21,041 matches
-
LCF, 1985, 11; Radu Săplăcan, Poziția și... expoziția unui roman, AST, 1985, 3; Ion Bogdan Lefter, Formele romanului și „esența vieții”, RL, 1987, 15; Doina Jela, Capacitatea de a povesti, TMS, 1987, 4; Holban, Profiluri, 389-391; Paul Dugneanu, Vocația romanului sintetic, LCF, 1988, 26; Cosma, Romanul, I, 249-250; Cristea, A scrie, 215-218; Țeposu, Istoria, 117-119; Cristina Ionică, Carte cu tinere personaje, OC, 2001, 61; C. Rogozanu, Viața la mare, OC, 2001, 68; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 204-205; Daniel Cristea-Enache
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
să identifice „etapele” formării și ale „evoluției” mitului, analizează izvoarele iudaice sau creștine din perspectiva unui „continuum evoluționist”. Procedând astfel, el neglijează, în repetate rânduri, dar - trebuie subliniat, nu sistematic - înțelegerea în context a documentelor studiate. Viziunea sa este exclusiv sintetică. Peerbolte adoptă o viziune în principal analitică. El caută să „pună în lumină deopotrivă unitatea și diversitatea noțiunilor asociate adversarului lui Cristos, în literatura anterioară lui Irineu”, încercând să răspundă acestor trei întrebări esențiale: „1) Care sunt credințele legate de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Δ <2ΔφΒ≅Λ ƒΦϑ∴<). Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase. Fiara care iese din mare este produsul unui amestec de tradiții. Ea reia câteva trăsături ale balaurului descris în capitolul precedent. În același timp, ea îmbină în manieră sintetică trăsăturile celor patru fiare din vedenia lui Daniel (cap. 7), cărora le adaugă trei „ingrediente”: numele de blasfemie, capul rănit și vindecat și cultul dedicat Balaurului. Într‑adevăr, fiara care iese din mare stăpânește pământul în numele acestuia. El este cel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este „decompozabil” în funcție de schema cvadripartită descrisă de Aristotel în Ars rhetorica (III, 13, 1414b): ΒΔ≅≅∴:4≅<, ΒΔ2γΦ4Η, Β∴Φϑ4Η și ƒΒ∴8≅(≅Η. În cazul monografiei noastre, primele patru capitole constituie introducerea (ΒΔ≅≅∴:4≅<). Capitolul 5 prezintă în manieră sintetică, așa cum vom vedea mai departe, planul tratatului (ΒΔ2γΦ4Η), care va fi dezvoltat ulterior, punct cu punct, în capitolele 6‑66 (Β∴Φϑ4Η sau demonstratio); capitolul 67 constituie, singur, un scurt și sugestiv ƒΒ∴8≅(≅Η. Pricoco identifică, în desfășurarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
simbolic prin două personaje malefice: Nero, „Anticristul” păgân și regele persan, Anticristul oriental, Anticristul în sensul teologic al cuvântului. Nu rămâne decât cea din urmă, singura salvatoare, fiind singura cristologică. Instructiones 41 În acrostihul 41 al Instructiones apare o versiune sintetică a mitului Anticristului: 1 Dixit Esaias: Hic homo, qui commouit orbem Et reges totidem, sub quo fiet terra deserta. Audite, quoniam propheta de illo predixit; Nihil ego conposite dixi, sed lege legendo. 5 Tum scilicet mundus finitur, cum ille parebit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la Commodian, o viziune coerentă a eshatologiei; scenariul sfârșitului lumii prezentat în Instructiones fiind în perfectă concordanță cu cel din Carmen apologeticum. În privința anticristologiei autorului nostru, cel mai simplu ar fi să presupunem nu unul, ci două modele alternative. Primul (sintetic), reprodus în acrostihul 41, prezent de asemenea în comentariul lui Victorin, propune un Anticrist‑Nero rediuiuus. Împăratul roman revine pe pământ de inferno leuatus, declanșează ultima persecuție împotriva creștinilor, distruge Roma și intră învingător în Ierusalim. Iudeii recunosc în el
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu un rex ab oriente; activitatea celui dintâi se desfășoară în Occident, a celuilalt, la scară universală. Cum se explică această alternanță a modelelor? În Instr., genul acrostihului îi impune lui Commodian o concizie maximă. Așadar, el va prezenta modelul sintetic, întâlnit la Victorin, dar în manieră diferită. În Carmen, în schimb, el face apel la modelul analitic, dat fiind că celălalt model se dovedește ineficient. De ce? Mai întâi, trebuie avută în vedere intenția apologetului de a strecura în versuri realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ereticilor (cap. 29-30); d) respingerea ereziei (cap. 31-32). Epilog Binecuvântarea și exortația finală; mărturisirea lui Cristos și respingerea Anticristului (cap. 33). Analiza noastră se va concentra asupra primelor două secțiuni. Scenariul celei de‑a doua veniri a lui Cristos, descris sintetic în secțiunea următoare, precum și respingerea ereziei lui Marcel al Ancirei (secțiunea a patra) vor fi ignorate în mod deliberat. Vom acorda atenția cuvenită ideilor prezente în „Introducere”, având legătură directă cu instaurarea domniei Anticristului pe pământ. Parusiile lui Cristos și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
arsenalul oricărui predicator, cu atât mai mult al unui catehet. Pasajele invocate sunt următoarele: Mal. 3,1, referitor la prima parusie; Mal. 2,3 și 5; 1Cor. 3,12‑13, referitoare la cea de‑a doua parusie și, în loc de concluzie sintetică, un pasaj din Epistola către Tit (2,11‑13) despre ambele parusii. Toate aceste citate, cu excepția ultimului, fac aluzie la tema Judecății, fapt explicabil din perspectiva raportului de interdependență existent între articolul din Crez referitor la a doua venire și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
diferitele epoci. Revoluția pe care o realizează la nivelul metodei este dublată, paradoxal, de un conservatism declarat la nivel dogmatic. Acest paradox se observă, de asemenea, în discursul său anticristologic, desfășurat în etape în Com. Dan. și în manieră foarte sintetică în Epistola către Algasia. Cu toate că acceptă, în linii mari, lectura istorică și filologică a Cărții lui Daniel, propusă de Porfiriu, cu toate că citează, de asemenea, foarte des și fără a le respinge, unele interpretării iudaice, Ieronim rămâne totuși fidel sensului, metatextual
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
of Theodoret of Cyrus in the Haereticarum Fabularum Compendium, Washington, D.C., 1990. Teza cuprinde o introducere (pp. 1‑68), o traducere completă a tratatului lui Theodoret (pp. 74‑353), precum și o bibliografie (pp. 400‑412). Traducerea este însoțită de note sintetice. . Ibidem, pp. 40‑53. . P. Canivet spune: „Haereticarum fabularum compendium este construit pe baza unei selecții de texte prealabil sistematizate” (Histoire d’une entreprise apologétique au Ve siècle, Paris, 1957, p. 313). Într‑adevăr, aici ca și în alte locuri
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
capabilă de acte ca forme de manifestare ale voinței sale, cu reacții și conduite specifice la care participă În totalitate, atât cu trupul, cât și cu sufletul. Ea este obiectul Psihologiei Generale. Dar Omul nu este numai ființa care reunește sintetic dimensiunea somatică cu cea psihică. Ea este și ființa valorică, rezultat al educației, prin care Își interiorizează valorile morale, spirituale, culturale, religioase. Ființa umană nu este numai produsul naturii genetico-bio-psihice, ci și produsul factorilor formativi ai valorilor modelului sociocultural și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
exercitată de pulsiunile primare din care acesta Își trage virtualitatea. Obiectul psihologiei morale Se poate vedea din cele mai sus prezentate că domeniul psihologiei morale are un caracter specific, Însă extrem de nuanțat și complex. Vom Încerca, În continuare, să expunem sintetic, principalele obiecte ale acestei discipline. Trebuie Însă făcută precizarea că avem, În primul rând, de-a face cu stări subiective care intervin În relațiile interpersonale și care stau sub semnul valorilor morale, ele fiind reprezentate prin sentimente sau experiențe afective
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau prudența În acțiune, dar concomitent și o asumare a riscului, a consecințelor acțiunii Întreprinse. Ea este atitudinea care se opune șovăielii, Îndoielii sau neîncrederii. Implică curaj, dar și reflectivitate rațională. Tot În cadrul obiectului Psihologiei Morale trebuie incluse, ca forme sintetice ale celor mai sus menționate, și raporturile morale. Înțelegem prin raporturi morale, relațiile psihologice și morale care se stabilesc Între doi sau mai mulți indivizi, sau Între grupe de indivizi În cadrul unei Întâlniri sau a unor interferențe de interese. În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
transpus În idee. Ideea de om presupune un model de referință În raport cu care se definește și se construiește omul. Modelul poate fi simpla reproducere a omului real, o pură reprezentare mintală, sau poate fi un construct intelectual, un concept, rezultat sintetic al perceperii calităților omului real. Tot În acest context este discutată atitudinea față de om, care poate fi obiectivă sau subiectivă, fiecare dintre acestea conducând către anumite direcții ideologice. Ideea de om este concentrată În idealul uman, aspirație supremă, elaborată de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
relația cu celălalt, nu este liniar. Eu tind către El și El tinde către Mine. În cazul acesta, despărțirea, În loc de a fi „ruptură” devine o așteptare a reîntoarcerii. Sentimentul interior al dorului, ca revenire, Întoarcere nostalgică către celălalt este simbolizat sintetic În mitul orfic. Eu Îl caut, Îl doresc pe celălalt, la fel cum Orfeu o dorea, o căuta, o aștepta pe Euridice. Dorul nu este numai un sentiment al așteptării, ci și o tendință, o aspirație profundă a spiritului, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prin urmare, condiția esențială a Împlinirii unei misiuni a persoanei umane. Care este, prin urmare, semnificația dublului? Pentru ce este el necesar? Care sunt virtuțile sale? Acestor Întrebări li s-a răspuns deja. Nu vom face decât să le reformulăm sintetic. Dubletul are ca rol scoaterea În evidență a unor aspecte particulare ale persoanei, a unor virtualități Închise În aparenta structură unitară a acesteia. Dar dubletele ne dovedesc că persoana nu este constituită unitar, că este formată din părți cu semnificație
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acțiunilor pe care le Întreprinde. Ei impun schimbarea. O schimbare care să corespundă Însă dorințelor proprii, și nu intereselor colective. Sunt tipuri egoiste și pasionale, care ilustrează pulsiunile nconștientului, refuzând prezentul și proiectându-se În viitor. Aceste aspecte sunt reprezentate sintetic În schema ce urmează: Tipul educatorului (conservator, orientat către trecut, este sub influența supraeuluiă Tipul eroic (Împlinește valorile ideale ale supraeuluiă EUL Tipul aventurier (sondează necunoscutul și e dominat de pulsiunile inconștientuluiă Tipul revoluționar (reformator, orientat către viitor, aflat sub
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care par să fi introdus primii un Honigberger secret, măcar pentru că nu seamănă decât prea puțin, așa cum răsare de sub turban, cu portretul de pe frontispiciul memoriilor. Acesta figura Însă În publicațiile istoricilor medicinei, și aș semnala În primul rând un articol sintetic al lui Bologa despre Institutul de istorie a medicinei de la Cluj, de care se ocupa cu imense sacrificii și cu foarte bune rezultate, articol În care - suntem În 1932 - istoricul clujean introduce alături de o planșă din Thirty-Five Years și portretul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pentru un istoric al religiilor. Asta numai dacă stăpânește contextul apariției lor și cele două laboratoare erudite din care au ieșit, masa copleșitoare de lecturi de indianistică bine filtrate și conduse de-a lungul unei expuneri științifice dintre cele mai sintetice, Încordate și lămuritoare. Cum aici nu ne va interesa decât relevanța comparației pentru SDH, comentariul nu va privi decât câteva linii de orientare, nefiind exhaustiv. Oricum, această Întreprindere lipsește, Între altele și pentru că Yoga din 1936 este una din cele
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din anii ’30, el nu a scris decât mult mai târziu despre Honigberger, În Patañjali et le Yoga (1962). Oabsență a sa care, ca și cea a paginilor despre orientaliștii români (alții decât cei contemporani), este explicabilă la o scală sintetică prin abandonarea proiectului unui Itinerariu critic al culturii românești formulat În 19301, deci a completării celui spiritual pentru uzul generației, proiect care ar trebui Însă amplu și corect asociat comentariilor și așa extrem de inegale de care Încă se bucură scrierile
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fie și în exces, acest limbaj există șansa regenerării și a creării de valori ieșite din comun. Utopia lui S. era „remagicizarea teatrului printr-o «neomagie», sub semnul misterului social modern” (Un program teatral). Voia, în orice caz, „un teatru sintetic, dinamic, cu acțiune simultană, alogic, suprarealist” (Pitic-manifest teatral). O bună parte a articolelor lui S. a fost strânsă în volumul postum Teatralitatea teatrului (1981). Nici piesele nu s-au tipărit în timpul vieții autorului, fiind adunate în volumul Măști (1973). I
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
231-233; Doina Modola, Dramaturgia și critica ei, ST, 1989, 2; Grigurcu, Peisaj, I, 231-234; Solo Har, Generația contruntărilor, Tel Aviv, 1994, 272-281; Alexandru Sever, DRI, IV, 365-387; Valeriu Cristea, Dumnezeu în camera de gazare, CC, 1997, 3-4; Ion Vartic, Portret sintetic de scriitor insolit, APF, 1997, 9; Dicț. analitic, II, 158-160, IV, 540-542; Lucian Boz, Pe marginea unui inventar, JL, 2000, 15-18; Ghițulescu, Istoria, 226-233; Micu, Ist. lit., 681-682; Cristofor, Țara Sfântă, II, 114-120; Dicț. scriit. rom., IV, 223-226; Aczél, Scriitori
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
privește o singură și unică viață și cuprinde un set de conexiuni temporale (K. Jaspers), reprezentate prin: dimensiunea biologică (ereditatea); dimensiunea psihologică (familie, comunitate, societate); dimensiunea culturală, constând din obiectivarea prin tradiție a valorilor; dimensiunea morală. Din punct de vedere sintetic, distingem două categorii de biografii de bază, cărora le corespund anumite relații cauzale și semnificative (K. Jaspers): categoriile biologice ale cursului vieții (diferite epoci, faze tipice, procese); categoriile strict moștenite în relație cu istoria vieții individuale (experiența primară, adaptarea, crizele
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ea se caracterizează prin submisivitate, nevoia de protecție (neputând exista independent, ci numai prin alții), frustrare. Această orientare schematică poate servi ca o sinteză pentru înțelegerea structurilor și a conduitelor deviante ale persoanei umane. Aspectele mai sus menționate sunt redate sintetic în schema de mai jos. Figură p. 150 Dinamică reactivă Activ orientat în raport cu valorile Supra-Eului moral AFIRMARE dominant, demonstrativ, histrionc Haotic orientat în raport cu pulsiunile primare inconștient VIOLENȚĂ impulsiv, irațional, heteroagresiv Inactiv retragere în fața situațiilor, cu izolare până la autoagresivitate REFUGIU defetist
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]