2,809 matches
-
neclintit. — Milă, ai zis ? ! se stropși Ologu. Pe ce lume trăiești tu, pulică ? Crezi că de milă îți dau ăștia, în scârbă, câte un ban sau îți aruncă un colț de pâine, ca la câini ? — Oamenii îți dau bani de silă, nu din milă, adăugă, solemn, orbul. — Bravo, moșule, bine-ai zis-o ! Îți dau firfiricile din milă de ei, nu de tine. Pot să te doară dinții altuia ? întrebă șchiopul, trăgându-și buzele și lăsând să i se vadă gingiile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
seră o clipă așa, nemișcați, ea cu plânsul înțepenit în gât, el cu mâinile înfipte în coapsele ei. Femeia își reluă plânsul, ca pe un suspin întretăiat. El se desprinse și, ridicându-se, o împinse într-o parte, parcă în silă. Abia atunci, urmărindu-i privirile mute, îl văzu pe Coltuc. Golea se apropie de el. Prin nădragii descheiați, mădularul i se bălăngănea, moale și umed, ca limba unui ogar pe vreme de arșiță. — Ce te uiți, mă ? șuieră Golea, apucându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încet, Melania, fără să-și întoarcă privirea. Dă-ncoace ! Ce-i în cratiță ? — Niște praz cu măsline... Lui îi trecu foamea brusc. — Aruncă-l dracului de praz cu măsline ! Să nu te mai prind că faci mâncarea asta, mi-e silă de ea... Începu să se plimbe nervos prin odaie. Se opri în dreptul intrării, căci auzise o bătaie în ușă. Privi către Melania, care ridică din umeri. În prag era poștașul. Golea îl măsură din ochi, încercând să-și stăpânească furia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o percepție diferită asupra morții. Iaca mortu’ ! — Nu pare a fi un loc cu verdeață și odihnă, se aplecă Isaia, cercetând îndeaproape mâna desfăcută. — Parcă e pe vrutelea ? suspină Lucică, mângâind gâtul lung al Magdalenei. Marchiza, care se lecuise de sila față de orice atingere, îngenunche și-și puse palma stângă peste cea încolțită dintre gunoaie. — E de bărbat, socoti. Mâna dreaptă. — Cine-o fi ? întrebă Chisăliță. — N-auzi... veni și Iadeș. O fi tocmai mortu’ nostru... Isaia își făcu trei cruci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să tac. Pe urmă, când termină de vorbit, încep să mă lipăie, să mă muște cu buzele, de parcă ar vrea să-și ia rămas-bun. Mi-e și frică să nu-mi moară vreunul în brațe. Plec pe întuneric, mi-e silă să-i văd așa, cu fața roșie și bărbiile umezite. Mai știi, poate că a rămas vreunul mort între cearșafuri și nici n-am știut. — Boala asta se ia, nu-i așa ? Nu mai vreau să-mi fie milă de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
văd așa, cu fața roșie și bărbiile umezite. Mai știi, poate că a rămas vreunul mort între cearșafuri și nici n-am știut. — Boala asta se ia, nu-i așa ? Nu mai vreau să-mi fie milă de alții ori silă. M-am săturat... Vreau un bărbat care să facă din mine ce vrea... Iar mie să-mi placă... Apoi se opri brusc : Ce te uiți așa ? Cum adică, e o boală care se ia ? Maca o privi lung, apoi își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Am hotărât să răspund, În caz că era legat de petrecerea BlackBerry. Îmi pare rău, Pen, trebuie să răspund. Pot să te sun mai târziu? —Normal, nici o problemă. —Bine, vorbim imediat. Și felicitări! Dacă tu ești fericită, atunci și eu sunt. În silă, bineînțeles. Dar sunt fericită pentru tine. Am Închis amândouă și am răspuns la apel Înainte să intre mesageria vocală. —Pot să vorbesc cu Bette? Întrebă o voce gravă de bărbat. —La telefon. —Bette, sunt Sammy, sun de la biroul lui Amy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Intrarea a numeroși români în armata sa l-a făcut pe Bem să persevereze pe drumul înțelegerii româno-maghiare. Nu știm cu precizie numărul acelor români. George Barițiu indica cifra de peste 3.000, deși nu puțini erau și cei „luați cu sila”. Totuși, mulți veniseră de bunăvoie. Simonffy observase că românii din armata lui Bem aveau „o mare încredere” în el, iar Michal Czajkowski notase, la 24 februarie 1849, că, „în ultimul timp [...], valahii din Bucovina trec în mare număr în armata
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dintre vechi și nou, dintre exploatați și exploatatori. Națiunea română - sublinia N. Bălcescu - n-a stat pe loc, „ci a mers înainte, transformându-se și luptându-se neîncetat pentru triumful binelui asupra răului, al spiritului asupra materiei, al dreptului asupra silei, pentru realizarea atât în sânul său, cât și în omenire, a dreptății și a frăției.”. „Din transformații în transformații, omenirea merge într-un progres continuu, a cărui mișcare e cu atât mai repede, cu cât mai mult înaintează”. În concepția
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
până la genunchi. La a doua permisie, din 1917, Maurice se dovedește din cale-afară de limbut. Vorbește încontinuu. Dar asta pentru că e furios la culme, tremură de mânie și de indignare. Când se află pe stradă, urlă că civilii îi fac silă. Trebuie spus că ardoarea patriotică și elanul caritabil din primele luni ale războiului păliseră considerabil. Începând din 1916, viața de plăceri își reia cursul la Paris. Sălile de cinema sunt redeschise. În toiul bătăliei de la Verdun, la Théâtre de la Renaissance
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
puțin legătura intelectualilor cu el s-a dovedit fragilă. În întregul folclor, punerea în scenă a poporului alimentează imaginarul și îndepărtează amintirile amare. Corespondența lui Alecsandri este revelatoare în acest sens, în același timp printr-un dezgust față de politică, o silă față de reîntoarcerea la ordine și refuzul unui reformism considerat ca fiind prea amestecat cu uniforma. Scriitorul este încîntat cînd este vorba de culegerea și apoi de prelucrarea fragmentelor folclorice. În martie 1851, îi scrie prietenului său Golescu: "Scrisoarea ta m-
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de lideri corespunzînd unor forme de autoritate atît de variate să-l comparăm pe Roosevelt cu Robespierre, Gandhi și Mao, pe Charles de Gaulle cu Valéry Giscard d'Estaing sau pe Léon Blum cu Marchais și Mitterrand încît îți este silă să le îngrămădești în același sac. Cum să le incluzi în aceeași clasă atîta vreme cît nu ai desprins elementul care le este comun presupunînd că ar exista. Acest fapt ne lasă perplecși. Conducătorii despre care vorbește psihologia mulțimilor corespund
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nici cîntat nimic, fiindcă pretindea că i-a rămas un os de pește, în gît. Ne-a costat ceva faptul că am putut comanda ce vrem, fără reținere. Iar față de marele actor, am avut un sentiment amestecat, de milă și silă... Mergînd spre Iași, nu spre Capitală, am avut privilegiul să nu-l mai zăresc. * 1976. Că tot am pomenit de festivaluri: fac parte din juriului etapei zonale a "Cîntării României", de la Zalău. Manifestarea se desfășura pe parcursul a trei-patru zile, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ajung la Teatrul Popular din Focșani (în frumoasa sală Pastia), să montez o excelentă piesă a lui DRP: Ca frunza dudului din rai. Lucrez cu plăcere, fiindcă aveam în distribuție cel puțin trei actori excepționali: Valeria Dugheană, Paula Grosu și Sile Onesciuc. Cu prima, recunosc rușinat, am avut o relație meta-teatrală. Din păcate nu mai este-n viață, deci nu comit o indiscreție, dezvăluind natura erotizată a prieteniei noastre... (mai ales că-n perioada aceea eram în divorț, iar ea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Breaza!; nu știam nici că Florin Tornea care mi se părea o persoană onestă, în perioada în care colaboram la revista "Teatrul" a fost unul dintre cei care au contribuit la întemnițarea marii doamne Alice Voinescu; amărăciune (ca să nu zic silă!) mi-a provocat și episodul judecării marelui Calboreanu, fiindcă a refuzat să învețe o nouă partitură a rolului său din Cetatea de foc a lui Davidoglu (cine mai pomenește azi de oportunistul Davidoglu și de dispăruții politruci ai "tribunalului" comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de cadavre de rozătoare, rămase în urma... deratizării anterioare... Brrr! A trebuit ca un comando de mașiniști viteji să intre acolo, contra beri și votci oferite de noi, ca să adune stîrvurile... Brrr! Grețoasă amintire! Am și două mai puțin provocatoare de silă: prin 1984 sau 1985, am plecat într-o comună din Banat, cu spectacolul meu Căsătoria, realizat la Teatrul German din Timișoara. Nu vorbesc germană, dar, la un moment dat, pe lîngă scenă, a traversat grăbit sala un... exact, șobolan. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
arăta că, în perioada interbelică, „ocupanții au aplicat o politică de românizare cu forța a ținutului, susținând că moldovenii sunt români, că limba moldovenească este limbă română, iar cultura moldovenească - cultură română”. „Limba română a fost introdusă cu de-a sila în instituții și școli din care pricină basarabenii, necunoscând această limbă, nu puteau lucra nici în instituții de stat, nici în școli”; „cultura rușilor, moldovenilor, bulgarilor, găgăuzilor, ucrainenilor, evreilor și altor naționalități era sugrumată fără cruțare”. La sfârșitul deceniului al
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
perșii, frigienii și parții, nu s-au lăsat niciodată latinizați; când n-au putut lupta împotriva Romei cu armele, au combătut-o prin doctrinele lor revoluționare sau religioase, privind-o totdeauna ca originea asupririi și acceptându-i stăpânirea doar în silă. Ca o reacție la atitudinea oprimantă și la veleitățile statului roman, a apărut și atitudinea subversivă a creștinilor Bisericii primare, care și-a arătat primele indicii pe vremea scriitorului păgân Celsus, care nu a ezitat, neînțelegând substratul chestiunii, să-i
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Încă pregătit În forul tău interior să acționezi În folosul cuiva: „Cei buni nu sunt buni dacă-i lasă pe cei răi să facă rău”.) „Dacă rabzi răul fără a protesta e ca și cum l-ai răsplăti.” (R. Tagore) Bine cu sila nu se face. (Nu poți da sfaturi celui care nu vrea să te asculte. Un alt proverb face o remarcă și mai tranșantă: „Sfaturile nu-l ajută pe acela care singur Își face rău”.) Orb pe orb când se conduc
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
el se Îneacă. În „marea iubirii” se produc, uneori, furtuni și talazuri ale neîncrederii și suspiciunii, cărora trebuie să știi să le faci față.) „Dragostea e ca spinul: nu-l simți când intră, dar te doare când Îl smulgi cu sila.” (B.P. Hasdeu) Inima nu e o față de masă pe care să o Întinzi tuturor. (Confidențialitatea și discreția sunt atributele unei inimi care se respectă.) „Dragostea are legile ei de dezvoltare, are vârstele ei, ca și viața omului. Are o primăvară
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
din cel harnic. (O recompensă, indiferent că este materială sau morală, dată cuiva Înainte de vreme face să scadă sau chiar să dispară interesul persoanei În cauză față de activitatea propusă, pe care o va tot amâna sau o va desfășura În silă: „Cine plătește Înainte este rău servit”. De aceea, unii țărani, intuind valoarea motivațională deosebită pe care o are o recompensă promisă, dar Încă neonorată, Își stimulează caii Înhămați la căruță legând de oiștea acesteia un sac plin cu fân sau
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mare.) Când Începe să iasă barba fiului tău, tu rade pe-a ta. (Când fiul tău dovedește că este capabil să-și asume o responsabilitate Înseamnă că trebuie să renunți la pretenția de a te mai impune.) Trandafirul deschis cu sila nu are miros. (La fel și În cazul disciplinei: dacă este impusă cu forța, va produce un sentiment de neplăcere, care-l va face pe cel În cauză s-o respingă.) „Nu trebuie să ridiculizăm părerile care se bucură de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ei incandescente și imprevizibile; iar sociologii, că nimic nu egalează viața, cu hățișurile și compromisurile ei de tot felul. Μ Mustrarea de sine și căința Îi sunt date omului nu pentru a ajunge la un sentiment de blazare sau de silă față de sine, ci pentru a se ridica tot mai mult la curajul de a Înțelege și accepta să-și Încredințeze mai mult datorii decât drepturi. Μ Iubirea este la Început o relație, care se pierde Însă treptat, topindu-se Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
din lașitate, ai lăsat ca un adevăr știut de tine să nu fie descoperit; că, din orgoliu, ai acceptat nenumărate lingușiri la adresa ta etc., nu poți să nu te retragi, până la urmă, Într-o stare de autocompătimire sau chiar de silă față de tine Însuți. Μ Când gândirea este dominată de emoție, ea slăbește În argumentare logică, dar câștigă În forță de evocare. Când emoția este dominată de rațiune, ea câștigă În coerență, dar scade În expresivitate. Μ - Cum ai putut să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai mult decât cu capul În nori” În legătură cu cartea lui. Asta pentru că aceasta, al cărei autor este, teoretic, i-a fost luată de Gastinel - la fel de impunător fizic pe cât e de fragil tovarășul său - care și-a scris cu de-a sila numele pe copertă, oferindu-și statutul de co-autor. Propunându-l pe Dochin pentru editare, Gastinel a simțit imediat din momentul În care a descoperit manuscrisul că a pus mâna pe o carte de succes și a decis să fie co-autor
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]