3,463 matches
-
deschiseră și un roi de muște zbură prin aer. Zilele lor de festin trecuseră. Un bărbat cu părul roșu, Într-o uniformă americană, cu o mască verde chirurgicală pe față, le gonea. În mînă avea un insecticid. — Doctore Ransome...! Jim scuipă sînge din gură și alergă pe treptele putrede. — Ai venit Înapoi, doctore Ransome! E-n regulă, toată lumea vine Înapoi! Mă duc să o iau pe doamna Vincent...! Trecu pe lîngă doctorul Ransome În Întuneric, dar mîinile medicului Îl apucară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
merge pe drumul pentru mașini. Merge doar până la primele gherete ale grănicerilor. De acolo nu se vede bine Dunărea, dar mai departe nu se poate Înainta din cauza frontierei de stat cu Republia Populară Bulgară. Te uiți la puștile grănicerilor și scuipi de la Înălțime, de pe pod, Într-o mocirlă. Când iese soarele te așezi la marginea șanțului să mănânci. Cureți de coajă ouăle fierte și când vrei să arunci cojile, ouăle și chiflele Îți cad În apa verde și bâhlită din canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Diamant. Fine del primo tempo. Secondo tempo. Ești scutit de școală și pălăvrăgești cu cine poți și tu. Cu unu zis Motorină. Te lauzi că noua voastră casă are douăzeci de camere. Repetentul de Motorină nu te crede și te scuipă În ureche. Pe urmă jucați țările. Cuțitul lui e mai bun și se Înfige temeinic În pământ. E șmecher. Te tot Împarte În triunghiuri din ce În ce mai mici. Rămâi fără țară căci În ultimul triunghi pe care ți-l lasă Motorină nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a intrat cea mai mare parte a lucrurilor. În afară de paturi. Mâine vin zugravii. E frumoasă strada Episcop Ilarion și adormi fericit cu „oaia” În brațe. Apuci să-i povestești cum l-ai bătut pe Motorină repetentul și cum l-ai scuipat În ureche. Și mai apuci să-i spui: „Ascultă bă oaie proastă și fugăcioasă, tu știi cum se taie sticla?” Și el nu știe. Îi dai un bobârnac În chelie și-l luminezi: „Cu diamantul bă, cu diamantul de la geamgiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-i fac felul cu un cuțit lung la beregată. Năclăiți de viscol și sudoare Îl țin până când animalul, stropit de sânge, rămâne inert, sacrificat. Lampa de benzină Își forțează tirajul, cu țeava la câțiva centimetri de zidul pe care Își scuipă flacăra albastră cu vuiet pofticios de prăpăd, căci ea va pârli porcul, În timp ce nevasta vecinului, cu destulă greutate, dar și cu mare grijă, pune pe o masă, ținându-l de urechi, cazanul cu apă clocotită. Flacăra albastră va pârli porcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În cimitirul Pantelimon II din București. Aduci apă de la fântână pentru mormântul tatălui tău. Te oprești printre cruci. Pe una din ele scrie: „A primit un telefon, a plecat și a murit.” Peste gard, dincolo de calea ferată, coșurile fabricii Neferal scuipă plumb peste Împrejurimi. Din pieptul tatălui tău a crescut un prun. Te gândești cu oroare la rădăcinile lui. Și-i așază pre dânșii În loc luminat, În loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, Întristarea și suspinarea și unde cercetarea feții Tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Încurcați. Până la urmă se dovedi că potul era mai mic decât crezuseră. În loc de cincizeci de lire, erau numai vreo douăzeci. Dar nu-i păsa nici unuia dintre ei. Le era de-ajuns surpriza și râsul care-i apucase când văzuseră mașina scuipând jetoanele. Își petrecură după-amiaza lenevind Întinși unul lângă celălalt pe plajă. În timp ce stăteau la taclale, Sam Își plimba degetele pe brațul lui Ruby sau se juca cu suvițele de pe fruntea ei. Una-două se opreau din vorbă și se sărutau. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
i-a zis: — Nici nu s-a clintit. —Hai, mă, n-o lăsa să te descurajeze așa. Ne descurcăm noi. Vorbesc eu cu Craig. Unii dintre clienții lui sunt putred de bogați. Poate povestea ta poate să-i facă să scuipe măcar câteva miișoare. N-ai de unde să știi ce se poate Întâmpla. Da, chiar n-ai, zâmbi ea. Chanel și Fi insistară ca Ruby să-și ia vacanță weekendul dinainte de Crăciun. Am aranjat ca altcineva să stea cu copii, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
zăpușelii și al mării care era deja aproape. Am lăsat volanul și mi-am apropiat mâinile de față ca să le miros. Căutam o urmă a cruzimii mele, Angela. Am găsit doar un miros de rugină, poate cel al scării. Am scuipat pe el. Am scuipat pe cutele vieții mele, ale bunăstării mele, ale inimii mele. Apoi mi-am frecat mâinile una de alta până ce am simțit că iau foc. Casa de la mare era o construcție din anii ’50, joasă și pătrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care era deja aproape. Am lăsat volanul și mi-am apropiat mâinile de față ca să le miros. Căutam o urmă a cruzimii mele, Angela. Am găsit doar un miros de rugină, poate cel al scării. Am scuipat pe el. Am scuipat pe cutele vieții mele, ale bunăstării mele, ale inimii mele. Apoi mi-am frecat mâinile una de alta până ce am simțit că iau foc. Casa de la mare era o construcție din anii ’50, joasă și pătrată, fără nici o frumusețe aparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
respire. Eu mă agitam stânjenit pe scaun. N-o fi chiar așa de proastă să creadă că se poate cu adevărat face sex în felul ăsta ? Dar atunci când ieșeam din sală, ea era absentă, ca o figură de ceară. Îmi scuipă în față puțină apă de mare, apoi se scufundă, continuând să înoate în fața mea. Ascultam zgomotul trupului ei care despica apa, tot mai departe. Eram nemișcat, țineam ochii închiși, picioarele puțin desfăcute, mă lăsam legănat de curent. Poate dedesubt era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Mă culcam cu nimeni. În rătăcirile acelea euforice și patetice, deveneam tânărul temerar care aș fi vrut să fiu și nu fusesem. Coboram să mă joc în curte în ciuda mamei, în ciuda mâinilor ei palide rămase nemișcate pe pian. Tăiam broaște. Scuipam în farfurie. După aceea eram singur, exact ca înainte. Dar parfumul crimei rămânea, urca din întuneric și-mi ținea companie acum, în timp ce un smoc de trestii pe marginea grădinii se legăna în bătaia ușoară a vântului. — Îți aduci aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
iarna. Iar când, la sfârșit, fiecare lucru era din nou la locul lui, reușeam să supraviețuiesc mai ușor între pereții aceia pentru că păstrau amintirea ofensei mele estivale. Cred că era aceeași plăcere pe care o simte un chelner murdar, atunci când scuipă pe furiș în farfuria unui client prea pretențios. O bubuitură surdă și îndepărtată intră pe fereastră străpungând tăcerea. Poate se schimbă timpul. Cu o seară înainte lăsasem un scaun pe terasă. Mi-am îmbrăcat halatul și am ieșit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că o năpădea un sentiment precis. Prinse cheia și o cântări între degete: își dăduse seama că era udă. Privi în jur în întuneric, apoi ochii i se îndreptară în direcția mea. Acum mă va descoperi, va veni să mă scuipe în față. Făcu doi pași, apoi se opri. Luna o lumina ușor. Stăteam aplecat în spatele scheletului mașinii arse. Privea întunericul în care mă ascundeam și poate că reușea să mă vadă. Privirea i se pierdea în gol, dar era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu dopuri înțepenite, mătura veche. Mi-am făcut abonament la o sală de fitness. Mă duceam seara, când ieșeam de la spital, mă închideam în localul acela în care lipsea aerul, în mijlocul altor oameni incastrați în aparate de efort, și transpiram. Scuipam transpirație pe cicletă, convins că acest exercițiu m-ar fi ajutat să dau afară și deșeurile interioare. Puneam în mișcare pârghia, trebuia să fac mai mult efort, să mă cațăr pe o pantă falsă. Aplecam capul, închideam ochii și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cenușa, dar l-am vârât în gură. Am mestecat pământ, Angela, poate fără să-mi dau seama. Căutam un gest cu care s-o salut și nu am găsit nimic mai bun de făcut decât să-mi murdăresc gura. Am scuipat, și apoi, cu dosul mâinii, am șters ceea ce îmi rămăsese pe buze și pe limbă. Omul de la pompe funebre plătise cu cecurile mele tot ceea ce fusese de plătit și acum se întorcea. Îl așteptam în fața cimitirului închis. Stăteam sprijinit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
e, deși nu crezi, o infamie, pur și simplu o infamie. — Eugenia, pentru Dumnezeu, Eugenia! — Să nu te mai apropii de mine, pentru că nu răspund de mine! — Ei bine: ba da, mă apropii. Lovește-mă, Eugenia, lovește-mă; insultă-mă, scuipă-mă, fă ce vrei cu mine! Dumneata nu meriți nimic - și Eugenia se ridică -; mă duc, dar află că nu-ți accept pomana sau oferta! Voi munci mai mult ca oricând; voi face tot posibilul să muncească și logodnicul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nemiloase. În locul ochilor, aveau discuri plate argintii care împrăștiau lumină. Îmi imaginam armele legate de șolduri. Am lăsat mâna în jos și am început să alerg iar. Simțeam în gât micul dejun copios pe care mi-l pregătise Madeleine. Am scuipat gustul de grăsime stătută. Simțeam cum mi se înmoaie genunchii și a trebuit să mă apuc de o capotă ca să nu cad, dar nu îmi puteam controla stomacul. Corpul mi se convulsionă. Micul dejun ieși afară. Mă simțeam ca nesăbuiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sexuale cu cea a urinării Într-un singur organ i se păru deodată expresia pură a unui umor adolescentin vulgar și grosolan, de un total prost gust: n-ar fi fost mai dezgustător nici dacă oamenii s-ar fi acuplat scuipând unul În gura celuilalt sau suflându-și nasul unul În urechea altuia. Între timp bazinul se umpluse. Fima trase din nou apa, reușind să elibereze un alt jet intermitent, care se opri de Îndată ce apa Încetă să curgă. Simți cum urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
curios, cu obrazul lui ascuțit, își vârî lingura de argint în masa verde-gălbuie - Vi se pare coaptă? - și-și băgă o bucată în gură, luându-și o mină de cunoscător și degustător cu experiență, dar fața i se întunecă repede. Scuipă ce avea în gură și spuse: - Să n-o mai văd! Parcă aș mușca dintr-un săpun, și Hans Saner, căruia i se povestise anecdota cu acel avocado, râzând cu sughițuri, spuse: tipic pentru Pipin, și: ar trebui mâncată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
i-am putut însă răspunde, fiindcă aveam gura plină cu acadele vopsite. Când s-a apropiat să mă întrebe ce mestec, de frică eram să mă înec. Atunci, namila îmi băgă palma sub bărbie și făcând-o cornet îmi strigă: - Scuipă! În clasă se făcu o liniște de moarte, când au început să se scurgă în cupa labei lui, vreo zece acadele muiate în scuipat. Dascălul, liniștit, se îndreptă cu ele spre catedră, le răsturnă grămadă lângă călimara cu trei capace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să mă înec. Atunci, namila îmi băgă palma sub bărbie și făcând-o cornet îmi strigă: - Scuipă! În clasă se făcu o liniște de moarte, când au început să se scurgă în cupa labei lui, vreo zece acadele muiate în scuipat. Dascălul, liniștit, se îndreptă cu ele spre catedră, le răsturnă grămadă lângă călimara cu trei capace și tocul de tinichea, cu care însemna absențele și începu să le mănânce în răstimpuri. La sunetul strident al clopoțelului, am mai putut vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de lemn. Dihania gâfâia obosită și horcăia cât ținea panta. Trecea pe lângă mine la pas. Porneam alături de locomotivă, până când mașinistul întorcea o rotiță de alamă și trăgea de un mâner. Armăsarul, înhămat în curele și paftale de arabă, necheza înăbușit, scuipa aburi fierbinți din plămâni ferecați, cu răbufniri tot mai repezi și un țipăt ascuțit spărgea cerul parcă și se stingea în vaete prelungi prin văile dimprejur. Păstrez și azi un simțământ de compătimire pentru omul care nu a crezut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
grânele devenite neîncăpătoare în hambare și silozuri. - Crapul de patruzeci de chile se răstoarnă din năvod înapoi în Dunăre, i-a spus monstrul cu cap de dovleac, înăbușit în coșul pieptului meu. Fiindcă la noi, să vezi mata, adăugase piticul scuipându-și călușul, - la noi se mănâncă numai cegă și păstrugăă Pe domnul Șvaițer l-am întâmpinat la frontieră și i-am arătat din tren pământul roditor, întins și neted ca marea. Venit dintr-o țară muntoasă, împânzită de linii ferate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
De când te cunosc, mișună păduchii în sufletul meu pe care îl simt înfășurat în zdrențe murdare, făcu domnișoara, patetic. Patul pensionarei de alături trosni de două ori și urechea mea atentă desprinse tusea ei bruscă, provenită dintr-o înecăciune cu scuipat. - Trimite-ți ordonanța, să mă întind cu ea în fața ta și a fetelor, continuă enervată domnișoara, repezindu-și pantoful în ușa coridorului. - Vreau să-ți spun ceva, făcuse împăciuitor omul de dincolo de ușă, suspinând, ușurat parcă de vorbele ce le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]