele care, primind vestea de care se temeau cel mai tare, își strigau disperarea ori se îndepărtau mecanic, cu ochii scăldați în lacrimi, fără să ia în seamă îmbrânceala mulțimii în continuă mișcare. Altele se aflau la carele cu provizii și încercau să dea apă și hrană războinicilor ce se înghesuiau în jurul lor, căutând să se mai întremeze. în lumina torțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gest nesigur și stânjenit, o mângâie pe creștet. Sunt aici, Go-Bindan, nu te teme, n-ai de ce să te temi. încet, copila își ridică fața bronzată, pe care aluneca lent o lacrimă. îl privi cu ochii ei mari și umbroși, scăldați în lacrimi, cu buzele întredeschise într-un suspin mut. Fără să-și descleșteze brațele, cu o voce îndurerată, spuse numai atât: — Tu nu trebuie să mori! — Nu, Go-Bindan, eu n-o să mor. Eu... Apucându-l de brațe, îl scutură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai de nopți frumoase la denii, când trăgeam clopotele, când stam în biserică la denia cea mare, în genunchi pe jos - ce sentimente atunci de ceva și straniu și intim! Tot atunci eram un grozav explorator al Moldovei. Vara mă scăldam de 3-4 ori pe zi (uneori și noaptea pe lună). Umblam kilometri întregi pe mal și prin apă; știam toate adâncurile, toate locurile. Iarna, cu un topor, tăiam gheața, și pluteam pe o bucată de gheață, ca pe o plută
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]