3,145 matches
-
în revoluții de propriul lor instinct, ci de partide sau conducători 171. "Doar violențele lor ne amăgesc asupra acestui punct. Exploziile de revoltă și distrugere sînt întotdeauna efemere. Masele sînt prea controlate de inconștient și prea mult supuse influenței eredităților seculare pentru a nu se dovedi, în cele din urmă, extrem de conservatoare. Dacă le lăsăm în voia lor, renunță imediat la dezordine, îndreptîndu-se către servitute. Cei mai mîndri și mai înverșunați iacobini l-au aclamat puternic pe Bonaparte cînd le-a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și Turtucaia. La Dunăre s-a instaurat astfel, deși nedeclarată oficial, o stare de război între România și Poartă. Un curent tot mai insistent de opinie în rândul oamenilor politici și a maselor populare se pronunța pentru proclamarea independenței, năzuință seculară a tuturor românilor. La 29-30 aprilie/11-12 mai 1877 Parlamentul a votat, în ambele sale Camere, moțiuni prin care se cereau ruperea legăturilor de dependență față de Imperiul Otoman, declararea stării de război între țara noastră și Poartă și apărarea integrității
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Stat mic, lipsit de industrie mare și deci fără industrie de armament, România înconjurată de mari imperii cu interese anexioniste, divergente, în permanentă concurență pentru întâietate în zona Dunării de Jos, nu putea aborda singură și dezarmată lupta cu dușmanul secular încă puternic. Cooperarea numai cu popoarele balcanice, aflate într-o situație, militară, economică și politică mai grea decât a României nu putea asigura victoria. De aceea, țara noastră s-a îndreptat spre alianță cu Rusia. Ea lua astfel în considerare
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Vulturul românesc care și-a desfășurat aripile la Grivița, își odihnește acum zborul pe fecioralnicile ziduri ale Vidinului”. În adevăr, războiul dovedise din plin înaltele virtuți morale ale poporului român. Erau reînviate, prin luptele din Balcani, pagini nepieritoare de glorie seculară. Presa română și străină au subliniat, de nenumărate ori, eroismul, bravura și rolul oștirii române în câștigarea victoriei în război. Ziarul englez Daily News consemna: ” Una din surprizele acestui război a fost neașteptata valoare și vitejie arătată de trupele române
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
și personalităților care au contribuit la obținerea acesteia în lucrarea, Istoria modernă a României, din 1985. Declarațiile oamenilor politici - explică autorul - precum și presa de toate nuanțele reliefa un puternic curent de opinie, dorința generală de împlinire a năzuințelor și luptei seculare pentru independență. La 29/30 aprilie -11/12 mai 1877, corpurile legiuitoare au votat o moțiune prin care se cerea ruperea legăturilor și a dependenței față de Poartă, proclamarea stării de război între România și Turcia; totodată se recomanda guvernului să
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
de către Mihail Kogălniceanu cuprinde următoarele cereri: 1. Nici o parte din teritoriul ei actual să nu fie dezlipită de România, 72 2. Teritoriul românesc să nu fie supus unui drept de trecere în profitul armatelor rusești, 3. Principatul, în virtutea titlurilor sale seculare, să reintre în stăpânirea insulelor și durilor Dunării, împreună cu insula Șerpilor 4. El să primească, proporțional cu forțele militare ce a pus în linie, o indemnitate, sub forma care se va judeca mai lesnicioasă, 5. Independența să fie consfințită în
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
va trebui să fie ținută sub obroc, altfel va arăta că este slab de înger. Își tot repetă aceste bune intenții fără prea multă convingere. Așa s-a stabilit și nu se cuvine ca el, ultimul sosit, să schimbe cutume seculare și regulile de fier ale mânăstirii. Dar nu a fost scutit de amărăciune atunci când Starețul, după câteva zile, în mare grabă și vorbindu-i se sus, îi porunci să-și găsească alt nume în loc de Giandomenico. Nu era pregătit să devină
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
restaurată în fruntea Răsăritului ortodox, constituirea unei gândiri speculative în marginea Ortodoxiei care s-o plaseze într-un dialog fecund cu forța speculativă occidentală. Activitatea publicistică a lui Nae Ionescu milita tocmai pentru restabilirea autorității Ecclesiei care, intimidată de puterea seculară, pe de o parte, și de moda curentelor științifice, pe de altă parte, pierduse conștiința deținerii Adevărului Revelat și a Predaniei. Întreaga gândire teologică naeionesciană dă măsura unui creștinism dogmatic, ecleziologic și mistic, recuperând realismul metafizic și sacramental patristic, printr-
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pe de o parte, puterea politică, substanțializată și puțin sacralizată, și, pe de altă parte, pretinde pentru Biserică o poziție specială. Aceasta, autonomă în principiu în misiunea sa spirituală, este redusă în anumite privințe la rolul de servitoare a puterii seculare. Perspectiva eshatologică proprie creștinismului primar pare să se șteargă din acest model ideal; ea se refugiază în cultul liturgic și în monahism. Puterea politică utilizează religia și puterea religioasă nu are decât un raport îndepărtat cu independența creștină față de puterea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
domenii de activitate. Cu alte cuvinte, s-a acordat autonomia Bisericii pentru simpla rațiune că această instituție, administrând și organizând bunuri și puteri spirituale, care transgresează, prin natura lor, "veacul", nu poate rămâne sub conducerea statului, care este o ființă "seculară". Autonomia rezultă din necesitatea firească a Bisericii de a trage o linie netă de demarcație între sacru și profan, de a împiedica intervenția mundanului în rostul eternului. Cu toate acestea, au existat cazuri de preoți care au făcut politică. O dată ce
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
eternului. Cu toate acestea, au existat cazuri de preoți care au făcut politică. O dată ce s-a stabilit o linie de demarcație între acțiunea lumească și chestiunile duhovnicești, preoții, în calitate de reprezentanți ai Ecclesiei, își arogă dreptul de a funcționa în sfera seculară. Nae Ionescu reușește să explice diferența fundamentală care se stabilește între autonomia bisericească și acțiunea politică 5. Puterea politică sau corpul politic nu a renunțat la imixtiunea flagrantă în viața Bisericii, luând în considerare avantajele electorale ale acestei situații. Autonomia
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Ortodoxe, prin crearea unui adevărat haos, ea având rădăcini mai vechi, în perioada interbelică. S-a mers atunci până la ideea bizară a fondării unui partid clerical, prin introducerea unui punct de vedere strict catolic imixtiunea directă a Bisericii în lumea seculară refuzându-se supunerea la disciplina canonică. De fapt, nimeni nu contesta preoților dreptul la opinie sau la anumite opțiuni, fiindcă, în calitate de cetățeni liberi, nu puteau fi indiferenți la problemele cetății. Dar în perspectiva prozelitismului militant, misiunea slujitorilor altarului nu trebuie
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și deosebite valențe educative. Nu întâmplător, începând cu anii ’40 ai secolului trecut, el este folosit ca metodă didactică preferată de marile universități din SUA, mai ales de facultățile de business și de drept, iar în medicină este o tradiție seculară în toată lumea. Atât ca instrument științific, cât și ca mijloc didactic, se utilizează din ce în ce mai mult și studierea și prezentarea de cazuri atipice, care servesc, în fond, după principiul „excepția întărește regula”, tot la demonstrarea unei teorii. Dar așa cum dacă excepțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în conformitate cu interesele sale. De altfel, perspectivele pe care le putea avea Suedia, daca rămânea descoperită, în "umbră" Rusiei, i se păreau destul de sumbre lui von Stedingk 86. Deoarece, potrivit convingerii sale, securitatea Suediei ar fi fost deosebit de precară, de vreme ce experiență seculară a raporturilor ruso-suedeze, în special, a politicii imperiale ruse, în general, dovedise că rușii erau "toujours prêts à prendre tout se qui se trouve à leur portée" (s. Ven.C.)87. De aceea, era greu de imaginat pentru el "comment
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
-și pună speranțele de aderare la sistemul politic european, prin intermediul unei largi coaliții, dar nu îndreptată, fie și tacit, împotriva pericolului reprezentat de politică orientala a Rusiei pentru integritatea teritorială a Imperiului Otoman, ci prin intermediul uneia, bazată pe Rusia, dușmanul secular al acestuia, si direcționată contra unui fost aliat care, în pofida unor sincope, reprezentase, până atunci, fundamentul politicii europene a Porții Otomane vizând acel obiectiv, si anume Franța. Stare de fapt exprimată de articolul XII, în virtutea căruia alianță defensivă trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
va fi prelucrată de marxism și de leninism, succesiv. Revoluția socială este inimaginabilă în absența unui partid care să se definească ca un corp sudat, devotat ideilor și pregătit pentru sacrificiul final. Destinul lui Blanqui se intersectează cu profetul religiei seculare ce va oferi muncitorimii catehismul științific. Sinteza ce îi aduce împreună pe Marx și pe Blan qui se impune în contextul unei Europe intelec tuale seduse de radicalismul unor Bakunin sau Proud hon. Centralismul marxizant triumfă în fața pasiunii distructive și
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
contextul național și formele importate. Evoluționismul maiorescian este ostil acestei pedagogii iresponsabile ce acordă frazeologiei capacitatea de a edifica, din nimic, o lume de mucava. Dincolo de arhitectura pe care elitele locale o admiră se află profunzimea unui nivel de evoluție seculară ignorat în clipele de entuziasm patriotic. Politica, invocarea marilor cuvinte în ocaziile ritualice nu se pot substitui efortului delicat și tenace de a pregăti un sol fertil care să dea grefei potențialul unei dezvoltări naturale și sănătoase. Critica junimistă nu
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
revoluției, pentru a răsturna vechea stare de lucruri, su punândo criticii incizive a gândirii abstracte. Astfel, e ușor de înțeles cum se formase acea școală pentru care omul istoric cu legăturile lui diverse, izvorâte prin de prin deri și tradiții seculare, cu viciile, pasiunile lui, rezultat al constituției fiziologice și al eredității lui tot atât ca și al stării sociale în care trăiește cu credințele, eresurile sale, omul de carne și oase, întrun cuvânt, dispare pentru a lăsa locul unei ființe
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
contextul ce urmează a fi mo delat. Formele fără fond, în lectura organicistă a lui Rosetti, compromit și anulează șansele unei dezvoltări întemeiate pe durata lungă și modelată de tradiție. Respingerea politicii ca experiment guvernat de rațiune, care ignoră țesătura seculară a comunității, este o temă junimistă prin excelență. Formula lui Rosetti se în dreaptă către alternativa avansată de Burke la 1791. Ruină a timpului, vechiul arbore social devenise inutil, chiar stricăcios; în loc de a umbri pământul pe care crescuse, crengile lui
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
timp priincios pentru a crește și a înflori. A le stârpi și pe aces tea odată cu vechea tulpină însemna a lipsi ogorul strămoșesc de o podoabă, poate chiar de un scut viitor. Cât pentru pământul pe care crescuse acel arbore secular și în care era să se încerce noua cultură, el era poate încă fecund. Odinioară el purtase multe și frumoase roade; bătăturit însă în curs de veacuri, el apărea incult și părăsit; cu toate acestea el putea să cuprindă încă
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
moment când zguduiri teribile se produc și pune în pericol chiar existența statului.<ref id=”1”>P.P. Carp, „Descentralizare administrativă și comunală și problema libertăților“, în Discursuri parlamentare, ed. cit., pp. 317-318.</ref> Și, dacă moderația junimistă este antiteza fanatismului secular, ea nu e mai puțin interesată de modul în care evoluția poate întări insulele de normalitate și de organicitate în economia unei societăți. Descentra lizarea se cere pusă în relație cu acea durată lungă la care nu încetează să facă
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Carp reafirmă caracterul natural și fecund al unei distribuții inegale a proprietății. Comunitatea nu poate fi nivelată, iar diferențele de cultură și de energie se traduc în diversitatea peisajului social. Experi men tul etatic nu poate afecta acest echilibru sedimentat secular decât dacă își asumă riscul efectelor secundare asociate oricărei intervenții hazardate. Progresul umanității, notează Carp întro pagină care evocă sunetul marilor voci conservatoare occiden tale, este de neima ginat fără acumularea de energie și de creativitate care este proprietatea. Dreptul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
împotriva statului, în materie etico-religioasă. Faptul este confirmat de scrierile apologeților, care prezentau adesea o viziune pesimistă a lumii creștine aflată într-un contrast explicit cu lumea păgânilor. Dacă sfântul episcop Irineu din Lyon (Irenaeus Lugdunum, 130-202) spunea că puterea seculară era permisă de Dumnezeu din cauza căderii omului, pentru a frâna neamurile din calea nedreptăților lor, ulterior se punea în discuție serviciul adus Imperiului de către creștini ca funcționari în administrația publică a acestei instituții. Pentru Tertulian (155-230), creștinul nu poate îmbrăca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
egoistă cu scopul de a sluji cât mai deplin lui Dumnezeu, apologetul, îndepărtându-se de specificitatea acestui concept, ne propune o interpretare diferită, deși păstrează substanțial intactă semnificația: dacă sclavia bogăției este o formă de idolatrie, apartenența la o oștire seculară, represivă a libertății de conștiință, implică un compromis cu cultul imperial fondat pe aceiași idolatrie. Din moment ce atitudinea obiecției de conștiință a soldatului este acceptată ca fiind de sorginte creștină, putem spune că asemenea episoade nu erau totuși rare, cel puțin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
față de aproapele. Descoperirea atitudinii cipriane este covârșitoare: exprimă gândirea întregii Biserici asupra războiului. În principal, Biserica s-a arătat rezervată în adoptarea unor poziții explicite referitoare la aspectele tipice situației în discuție, din moment ce atât păgânii cât și creștinii resimțeau moștenirile seculare care apăsau asupra mentalității lor. Din acest motiv, în loc de a considera preliminară absența unei participări la război și la serviciul militar, Biserica țintea direct la rădăcina situației urmărind schimbarea mentalității care, în dinamica sa, ar fi ajutat conștiințele creștinilor să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]