3,380 matches
-
că ultimele-i producții poetice Întrec tot ceea ce crease până atunci. „Nichita, prietene, Îi spuneam, tu ai atins deja câteva culmi interesante, absolut originale În primele trei volume, În poeziile publicate ca și În cele pe care le ai În sertar și pe care mi le-ai citit de atâtea ori, spre bucuria noastră a amândurora! Dar... tu nu mai ai nevoie să te depășești, te afli deja pe culme - o culme a ta, fără Îndoială, dar și o culme a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Împiedică să adaug alte și alte semne și „amănunte”, care nu ar face decât să Întărească sumara mea demonstrație! (Blaga Însuși, În splendidul și unicul său roman Luntrea lui Caron, păstrat cu sfințenie și cu riscuri de familia sa În sertar până În 1990, povestind cum o samă de intelectuali clujeni, retrăgându-se din calea trupelor brutale, năvalnice, ale armatei roșii, nu au făcut decât să reitereze un act, un reflex pe care alți locuitori ai acestor meleaguri subcarpatice l-au făcut
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
provocatorii, inși periculoși, Într’ adevăr; și nazismul, și comunismul, În faza lor finală, mai ales, s-au sprijinit binișor pe aceștia. (În romanul meu Pândă și seducție, scris la Stockholm În vara lui ’76 și care a zăcut ascuns În sertarele mele vreo cincisprezece ani, am subliniat clara, sensibila diferență Între cele două prototipuri: informatorul, o specie veche, cunoscută și de imperiile antice și provocatorul, o invenție, spuneam, a dlui Goebbels, prietenul și complicele lui Hitler - romancier, În orele sale libere
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
romanul următor, Varvarienii Editura Porto-Franco, Galați, 1998 -, intitulată De ce am eșuat ca prozator?, referitor la acest prim roman al său, Theodor Codreanu afirmă că este "o carte juvenilă, scrisă nu fără un patos al lucidității, de pe vremea studenției, scoasă din sertar silit de împrejurări". Debutul balzacian al romanului, amintind, în același timp, de scrierile marilor prozatori interbelici, Rebreanu, Călinescu sau Camil Petrescu, mai ales, ca și caracterul anticalofil al scrisului, pe care îl subliniază scriitorul însuși, prin mărturisirea preferinței pentru arta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
avut un destin cu totul misterios, precum la fel de misterioase par a fi cele ce se întâmplă pe paginile cărții. Cititorii ei vor afla din mărturisirile autorului ("De ce am eșuat ca prozator?"), publicate în loc de prefață la roman, carte cu adevărat "de sertar", toate avatarurile acestei strălucite opere literare care, după ce a fost plămădită în sufletul său miruit cu har, strecurată prin filtrul ficțiunii artistice și înșiruită cu multă ingeniozitate pe hârtie, a ajuns în librărie abia după un sfert de secol. Este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
postmodernism. Procesul comunismului, "singurul care se va judeca în ceruri și nu aici", nu putea fi făcut de fiii unor comuniști devotați Moscovei staliniste, adică de un Petre Roman sau de un Vladimir Tismăneanu, ci de scriitorii cu opere de sertar, amintiți fiind Lucian Blaga, N. Steinhardt, Teohar Mihadaș, Marcel Petrișor, Petre Țuțea, Luca Pițu, Radu Gyr, Nichifor Crainic și Mircea Vulcănescu. Cezar Ivănescu are conștiința că și el aparține unei asemenea elite care a revoluționat gândirea și arta europeană și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
oameni, contrastantă în raport cu generozitatea altora. Faimosul dicton latin Habent sua fata libelli este confirmat cât se poate de convingător. După decenii de așteptare mărturisește cu resemnare autorul Fragmentele lui Lamparia au devenit, prin forța ineluctabilă a circumstanțelor istorice literatură de sertar. "Dintr-un capriciu, poate, le încredințez, abia astăzi, tiparului" (p. 10). Edgar Papu, a cărui prefață datează din 1984, îl consideră pe Theodor Codreanu "un gânditor aforistic" formulă fericită, în pofida posibilei sugestii pleonastice: "Lui Theodor Codreanu îi repugnă poncifele pasiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu. Evident, felurite pricini i-au împiedicat apariția atunci, în 1970, cum, din cauze asemănătoare, nu va apărea nici zece ani mai târziu, în 1980, când a fost propusă Editurii Eminescu. Se-nțelege că în toată această lungă perioadă de sertar, "fragmentele" s-au tot adunat așa încât conținutul din urmă a ajuns să cuprindă și reflecții despre tangajele lungii noastre tranziții, cu hachițele și surpările ei. Probabil că de-ar mai fi întârziat, ar fi cumulat și alte cugetări despre încercările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Adrian Marino, critica ideilor literare, iar nu articleria sezonieră și, când nu e strânsă între coperți de istorie literară, una inevitabil pieritoare). Prin urmare, ideologia: în cazul lui Theodor Codreanu (autor, din 1981 încoace, de romane Marele zid și, în sertar o vreme, Varvarienii -, autor apoi de eseuri ample 91 consistente, uneori răzvrătite Modelul ontologic eminescian, Dubla sacrificare a lui Eminescu, Controverse eminesciene, Eminescu Dialectica stilului, Transmodernismul, aforist, în sfârșit, cu Fragmentele lui Lamparia etc.) aceasta înseamnă desigur: tradiția, protocronismul, transmodernismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și nici de citit. Orizontul cultural trebuia demolat. Aiurea cu Shakespeare, cu Dante, cu Goethe, cu Hölderlin, cu Eminescu. Literatura începea atunci, de la zero, deodată cu "tânăra generație", cu "noul curent", cu "Cenaclul de luni". Cât fals se ascundea în sertarele tinerilor atâta ipocrizie din partea intelectualilor ipochimeni care i-au sprijinit fie din idiotismul slugarnic al modelor peceriste, fie din arivism și duplicitate așa cum nu s-au dezis nici după 1989. Era "nevoie" de un "spectacol" în literatură, de o "înnoire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a sfârșit, totul s-a încheiat, totul e pierdut. Nu mai e nimic de făcut..." Angoasa, tărâmul aproape terifiant al celor două state moldovenești și socialiste, unde scriitorul este nevoit să viețuiască, vor constitui materia primă a romanului său de sertar, Varvarienii, publicat în 1981 sub forma prescurtată și amputată a Marelui zid, ca să fie pe placul cenzurii ceaușiste. De altfel și materia cuprinsă în primele două volum din Labirintul numerelor a reprezentat ceea ce se cheamă literatură de sertar. Într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
său de sertar, Varvarienii, publicat în 1981 sub forma prescurtată și amputată a Marelui zid, ca să fie pe placul cenzurii ceaușiste. De altfel și materia cuprinsă în primele două volum din Labirintul numerelor a reprezentat ceea ce se cheamă literatură de sertar. Într-o discuție pe care am avut-o cu autorul la vremea când se pregăteau volumele pentru editare l-am întrebat cum de îndrăznea să trăiască în casă cu manuscrise ce cuprindeau observații tăioase la adresa regimului comunisto-ceaușist, Th. Codreanu mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lucrarea Schimbarea la față a României, apărută în 1936. Theodor Codreanu ne destăinuie faptul că în ultimii ani ai secolului trecut a rezistat, din varii motive, ispitei de a publica această carte, deoarece "părea condamnată să fie o carte de sertar". Personal, citind cartea, nu împărtășesc ideea. Dacă această carte ar fi apărut atunci, pe "valul schimbărilor", ar fi putut avea un rol "de luat în seamă", s-ar fi evitat o serie de erori, și nu mai târziu când apele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Târziu, prea târziu, domnule profesor, nr.95, ianuarie 2010, p.17. *Când zici Cotnari - spui de toate, nr.97, martie 2010, p.7-8. *Costăcheștii: Omagiu tată și fiică, nr.98, aprilie 2010, p.20 *Jurnalul lui Sebastian, o operă de sertar? Nu! nr.99, mai 2010, p.17. *La mulți ani, dragă revistă, nr.100, p.I (2). *Comuna Cârja și familia Cârjă... nr.100, iunie 2010, p.24-25. * Răsfoind în arhive: Ștefan cel Mare - judecătorul - povestire, nr.101, iulie 2010
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
mă urc cu fundul pe birou și-l apuc de tricou (n-avea haină!). Îl ridic în sus și văd că devine alb ca varul. Bine, vă dau, o să fac pușcărie. Gata, plec la pușcărie ( scoate carnetul de cecuri din sertar). Cît doriți? 1000, 2000, 3000, cît doriți, atîta dau! Pentru început să fie 3000. Gata, 3000 să fie. Îl las să scrie liniștit, rupe fila de CEC și mi-o oferă. La pușcărie ajung. Dumneavoastră cît doriți? 1000, spune amicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și plătește mai mult decît face. Ei, nici chiar așa! Nu-s o escroacă și cu tine aș face-o de plăcere. I-ați banii înapoi! Vai, se poate? Vă rog, o mică... amintire. Dar banii erau deja puși în sertarul pe care îl încuia cu grijă. Cele două femei n-o duceau rău deloc. Elevi de liceu cu puf sub nas, pensionari uitați de doamna cu coasa și chiar marinari tineri și frumoși treceau pe la ele. Toți scuipau de mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe trei, cu destulă lumină, fără geamuri de sticlă. Doar niște jaluzele puteau regla intensitatea curentului care adia uneori și răcorea mica încăpere. În baracă era un pat rabatabil care, atunci cînd era ridicat, avea o serie de polițe și sertare cu fel de fel de scule roase de vreme și de folosire îndelungată. Un mic strunguleț nu deranja cu nimic armonia lucrurilor din locuința care purta un nume foarte pompos pe cartea de vizită: Reședința sculptorului Diaz-Quintanal Fernandez de Luz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bine, unul avea un neg mare pe lobul urechii. Haida, de. Urechea neagră, negul negru și-l vedeai. Poate era fosforescent... Eu spun ce-am văzut. Nu te oblig să mă crezi. Deci, tremurau de frică. Au început să tragă sertarele de la o comodă și să pună ce găseau acolo într-un fel de sac. Pe peretele de lîngă mine era trompeta asta cu care mă mîndresc. A fost tovarășă de luptă cu Napoleon în Africa. Am luat trompeta și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pună ce găseau acolo într-un fel de sac. Pe peretele de lîngă mine era trompeta asta cu care mă mîndresc. A fost tovarășă de luptă cu Napoleon în Africa. Am luat trompeta și cum cei doi erau preocupați cu sertarele, m-am apropiat la 2-3 metri de ei și, deodată, am sunat: Tu-uuua! Sunetul poate scoate și din morminte pe cei care se odihnesc acolo. Cel cu sacul a țîșnit spre bucătărie ca un glonte. Cel cu briceagul s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ambianța în care gazda trăiește, lucrează și, în cele din urmă, moare nu e accesibilă nimănui, nu e destinată întreținerii unui cult. E o unitate alcătuită din trei încăperi: biblioteca, străină de orice regie a etalării, ascunsă aproape, ca un sertar de unelte indispensabile, apoi camera de lucru, fă ră obiecte de artă, dar înzestrată cu cele necesare cercetării și scrisului (mese, pupitre, rafturi, scaune, un suport pentru picioare, o oglindă, un termometru, un mapamond), și, în sfârșit, dormitorul, extrem de mic
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
înzestrată cu cele necesare cercetării și scrisului (mese, pupitre, rafturi, scaune, un suport pentru picioare, o oglindă, un termometru, un mapamond), și, în sfârșit, dormitorul, extrem de mic și de sobru: patul îngust sub un acoperământ cu franjuri, o noptieră cu sertar, un fotoliu, un scăunel pentru picioare, o masă de perete. Pe pereți, două barometre (dintre care unul cu termometru), un tabel manuscris cu elemente de teorie muzicală și un altul cu o listă a erelor geologice, indicând roci terțiare și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
scrii, înainte de a avea ceva de scris. N-ai încă substanța: ai apetitul, postura, fasonul. „A fi scriitor“ e mica utopie privată a tuturor absolvenților de umanioare. Iar cine scrie vrea să și publice. Figura liceanului solitar, care își umple sertarele fără să aspire la notorietate, fără orgolii și veleități e rarisimă. Toți vor să-și vadă numele pe o copertă. Toți visează la confirmarea tiparului. Gestul de a scrie este, în el însuși, un refuz tranșant al anonimatului. Am văzut
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o zi minunată. După toate acestea, Janeta mi-a spus: Acum la treabă, mamă! Da, vom face curat lună, ca să lăsăm apartamentul cum l-am găsit la sosire. Am măturat, am spălat pe jos în bucătărie, în baie, am golit sertarele, dulapurile de lucrurile în plus, pe care le-am pus în punga pentru gunoi, am aranjat paturile, am făcut ordine în frigider aruncând ce nu mai trebuia, am șters praful, am aerisit. Era curat și ordine. Să mergem la plajă
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
unanimă apreciere azi! A măcinat 14 ani în gol moara literaturii române, dacă ar fi să luăm de bun inventarul ierarhizat prin premii oficiale. Ideal ar fi să se poată spune că nu contează ce s-a premiat, existau, la sertar, opere de greutate, altele tocmai se plămădeau din mers. Aș! Sertarele, goale. După "Mitrea Cocor", Sadoveanu n-a mai dat nimic ("Nicoară Potcoavă" e reluarea "Șoimilor", din 1904), Arghezi, după premierea "Cântării omului", așișderea. Premiul de Stat n-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
române, dacă ar fi să luăm de bun inventarul ierarhizat prin premii oficiale. Ideal ar fi să se poată spune că nu contează ce s-a premiat, existau, la sertar, opere de greutate, altele tocmai se plămădeau din mers. Aș! Sertarele, goale. După "Mitrea Cocor", Sadoveanu n-a mai dat nimic ("Nicoară Potcoavă" e reluarea "Șoimilor", din 1904), Arghezi, după premierea "Cântării omului", așișderea. Premiul de Stat n-a fost, pentru scriitorul român, elixir de viață (literară) lungă, ci mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]