4,267 matches
-
54) „Noi nu tăgăduim că trupul Domnului a fost zămislit de Duhul Sfânt, dar afirmăm că trupul a fost zămislit în conlucrare cu Duhul și adăugăm că Fiul lui Dumnezeu și-a creat omul Său, aceasta spunând și mărturisind în Scripturile Sfinte, Însuși Duhul Sfânt: Înțelepciunea și-a zidit casă (Pilde 9, 1). Vezi, așadar, că a fost zidit și desăvârșit de Fiul lui Dumnezeu ceea ce s-a zămislit de către Duhul Sfânt. Nu pentru că una ar fi lucrarea Fiului lui Dumnezeu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
chiar l-a rănit Hristos, ceea ce învederează marea putere a învingătorului. Ai văzut cât bine a făcut moartea?” (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia IV, p. 92) „... Și a înviat a treia zi după Scripturi ...” „În același timp nu a răbdat ca templul sau trupul Său să rămână mult timp așa, ci arătându-l mort numai prin pătrunderea morții în el, l-a înviat îndată, a treia zi, purtând ca trofeu al biruinței 63 Sale
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
iar în cealaltă noapte a înviat. Și astfel, adăugându-se și noaptea care a precedat zilei sale și ziua care a urmat nopții sale, se cunoaște că nu lipsește nimic timpului întreg, care se umple de la partea sa. Sunt pline Scripturile Sfinte de aceste exemple de socoteală, dar nu este loc să le amintim pe toate. Astfel, când zice psalmul: Ce este omul că-Ți amintești de el (Ps. 8, 4), prin parte se-nțelege totul, fiindcă printr-un singur om
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
spune pricina, dar aici nici atât. Când îl întreabă Hristos pe Petru: Petre, Mă iubești? (In. 21, 15), îl întreabă, oare, pentru că nu știa? Sau când întreabă: Unde l-ați pus? (In. 11, 34), întreabă pentru că nu știa? Veți găsi în Scriptură că și Tatăl grăiește așa; că El zice: Adam, unde ești? (Fac. 3, 9); și: Strigarea Sodomiei și Gomorei s-a înmulțit spre Mine; coborându-Mă voi vedea ce fac după strigarea care vine la Mine; iar de nu, să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
dintre noi toți s-ar mai fi mântuit? Dar așa, Domnul iubește milostenia și dreptatea (Ps. 32, 5). Că Domnul face din milostenie ajutor de judecător; o ridică pe tronul dumnezeiesc de judecată și așa judecă pe fiecare. Că spune Scriptura: Dacă Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? (Ps. 129, 3). Deci, nici milostenia fără judecată și nici judecata fără milă. Dumnezeu, înainte de judecată, iubește milostenia; după milostenie, vine la judecată. Acestea sunt unite una cu alta
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Cor., 3, 17)77“. (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola Întâia către Serapion, Episcopul de Thmuis, Împotriva celor care hulesc și spun că Duhul Sfânt este creatură, VI, în PSB, vol. 16, p. 29) „Duhul lui Dumnezeu numit cel Sfânt, pentru că Scriptura folosește pentru Duhul lui Dumnezeu o numire ca aceasta și nimeni altul nu se numește Duhul lui Dumnezeu decât Duhul cel Sfânt, Care completează dumnezeiasca și fericita Treime”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a II-a, VI
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ce ne robesc. Duhul nostru fiind întărit de Duhul Sfânt putem domni peste patimile inferioare care ne stăpânesc datorită slăbirii duhului din noi. (n. s. 15, p. 29) 89 „Dacă Duhul este o creatură, atunci nu este Dumnezeu; dar în Scriptură de spune: Duhul dumnezeiesc este cel care m-a făcut pe mine (Iov 33, 4); și Și l-a umplut Dumnezeu pe Veseleil de Duhul Dumnezeiesc al înțelepciunii și al priceperii (Ieș. 35, 31). Cui, deci, vei vrea să apropii
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a V-a, cap. 5, în PSB, vol. 41, p. 590-591) „Dar eu, fiindcă socotesc cu totul de nesuportat cele pe care le-au îndrăznit acești netrebnici, încerc să arăt, urmând iarăși dumnezeieștii Scripturi, că, deoarece neagă pe Fiul, vor nega și pe Tatăl și sunt până la urmă oameni fără Dumnezeu și nu au nici o nădejde în lumea aceasta, după cum s-a scris (Efes. 2, 12). Și că vorbim drept, va da mărturie adevăratul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
-mi dea mie cuvânt când voi deschide gura mea (Efes. 6, 19). Dumnezeu deschide deci gura celor care vestesc cuvântului Domnului”. (Origen, Omilii la Cartea Ieșirii, omilia III, cap. II, în PSB, vol. 6, p. 71) „Din multe locuri ale Scripturii se pot desprinde trăsăturile alese ale proorocilor: libertatea cu care vorbeau, puterea lor, trezvia lor, vegherea lor și nu se îngrijorau de propria lor libertate când ajungeau în primejdii, numai să poată mustra, să poată întoarce prin propovăduirea cu îndrăzneală
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fost inspirați de Duhului Sfânt, este limpede că lor trebuie să le dăm crezare, sau mai degrabă Duhului Sfânt”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea a IV-a, cap. XXI, în PSB, vol. 9, p. 246) „Deducem, așadar, din spusele Sfintelor Scripturi, că fiind luminați de Duhul dumnezeiesc, în măsura în care era nevoie, proorocii evreilor au fost cei dinții care se bucurau de venirea în ei a Duhului Celui de sus, în așa fel încât întâlnirea, ca să zic așa, dintre sufletul lor, pe de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a ținut poruncile lui Dumnezeu, poporul iudeu a prosperat, în schimb când s-a depărtat de la ele a avut de ce se căi. În cazul acesta, ce nevoie avem să întrebăm câți prinți și câți oameni de rând amintiți pe paginile Scripturii au cunoscut succesul sau regresul în urma 93 Notă Pr. T. Bodogae: Origen, Omilii la Ieremia, XV, 1, în PSB, 6, p. 414. (n. s. 21, p. 447) 94 Notă Pr. T. Bodogae: Antistene, ucenic al lui Socrate, întemeietor al școlii
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a fost tăiată și împărțită în mai multe bucăți, ci s-a tras sorți pentru ea, ca să fie primită întreagă și cel ce se îmbracă cu ea s-o aibă fără vreo lipsă și neîmpărțită cu altcineva. Căci spune Sfânta Scriptură: Iar cămașa, fiindcă nu era cusută, ci făcută de sus în jos dintr-o singură țesătură, au zis între ei: să n-o sfâșiem, ci să tragem sorți pentru ea, și cui îi va cădea a lui să fie. Ea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
dă naștere iubirii, fiindcă obiectul cunoașterii este prin excelență bun. Iar de adevăratul bine nu te saturi niciodată”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet și înviere, Preliminarii, în PSB, vol.30, p. 382) „Căci trece chipul lumii acesteia, după Scripturi (I Cor. 7, 31). Dar nădejdea celor viitoare e cu totul statornică și de neclintit”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, cartea a noua, în PSB, vol. 38, p. 285) 118 „Nu trebuie să ne așteptăm că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
totul altfel ne trăim infernul" scria el în 1966. Un Epitaf (subliniat tragic) mai depresiv ca orice alt text al poetului, aproape mazochist, amintește vehemența verbală din Rugăciunea unui dac: Da: mie celui stins aici uitare Să cadă praful pe scriptura mea (...) La poarta nopții puneți câinii răi să latre dulăul meu zmălțat de brume Luați-vă-ndrăzneala voi, cei vii, să încercați uitarea mea, treptată. Muiați în râs prostesc cuvântul grav și ocoliți cuvântul de iubire. Așadar, mie mortului uitare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
câinii răi să latre dulăul meu zmălțat de brume Luați-vă-ndrăzneala voi, cei vii, să încercați uitarea mea, treptată. Muiați în râs prostesc cuvântul grav și ocoliți cuvântul de iubire. Așadar, mie mortului uitare. Praf să se-aleagă de scriptura mea: ca fiecare dintre voi să-și ia măsura drept temei pentru-ngâmfare. Obișnuita autoiluzionare a poeților e comparabilă (după Doinaș) cu cea a unui "negustor de zăpadă", care, la venirea primăverii, "vinde, abstras, nea". Himeric, singular, crezând în vedeniile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pe alții "cum Tatăl ceresc M-a iubit pe Mine". Individualismul este rădăcina a tot ce este futil și indezirabil în viață. Pînă și umbra are nevoie de lumină... Universul se relevă instantaneu, simultan cu observatorul. Poveștile Creației din Sfintele Scripturi vorbesc despre timp, dar nu ca durată. Nu știu, eu cred în creație ca într-o dezvăluire instantanee a subiectului și obiectului, a multiversului, a Sinelui care se admiră pe Sine reflectat în oglinda ochilor Beatricei. Tot ce a urmat
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ce nu e "din plinul inimii". Căci există o lege a afinităților, după care cel pur iubește puritatea, cel drept iubește dreptatea, cel bun iubește bunătatea și-așa este cu toate atributele divine. Și omul va fi cunoscut, cum spun Scripturile, după faptele și după roadele sale. Iar o Scriptură spune că cel mai de jos nivel al sufletului (care este suflare de viață, să nu uităm) este de fapt mai înalt și mai nobil decît înălțimile cerești. De ce este omul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lege a afinităților, după care cel pur iubește puritatea, cel drept iubește dreptatea, cel bun iubește bunătatea și-așa este cu toate atributele divine. Și omul va fi cunoscut, cum spun Scripturile, după faptele și după roadele sale. Iar o Scriptură spune că cel mai de jos nivel al sufletului (care este suflare de viață, să nu uităm) este de fapt mai înalt și mai nobil decît înălțimile cerești. De ce este omul atît de prețuit? Pentru că e una cu Tatăl înaltului
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
implicînd penumbra deosebirii, măcar într-un gînd. Dar și asta înseamnă să faci voia lui Unu pur, neatins de nici o deosebire. Astfel devii fiu iubit, în care Tatăl este iubit și te simți ca la sînul Său. Căuta-voi Adevărul Scripturii în mine, în Duhul în care a fost scrisă și dată rostirii. Căci Fiul se naște permanent în Domnul, într-o iubire pe care o iubește. Deși Sf. Pavel spunea că Domnul îi încearcă cu durere pe cei care urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nu are nici nume nici formă. Cînd realizăm identitatea noastră ontologică cu Realitatea, putem dobîndi Pacea, sau liniștea. Aceasta presupune depășirea tuturor dualităților, gen subiect-obiect, viziunea și trăirea unității, trăirea în înțelepciune, dincolo de orice îndoială. Descoperindu-ne adevărata identitate, căreia scripturile îi spun Sinele suprem, devenim unu cu Dumnezeu, îi cădem pradă, strălucind în lumina Sa, înlăuntru și în afară. Cel afundat în beatitudinea Sinelui este împlinit. Existența sa ca Ființă perfectă este adevărul viu al experienței fiecăruia. Din păcate, din
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ca pe o persoană atotputernică căreia trebuie să i te supui (asta și înseamnă Islam), căruia trebuie să-i încredințezi toată viața ta, la care trebuie să te rogi, și care e deasupra tuturor celorlalte religii. Coranul e totul singura scriptură revelată integral, Mahomed cel mai mare profet, dar care a fost un simplu purtător de cuvînt etc. Nici vorbă de unirea omului cu divinul, ca în alte religii, direct sau prin intermediari, excep tîndu-i pe sufiști. Regulile sunt foarte precise
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sunt consecința intervenției omului (Adam), care s-ar fi îndepărtat de Dumnezeu. Suferința și moartea ar fi astfel dependente de alegerile ființei umane, actualizând posibilități inerente creației înseși. Suferința este în general abordată ca un fapt al existenței. Problema, în Scripturi, nu constă, de altfel, în a ști de ce există suferința, ci în a cunoaște motivele distribuirii ei inechitabile. Ce face ca răii să prospere în timp ce drepții suferă 1? Întrebare inseparabilă de credința omului tradițional. Să luăm suferința individuală, cea a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mai grav al lui Israel este apropierea de popoarele creștine, care duce la apostazie, idolatrie și căsătorii cu ne-evrei. Prin acest păcat, care include maranismul, poporul evreu a rupt Legământul cu Dumnezeu și a provocat pedeapsa divină anunțată în Scriptură. El este pedepsit acolo unde a păcătuit: este aservit de națiunile pe care a vrut să le imite. Dar Usque încearcă totodată să demonstreze că, în ciuda păcatelor poporului evreu, Dumnezeu a fost bun cu acesta când orice speranță era pierdută
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
n. trad.). b Facerea, 22: 12. c Akeda în ebraică, literal "legătură", victima sacrificiului trebuind să fie "legată", "prinsă" de altar. d Facerea, 22: 16-18. e TB, Baba Batra 60b. f Ebraicul midrash (pl. midrashim) desemnează exegeza rabinică clasică a Scripturii așa cum s-a dezvoltat ea, în principal, în Țara Sfântă. Redactarea marilor culegeri de midrashim, mărturii ale vechilor tradiții, a continuat, între secolele al V-lea și al XII-lea, în diverse puncte ale diasporei evreiești. Talmudurile de la Ierusalim și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ca pe o persoană atotputernică căreia trebuie să i te supui (asta și înseamnă Islam), căruia trebuie să-i încredințezi toată viața ta, la care trebuie să te rogi, și care e deasupra tuturor celorlalte religii. Coranul e totul singura scriptură revelată integral, Mahomed cel mai mare profet, dar care a fost un simplu purtător de cuvînt etc. Nici vorbă de unirea omului cu divinul, ca în alte religii, direct sau prin intermediari, exceptîndu-i pe sufiști. Regulile sunt foarte precise pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]