KorAP: Find »[drukola/base=scaun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...107 108 109 ...1368 >

34,178 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

nu poate fi recunoscut în jocul nervos al fazelor farurilor. Însoțită de un buf puternic, înfundat, făcînd să-i scuture zdravăn interiorul, mașina a încremenit. Pasagerii au înlemnit și ei, ridicați de pe locuri sau numai izbiți cu piepturile de spătarul scaunelor din față. Singură, cățelușa din brațele bătrînei scoate un scheunat scurt, ascuțit, ca un ac înfipt în tăcere. Dezorientat, șoferul acționează pe rînd toate luminile. Nimic. Nici un semn. Farurile sînt moarte. Doar ștergătoarele mai continuă să se tîrască pe parbriz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tremură pe buzele tuturor. Fascicolul de lumină se plimbă într-o parte și-n alta: întreg botul mașinii a pătruns în sulul de zăpadă. Șoferul lasă cu zgomot lampa de control pe bord, îndreptată spre înainte, și se prăbușește în scaun, oftînd prelung, dezumflat. Pînă aici i-a fost murmură, aprinzînd lumina de interior. Dă lopata! spune țăranul, apropiindu-se cu mîna întinsă. La ce bun?! pufnește șoferul, arătînd cu capul înainte. Doar n-o să stăm aici! se miră, dezorientat, profesorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
muncitori. Din clipă în clipă răspunde șeful autogării. Vîntul suflă cu așa putere, încît șoferul are momente cînd abia poate redresa mașina pornită în derivă. După alți cîțiva kilometri, un nou val mare, alb, blochează drumul. Țăranul se ridică de pe scaunul ghidului, coboară și croiește o pîrtie, apoi urcă din mers. Zăpada adusă de el, ca și rafalele viscolului, pătrunse prin ușa deschisă, au răcit de-a binelea interiorul cursei. Pasagerii toți stau cu gîturile întinse și cu ochii măriți, privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pus-o bine în valiza de la unitate, aducînd-o ca pradă de război.) Hai c-am înghețat! strigă Lazăr ieșind de sub mașină, tîrîndu-se pe burtă pînă la ușă, de teamă să nu-l arunce vîntul într-o parte. Se așază pe scaunul ghidului, în bătaia aerului cald de la radiator, să se mai încălzească, în timp ce șoferul, cu motorul ambalat, așteaptă clipa cînd viscolul va lovi mai încet, să poată porni. Lazăr își aprinde o țigară, dar cînd vrea s-o stingă, dîndu-și seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
privindu-l cînd și cînd pe Mihai pe sub sprîncene, spune: Dacă se mai benoclează o dată spre mine, mă ridic și-l cîrpesc. Tipul de la bar, în scurtă din piele, îmblănită... Mihai nu spune nimic. Își descheie paltonul, se ridică de pe scaun să și-l aranjeze mai bine, răsucește scaunul, apropiindu-și-l, apoi aruncă ochii, ca din întîmplare, spre bar. Bună seara, dom' doctor! salută el, întîlnind privirea doctorului Radu, care tocmai s-a dezlipit de bar, rotind între degete cutia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sprîncene, spune: Dacă se mai benoclează o dată spre mine, mă ridic și-l cîrpesc. Tipul de la bar, în scurtă din piele, îmblănită... Mihai nu spune nimic. Își descheie paltonul, se ridică de pe scaun să și-l aranjeze mai bine, răsucește scaunul, apropiindu-și-l, apoi aruncă ochii, ca din întîmplare, spre bar. Bună seara, dom' doctor! salută el, întîlnind privirea doctorului Radu, care tocmai s-a dezlipit de bar, rotind între degete cutia de chibrituri cumpărată. Plecați undeva? Aștept soția, vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
puțin.... Ar putea să nu mănînce deloc dacă-l împăiați. O crestătură mică ici, pielea peste cap, un pumn de paie... Ce oroare! se înfioară bătrîna, întorcîndu-se cu spatele. Mircea Emil rîde înfundat, un fel de "vedem noi", așază trei scaune la rînd, se întinde pe spate, trage pălăria pe ochi și-și bagă palmele sub ceafă, una peste alta. Mai încolo, spre sobă, familia cu copii a ocupat o masă, ținînd cu greu în brațe copiii adormiți, căutînd în același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
au așezat la o masă, bătrîna cu andrelele a uitat de flanea și spune ceva bătrînului care aprobă continuu, Letiția stă cu fața spre sobă, să-și încălzească genunchii goi iar femeia cu guler alb s-a așezat într-un scaun, îndesîndu-și mai bine mănușile pe degetele desfăcute larg. Permiteți? întrebă actorul, arătînd spre celălalt scaun al mesei. Ții cu tot dinadinsul să fii obraznic în orice împrejurare? îl măsoară femeia cu o privire aspră. Atîtea scaune sînt libere. Dar sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bătrînului care aprobă continuu, Letiția stă cu fața spre sobă, să-și încălzească genunchii goi iar femeia cu guler alb s-a așezat într-un scaun, îndesîndu-și mai bine mănușile pe degetele desfăcute larg. Permiteți? întrebă actorul, arătînd spre celălalt scaun al mesei. Ții cu tot dinadinsul să fii obraznic în orice împrejurare? îl măsoară femeia cu o privire aspră. Atîtea scaune sînt libere. Dar sînt prea departe de sobă. Vă rog! se înclină actorul, așezîndu-și geanta pe masă, apoi, peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a așezat într-un scaun, îndesîndu-și mai bine mănușile pe degetele desfăcute larg. Permiteți? întrebă actorul, arătînd spre celălalt scaun al mesei. Ții cu tot dinadinsul să fii obraznic în orice împrejurare? îl măsoară femeia cu o privire aspră. Atîtea scaune sînt libere. Dar sînt prea departe de sobă. Vă rog! se înclină actorul, așezîndu-și geanta pe masă, apoi, peste ea, cu grijă, revista și ziarele. Arhitectul se plimbă încet prin toată sala, cercetînd-o atent, încuviințînd uneori prelung vreunei afirmații făcute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de cînd îs orătăniile astea, că numai la noi stau de-o lună. Și nu mai căsca gura pe-aici; clienții așteaptă! Ovidiu ia farfuriile cu ouă și le duce în sală. Observîndu-l pe unul că doarme întins pe trei scaune, cu pălăriuța așezată pe ochi, se oprește lîngă el și-l atinge: Domnul dorește ceva? Mircea Emil saltă foarte puțin pălăria, să-l vadă cu un ochi: Să fiu lăsat să dorm. Chelnerul își vede urgent de drum, amintindu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și merge spre telefon, să insiste pentru convorbirea lui cu taxă inversă. Chelnerul aduce cafelele la masa actorului. Una doamnei spune Iulian Barbu. Luată pe nepregătite, smulsă din gîndurile ei, femeia îi aruncă o privire furioasă, apoi, răsucindu-și puțin scaunul, îl ignoră total. Chelnerul așază cele două cafele, primește banii și-și vede de drum spre masa unde stă Letiția. Ia de pe tavă paharul cu coniac, cafeaua și jumătatea de pui, așezîndu-le în fața fetei: Poftă bună! Cînd termini, vii la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Cu telefonul în mînă, Lazăr vine spre centrul barului și-l înapoiază chelnerului, mulțumind cu glas scăzut. Chiar nu bea nimic fratele meu omul? îl întreabă Ovidiu. Un ceai fierbinte, mîine spre ziuă răspunde Lazăr din mers. Cînd ajunge lîngă scaunul său, rămîne un timp în picioare, cu privirea absorbită de cei doi gemeni, care încep să se trezească. Sacoșele stau desfăcute, iar părinții au scos din ele toate cele necesare mesei de seară: o pungă cu mîncare, două biberoane, două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la piept, îngrozită de gîndul că omul cu pălăriuță ar putea să i-o ia dacă adoarme. La masa de alături, bătrîna cu andrelele continuă să împletească, ascultînd răsuflarea liniștită a bătrînului. Mircea Emil doarme dus, întins pe cele trei scaune, țăranul și țăranca au pus scaunele alături și se sprijină umăr în umăr, arhitectul s-a aciuat la o masă, cu piciorul bolnav ridicat pe un scaun, actorul se mai uită prin revistă și trage din cînd în cînd cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
omul cu pălăriuță ar putea să i-o ia dacă adoarme. La masa de alături, bătrîna cu andrelele continuă să împletească, ascultînd răsuflarea liniștită a bătrînului. Mircea Emil doarme dus, întins pe cele trei scaune, țăranul și țăranca au pus scaunele alături și se sprijină umăr în umăr, arhitectul s-a aciuat la o masă, cu piciorul bolnav ridicat pe un scaun, actorul se mai uită prin revistă și trage din cînd în cînd cu coada ochiului spre vecină, care s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ascultînd răsuflarea liniștită a bătrînului. Mircea Emil doarme dus, întins pe cele trei scaune, țăranul și țăranca au pus scaunele alături și se sprijină umăr în umăr, arhitectul s-a aciuat la o masă, cu piciorul bolnav ridicat pe un scaun, actorul se mai uită prin revistă și trage din cînd în cînd cu coada ochiului spre vecină, care s-a chinuit un timp să moțăie cu bărbia în piept, dar, învinsă de oboseală, și-a pus brațele unul peste altul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ne mutăm, pe-aproape de tine, la blocul care va fi gata în primăvară. Parcă ți-ai mai revenit; cînd ai ajuns, păreai amețit bine, sper că nu te-au văzut muncitorii... Nu. Am stat aici o oră întins pe trei scaune ș-apoi m-am dus prin secție. Fusesem la Săteanu și-am băut niște whisky. Veritabil. Ai băut vreodată? Da. A adus cumnată-miu. La unitățile de alimentație publică pe care le controlează se mai aduc țigări străine și, cîteodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mihai. Da. Ai noștri, care umblă prin județ cu treburi, au aflat că-i de dincolo de Iași, dintr-un sat. Ce-o fi avînd cu nea Toader? Lui nea Toader începuse să-i placă în uzină spune Ion cufundat în scaun, sorbind din cafea -, dar numai ce-l trimit ăia acasă, să-l lămurească pe moș Ion să se treacă la colectiv. O dată, de două, de mai multe ori. După ce l-a bătut pe tat-su, că nu voia să semneze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-ți vin părinții, du-i și pe ei, să povestească în sat... Nu știam de... Zău! M-a invitat și pe mine la el, să-l văd cum stă. Poate spun în sat, să se afle... Mihai se ridică de pe scaun și începe să se plimbe, ocolind de cîteva ori instalația pilot montată în mijlocui încăperii. Se gîndește la tînărul care venea prin sat și asta îi aduce aminte, involuntar, scena din Proust, cînd doamna Sazerat vru să o vadă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bere, cum că "vedeți, dom' inginer..., un cumnat..., băiatul i-a făcut bucăți aparatul...", dar cînd s-a îmbătat, mi-a șoptit: "cinci foi mi-a dat madam Săteanu, una o bem acum..." Dragul meu, spune Ion grav, legănîndu-se cu scaunul lăsat mult pe spate acuși voi avea doi copii și nu-mi place să mă știu vinovat nici cu un capăt de ață; nu spun că m-ar fi pus să fur pentru el, nu-i omul să recurgă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la autogară cînd vine cursa, s-o duc la hotel, să se dezmorțească. O fi el bine la Sălcii, dar... o noapte întreagă... Ce bine?! se miră Mihai. Vai de ei! O sală de restaurant ca un hangar, cu niște scaune incomode... Hm! începe să rîdă încet așa-i trebuie amicului meu... Doar i-am zis: "măi Lazăre, măcar la piesa mea să fie programe în ziua premierei", că, după cîtă vodcă am băut împreună... Aș! Ți-ai găsit... Cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și fiu, căruia, dacă-i faci nod, gîndul va avea întotdeauna de ce să se împiedice. A mai întors-o preotul vorbind de aprigul blestem al părinților, dar a adăugat că iertarea acestora e mult mai mare. Atunci a luat de pe scaunul de alături cartea și a citit din ea povestea fiului risipitor. Copiii n-au mai ieșit în drum cu vînătăi din ziua aceea, iar Săteanu, "moșneagul rege Lear", a început să se uite pe furiș spre cărarea de peste deal, dinspre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un copil. Că așa, la întins pe pat, numai de dragul amorului, multe-s amatoare, slavă Domnului!, mai ales dacă și prin temperament... Ne vedem la spital conchide calm, ca un rămas bun, ieșind pe ușă. O noapte întreagă petrecută în scaune, cu bărbia în piept, ori cu fruntea pe mesele de restaurant, către care trebuie să te cocoșezi ca să poți atinge brațele puse unui peste altul, a lăsat urme adînci pe chipurile tuturor. De pe la șapte, șapte și ceva, cînd geamurile au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe brațe, în timp ce femeia de alături, istovită de-a binelea, și-a scos gulerul alb, l-a împăturit, făcîndu-l pernă, în care obrazul ei, îngropat, pare al unui copil mofturos, frînt de plîns aiurea. Mircea Emil, întins pe cele trei scaune, doarme dus, cu palmele sub cap, cu pălăriuța peste obraz. De teama lui, pe la miezul nopții, bătrîna cu cățelușa învelită în broboadă s-a retras la masa vecină cu cea a bătrînei care a împletit. Părinții copiilor, îngrijorați că i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
peste obraz. De teama lui, pe la miezul nopții, bătrîna cu cățelușa învelită în broboadă s-a retras la masa vecină cu cea a bătrînei care a împletit. Părinții copiilor, îngrijorați că i-ar putea scăpa din brațe, au lipit cîteva scaune, peste care și-au așternut hainele, improvizînd un pat, în care au culcat copiii. Femeia și-a culcat fruntea pe o masă iar tatăl, călare pe un scaun, a dormit cu bărbia în pumni, să-i supravegheze. În ciuda vinului băut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]