3,072 matches
-
de regulă, una cerută și alta greu vandabilă. În felul său, indirect, el a sugerat existența unor incompatibilități, poate chiar ale sale cu Ileana. *I-am înapoiat profesorului Ion Rotaru manuscrisul volumului III din O istorie a literaturii române. E sceptic în privința publicării lui. Mi-a spus unde și cum citește: acasă (într-o mansardă construită cu propriile-i mîini), în parc, în tren. A făcut un calcul: după 23 August au apărut peste 10.000 de volume. Se plînge că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că „patronul” meu era pleșuv. Ei, uite, mi-am zis, prin ceva tot îi semăn! Merită să fie sărbătorită ziua de naștere? Răspunsurile diferă după felul în care privești viața. Un optimist ar zice că da; un pesimist ar fi sceptic sau ar nega că nașterea e un privilegiu. Eu nu-s nici optimist, nici pesimist, ci un meliorist îngrijorat. Sper, tacit, în mai bine, chiar dacă viitorul mă neliniștește. Realizările personale se configurează greu, climatul intelectual și moral în care trăiesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de dispreț de traiul modest al lui I.Gr.: „Mănîncă numai cartofi!” El mînca fripturi de porc și bea vinuri selecte. Se simțea puternic, sigur de sine, mai dezbrăca și cîte o fată. Colegul său arăta puțin la trup, îngîndurat și sceptic. Gr.V. Coban a murit de trei ani, în timp ce I.Gr. nu numai că trăiește, dar pare a avea și viitor. *O nouă ședință. „Acum ori niciodată!” Cuvîntul meu a fost construit (ideea mi-a venit pe loc) pe diferența dintre noi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ați redat un trecut care nu trăia În mine decât ciuruit de uitări sau neștiință și vă sunt profund recunoscătoare. știu că ați făcut același lucru și pentru literele românești deși din trista experiență a unei triste tranziții sunt mai sceptică asupra capacităților societății noastre, traumatizată de coșmarul suferit, de a-și aminti. În orice caz, lucrarea Dvs. reprezintă un remediu ales Împotriva amneziei. Dacă În ultima mea călătorie la București, În 1997 n aș fi avut o criză cardiacă, ne-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și fără multă rugare 571. De la d. Prof. V. Popa și Tatos nu prea am de mult vești. Dl. Prof. Popa mi-a trimis primul capitol din Monografia ce-mi face. E scris cu simpatie și talent. D-sa e sceptic În ceea ce privește sărbătorirea Semicentenarului Liceului No. 2. De altfel nu se vede nici o mișcare. Timp ar fi, dar e bine să fie totul pregătit din vreme, ca să nu se ivească nemulțumirile iscate cu 570 D. Frițescu este autorul unei monografii Închinate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
urmat cu „rigoare iacobină”. Reiteram, cam apodictic, convingerea mea că În colonia totalitară În care trăisem, „nimeni și nimic nu a putut, de fapt, scăpa de «atingeri», chiar când instantaneu le uită”. Știam ce mă atrăsese la Radu, de ce Înfruntasem scepticii la tipul său de literatură, știam și ce ne separase. În cele din urmă, știam că ceea ce realizasem sau aveam să mai realizăm, mult-puțin, fiecare va fi expresia atât a conecției, cât și a inevitabilei „contrarieri”. Exasperat de ceea ce mă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fără succes, când din București mi-a venit vestea că Pleșu a obținut o subvenție de câteva milioane pentru a edita Dicționarul. Trebuia să vin acolo, să punem la punct o strategie de lucru. Colaboratorii mei erau cam risipiți, cam sceptici, prinși - cei mai mulți - În vârtejul politicii și chiverniselii. Eu nu aveam nici măcar banii necesari unei călătorii. Am solicitat să mi se cumpere un bilet Frankfurt - București și retur, ca avans din onorariul ce aveam să-l iau pentru carte (mi se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-și Încheie, bănuim, ciclul dezastrelor decât prin finalul Istoriei Însăși. * MRP mi-a vorbit primul de Paul Georgescu. La apariția cărții mele de debut, În 1969, pe care o prefațase, mă tot Îndemna să-i trimit criticului volumul. Mă arătasem sceptic, nu Înțelegea de ce. „Un stalinist, da, dar deștept foc. Dacă Îi place și scrie de bine, te-ai făcut om. Lumea Îl Înjură, dar Îl respectă.” În perioada de „liberalizare” de la mijlocul anilor ’60, apăruseră unele atacuri În presă la adresa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
jur. Sublimul maladiv se Înlănțuia, involuntar, de farsa tragică a scenei sociale de care fostul militant era oripilat. Reducția la ideologie și politic Paul o considera esențială. Mie mi se părea doar reducție, nicidecum esențialul. Nu cu oameni ca mine, sceptici față de simplificări și Înregimentări, se face Istoria!... Îmi ziceam, nu o dată. Pe oameni ca mine, aserviți micului bun-simț „burghez” și ispitelor raționaliste, sceptici și cu stânga, și cu dreapta, și uneori și cu mediana, mulțumindu-se cu compensații solitare, nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Paul o considera esențială. Mie mi se părea doar reducție, nicidecum esențialul. Nu cu oameni ca mine, sceptici față de simplificări și Înregimentări, se face Istoria!... Îmi ziceam, nu o dată. Pe oameni ca mine, aserviți micului bun-simț „burghez” și ispitelor raționaliste, sceptici și cu stânga, și cu dreapta, și uneori și cu mediana, mulțumindu-se cu compensații solitare, nu prea poți să te bazezi În acțiunea colectivă. Nedreptatea, teroarea și minciuna nu mă lăsau Însă impasibil. Puteau, oare, obsesiile etice, de care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
telefonice dintre New York și Yowa mă plonjaseră Într-un trecut de care mă despărțeam greu. Interlocutoarea accelerase tangajul meu reluat Între acolo și aici, atunci și acum. Mă bucuram, fără reținere, de această voce vie, prietenă, risipitoare cu umorul, sensibilă, sceptică, nu te săturai s-o asculți. Întâlnirea de câteva zile la New York, În modestul hotel Belvedere, de pe strada 48, unde locuiam și unde Închiriase și vizitatoarea o cameră, a fost fracturată de „Întârzierile” Gabrielei și de o anume intensitate aventuroasă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Acest dualism proteic este lizibil și În literatură; nu doar global, ci În literaturile fiecărei țări europene. Uneori, În forme bizare și chiar răsturnate. În felul cum negi frumusețea, Îi poți totuși aparține. Îndoindu-te de adevăr, Îi aparții, totuși. Sceptic față de orice credință, mărturisești, totuși, nevoia reperului. În 1936, când a apărut Întâmplări În irealitatea imediată, murea Mateiu I. Caragiale. Capodopera acestuia, Craii de Curtea Veche, editată În 1929, carte „puțintică și excelentă”, cum spunea Camil Petrescu, părea, ca și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pulsația boemă din centrul orașului alert. Pe berlinezi i-am Îndrăgit, Însă, global, În seara când i-am urmărit la un spectacol de circ. Deveneau, instantaneu, parteneri ideali de replică și pantomimă. Minunata seară Roncali cucerea și pe cel mai sceptic spectator. Îmi repetaseră de-atâtea ori: „Berlinul e altceva decât Germania”, „Hitler n-a cucerit orașul acesta decât după grea luptă”, „Ceea ce este mai viu azi În Germania descoperi la Berlin, În tensiunea, complicațiile și fermentul berlinez”... Se discută aici
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un sentiment al ei. Tandrețea lui față de propria-i persoană Îi producea o ușoară emoție senzuală.” Nerăbdător a primi validarea, prin cuvinte, a ceea ce se Întâmplase, cum se obișnuiește În escapadele de acest fel, naivul Învingător pune bine cunoscuta Întrebare, sceptic față de orice răspuns care ar nega confirmarea amoroasă. „Nu, iubesc prezența ta, nimic altceva. Doar șansa, faptul de a fi cu tine”, răspunde tranșant partenera... Înșelatului („adevăratul” Înșelat, crede protagonista) i se oferă, totuși, cu eleganță, o prea puțin elegantă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a lui Tadzio, ci văzuse gențile noastre pline de conserve socialiste. Nu venisem să-i revăd pe Pietro, Alta și Cellino, eroii Actului venețian al lui Camil, care Îmi fascinase tinerețea, ecou reiterat și fabulos al versului eminescian căruia adolescența, sceptică, Îi adăugase un semn de Întrebare: „S-au dus zilele falnicei Veneții?”... Venisem pentru Aschenbach, de a cărui vârstă mă apropiam. Mi-a fost dat, Însă, să mi-o reamintesc, de fapt, pe mama mea, rămasă departe, În vechea ei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
starea prenatală și, În același timp, de inconștientă Întoarcere din exil, repatrierea Înspre patria pre-nașterii. „Inconștiența este o patrie”, scrisese Cioran. Avenit, apoi, izbăvitorul sfârșit, anunțat de mai toate ziarele importante ale lumii, un fel de ironie a soartei, cuvenită scepticului care Își tot reiterase indiferența față de glorie și plictiseala față de paradoxurile posterirății. În necrologul din New York Times, Susan Sontag, care scrisese printre primii În America despre Cioran, observa că el a practicat „a new kind of philosophizing: personal, aphoristic, lyrical
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
rezultase, se vedea bine, din naivitate sau optimism, cum credea studentul din Tbilisi, ci din nevoia ultimă de a „forța” grația zeilor. Când am ieșit În stradă, Marie-France Îmi povestise Întâlnirea lui Ionesco cu un important prozator român. După ce inspectase sceptic spațiosul apartament, situat În centrul Parisului, pe Boulevard Montparnasse 96A, vizitatorul de la București și-a exprimat dezamăgirea că unui scriitor de asemenea anvergură, membru al Academiei Franceze, nu i se asigură o vilă, cu grădină și ambianță corespunzătoare, așa cum proceda
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
i s-a părut că trebuie să existe În aceste locuri și „o literatură foarte interesantă”. Chestionat insultător asupra Premiului Nobel, adică asupra forțelor „obscure” care ar fi influențat decizia (aluzie antisemită ușor decodabilă), Bellow oferise, drept răspuns, un zâmbet sceptic și două istorioare despre consecințele Încoronării de la Stockholm. Prima era despre polițistul din Chicago care Îl saluta zilnic de douăzeci de ani la colțul străzii și care, neștiutor de Evenimentul Literar Universal, continuase, imperturbabil, să-l salute și ulterior la fel de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
germani, cred. Nu vorbea niciodată despre asta. Știa prea multe, se ferea de confesii.” Când venise, ca tânăr scriitor, să predea la Bard, Bellow intrase repede În conflict cu vechea gardă a profesorilor de literatură, fervenți ai „marii literaturi” și sceptici față de moderni. Domina Marea Doamnă, Irma Brendeis, șefa catedrei de italiană, traducătoare din și fosta iubită, se spunea, a lui Montale. Personalitate puternică, cu convingeri „clasice” ferme și o limpede agresivitate. Tânărul Bellow se afla, firește, atunci, de partea rebelilor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
neașteptate semne generoase. Necunoscutul scriitor român ajuns În 1987 În Berlinul Occidental se afla, la finele răvășitor al anului 1989, „protejat” de patru volume apărute, Între timp, În Occident și În așteptarea altora, aflate sub tipar. Miracol!... trebuia să admit. Sceptic, cum mă obișnuisem să fiu față de trofeele sociale, energetizat, mai curând, de pesimism și, uneori, de panică, suspectam succesul, refuzam euforia, deși știam că fără aceste Încurajări ale destinului nu aș fi supraviețuit, la o vârstă nu prea juvenilă, șocului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Încerc a schimba situația. Semăna, cumva, cu Arghezi. Nu doar prin aerul taciturn și replica laconică, nici doar prin mustață și chelie, ci printr-o promptă mușcătură lexicală la apropierea necunoscutului, dar și, nu o dată, a familiarului. Hirsut și hâtru, sceptic și, nu o dată, cinic, atât cât să intrige interlocutorii, Își proteja cu grijă solitudinea și vulnerabilitatea, evita confesiunea, ca și lamentarea. Rana ascunsă exploda, Însă, la orice atingere imprudentă, ca o floare a răului, hrănită, ca și la poet, din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
gândi numai de bine, n-am mai avea motive de spaimă, zise fata. — Cu cât avansezi în vârstă, cu atât crezi mai puțin. La fel ca și cu dantura. Și ea se deteriorează o dată cu trecerea anilor. Nu sunt cinic, sunt sceptic. Atât. — Ți-e frică? — Da, mi-e frică. M-am aplecat și am mai privit o dată prin gaura aceea neagră. Era mică și învăluită în beznă. De mic copil am urât întunericul. — Nu te mai poți întoarce. Nu-ți rămâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
epocii. Sebastian salvează pe Armanda printr-o căsătorie umanitară, o evită ca femeie, apoi, când se îndrăgostește de-a binelea de ea, descoperă o ființă înstrăinată și retractilă. Ce urmează este o intrigă veche în circumstanțe noi: Armanda atrage pe scepticul Prospero și, după ce acesta descoperă bucuria simțurilor, fuge în lume lăsând celor doi câte o scrisoare justificativă. Scuza sa este că greșeala lui mică se pierde în marea de greșeli a lumii. Experiența îl maturizează pe Sebastian și-i deschide
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
frazelor gata făcute, a clișeelor și convențiilor literare, conform principiului contraria contrariis curantur. La polul opus se situează o meditație paradoxală asupra limbajului, după care logica interioară a acestuia nu o mai constituie expresia, ci involuția, autoabsorbția, conștiința lucidă și sceptică în același timp a imposibilității sale, urmată de recunoașterea vidului și a absenței inevitabile. Excesul de cuvinte, mania vociferantă și scandaloasă (se poate vorbi de o adevărată febră a manifestului literar) vizează în ultimă instanță revalorizarea regresivă a limbajului. A
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
posibil), prescripția formală a conduitei funcționarilor publici le cere acestora un efort, pentru ca, În anumite cazuri, să se depărteze de linia propriului interes pentru a atinge obiectivele dictate de scopul activității lor: Argumentul etico-economic cere acceptarea inițială a unei viziuni sceptice sau pesimiste asupra naturii umane. Interesul pentru sine, În sens larg, este recunoscut ca fiind o puternică forță motivantă În Întreaga activitate umană; iar acțiunea umană, dacă nu este Îngrădită de restrângeri etice sau morale, se presupune În mod natural
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]