3,952 matches
-
texte referitoare la opera lui, semnate de scriitori ori critici (Mircea Cavadia, Teodor Vârgolici, Laurențiu Ulici, Andrei Grigor ș.a.). SCRIERI: Sarea neagră a nopților, Cluj-Napoca, 1979; Clopote de magneziu, București, 1981; Elegii nocturne, Cluj-Napoca, 1988; Poeme de dragoste, Galați, 1990; Sonete pascale, Brăila, 1999; Axiome sacre, Brăila, 1999; Arhivele cerului, Brăila, 2001; Povestea unui suflet, Brăila, 2002. Repere bibliografice: Paul Dugneanu, Cântări și împliniri, LCF, 1979, 49; Laurențiu Ulici, Implicarea poetică, RL, 1980, 5; Dan Ciachir, O monedă de rouă, SPM
BURICEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285956_a_287285]
-
înainte de a fi una mistică. Hipnotizat de „tainica țintă”, dreptcredinciosul și-ar dori să pipăie, arghezian, bolta ce adăpostește misterul veșnic. Un murmur de vecernie îngână, în ora de descumpăniri și de nădejdi, „cântecul lăuntric”. Pe lângă psalmi, a mai compus sonete, versuri laice, adumbrite de „gânduri necăjite”, poezii patriotice și stihuri pentru copii. În 1940, i se anunța volumul de versuri Pe treptele Altarului. Proza, de un tezism ireductibil, reia mereu aceeași schemă, a binelui care învinge răul, fiorul curat al
BUTNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
o plasticitate violentă. Senzații, crâmpeie, străfulgerări de vis interferează impresionist într-o puzderie de notații lirice ingenioase. Cum autorul se definește în mod esențial ca virtuoz, va exersa posibilitățile metaforei, contururile căutate, prețioase ale desenului, tiparele dificile ale liedului și sonetului. Toate sunt convocate să stabilizeze fluxul capricios al intimismului, să-i dea consistență („dantele de sticlă belgiană, cristaline și reci”, sună caracterizarea lui Emil Isac). Veșmântul râvnit pentru aceste „miniaturi” și „oglinzi” duce gândul la o medievalitate uneori grațioasă, alteori
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
posteminescieni din ultima parte a veacului, descrierile apar „poetizate”, pastișele au oarece grație. La tema romantică, trimite și prima sa carte, Singurătate (1897), al cărei cuprins este eterogen. Nota sentimentală și cea retorică se însoțesc, șoapta e, mai adesea, „sonoră”. Sonetul (neoclasic), figurația clară, motivele comune de reflecție (lumea ca teatru al deșertăciunii ș.a.) alternează cu versul fluid, insinuând în subtext sugestia, vagul morbid, fiorii „răului”. Poezia socială capătă tonuri profetice; alte stihuri reamintesc de spiritul aspru, „verist” al literaturii de la
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
folcloristică, printre care o cercetare asupra preluării motivului Mioriței în spiritualitatea populară maghiară. Compartimentul forte al publicației îl reprezintă însă traducerile din Omar Khayyam (catrene în tălmăcirea lui George Dan), lirica hindusă (versiuni de Iv. Martinovici), poetul tibetan Milarepa, Shakespeare (sonetele XIX și XXVI), versuri ale lui Clemens Bretano (traduse de Dan Constantinescu), Hölderlin (în interpretarea Veronei Brateș), Ana Ahmatova ș.a. Adrian Hamzea transpune în română din „poezia negrilor” (inclusiv din versurile lui Aimé Césaire). E.O.
CALENDAR LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286016_a_287345]
-
Ninge), Petru Dumitriu (Șapte poeme, debut poetic), Mihail Crama (Veac obsedant, Post-bellum, Atlantic), Victor Kernbach (Ev, Tangență), Iordan Chimet (Shanghai, Cântecul peștelui). Se publică și tălmăciri de poezie: un fragment din Sirenele de Laurence Binyon transpus de Margareta Sterian, un sonet de Mallarmé în traducerea Mariei Rovan și Cântecul brazilian al regimentului 6 de Robin Gallego, tradus de Radu Teculescu. În debutul celui de al doilea număr, se publică articolul Ce este poezia? al lui G. Călinescu. Cuprinsul este alcătuit din
CAIET DE POEZIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286002_a_287331]
-
Tonegaru (Fata morgana, Pianul somnambul, Moartea primului amorez, David), Sașa Pană (Însemnare pe rouă, Tăria mea ești tu), Margareta Sterian ( M-am plecat să privesc, Primăvara, Poeme pentru cer), Iulian Vesper (Țăranii), Iordan Chimet (Cântec spiritual negru). Maria Banuș traduce sonetele VIII, XVIII și XIX din Louise Labé, iar George Lesnea transpune un poem al lui Pușkin, Către Ovidiu. Alți colaboratori: George Dan, George Magheru, Alexandru Lungu, Alexandru Vona, Alexandru Tudor-Miu, V. Cristian, Mircea Popovici, Emil Manu, Al. Marius, Samson
CAIET DE POEZIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286002_a_287331]
-
a copilăriei, dar și monologul convulsiv, străbătut de motivul morții, tensiunea dramatică a confesiunii, dar și ironia trecută prin cuvintele lui Iov, „fresca” vizionară, dar și crochiul nervos, pastelul frumos decorat, acompaniat de luminiscență și agonic în subtext, dar și sonetul cu lumini glaciale, sentențios-didactic în premise și disolutiv în concluzii, turnând gnomicul în tipare senzoriale, ca în neoplatonismul renascentist. În ciuda unității de substanță, se pot decupa patru etape în evoluția poetei. Cea dintâi ar cuprinde volumele De pe pământ (1963), La
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
rom., 242-244; Horia Gârbea, Constanța Buzea, „Ultima Thule”, LCF, 1991, 16; Eugen Simion, „Spart e tot smalțul liniștitelor cuvinte”, CC, 1991, 2; Val Condurache, Fuga spre Nord, RL, 1991, 36; Ana-Maria Tupan, „Ultima Thule”, VR, 1991, 10; Ioan Moldovan, Simțul sonetului: „Ultima Thule” de Constanța Buzea, F, 1991, 11; Cornel Regman, Constanța Buzea, „Ultima Thule”, JL, 1991, 17-18; Constantin, Complicitatea, 166-172; Negoițescu, Scriitori contemporani, 58-62; Dicț. scriit. rom., I, 413-414; Gheorghe Grigurcu, Constanța Buzea sub „camuflaj”, RL, 1998, 10; Dicț. analitic
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
fi o punte de comunicare între români și maghiari. O expresie a acestei aspirații, și cea mai importantă, o reprezintă numeroasele traduceri din cele două literaturi. Din literatura română sunt publicate în versiune maghiară poezii de Eminescu (Venere și Madonă, Sonete, Melancolie, Glossa), Blaga, Goga, Pillat, Adrian Maniu, Coșbuc, Vlahuță, Panait Cerna, Victor Eftimiu și proze de Caragiale, Rebreanu, Slavici, Sadoveanu, Agârbiceanu, I. Al. Brătescu-Voinești, Corneliu Moldovanu, Eugeniu Sperantia, Constanța Hodoș. Din maghiară în română sunt transpuse poezii de Petöfi, Arany
AURORA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285497_a_286826]
-
selecție din creația câte unui autor italian. Preferințele traducătorului se îndreaptă spre poeții decadenți și sentimentali de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Astfel, se publică Poeme conviviale de Giovanni Pascoli, Patruzeci și patru de sonete de Gabriele D’Annunzio, Cartea Marei de Ada Negri și versuri ale unor autori minori precum Pietro Mignosi și Gino Novelli. Transpunerile lui Pimen Constantinescu vădesc sensibilitate poetică, talent literar și sunt însoțite de o introducere, de note și de
AURORA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285492_a_286821]
-
sub semnul căutării cuvântului prin care himericul devine tangibil. Aluziv și încifrat la suprafață, de ecou expresionist, distilat, discursul liric trezește, prin vibrația lui de profunzime, rezonanțe grave. În Donna Sixtina, fidel propriei înzestrări, poetul își adună o parte din sonetele compuse în anii de după război, dând preocupărilor vechi un spor de rigoare formală. E un joc elegant prin labirintul arabescului de imagini, cu voluptăți și, frecvent, cu umor subțire. Remarcabile sunt alte câteva sonete ce translează în „vers subțire laminat
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
poetul își adună o parte din sonetele compuse în anii de după război, dând preocupărilor vechi un spor de rigoare formală. E un joc elegant prin labirintul arabescului de imagini, cu voluptăți și, frecvent, cu umor subțire. Remarcabile sunt alte câteva sonete ce translează în „vers subțire laminat” cuvinte neculceene și aroma graiului vechi. Pentru A., „jocul cuvintelor” a fost o tentație permanentă, în urzeala lui găsind sensul major al poeziei. Incert a rămas profilul prozatorului, pentru că din romanul Venim la putere
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
lui de până atunci doar caietul plin de poeme din adolescență. Un caiet care dispăru, foaie după foaie, devenind foiță pentru țigări. Văzu în acest lucru mai întâi o aspră lecție a vieții, care transforma în scrum paginile pline de sonete laborioase și melancolice. Dar, foarte curând, gustul tutunului de calitate proastă, care alunga mirosul de sânge și de carne în putrefacție, dădu acestui caiet un sens nou — cel al tăcerii soldaților care, după o luptă, își răsuceau o țigară dintr-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
modelelor”. Afectivitatea, dominată de inteligență, impregnează versurile sale, paginile de jurnal, reflecțiile. Meditație tinzând către adevărurile general umane (de unde și turnura gnomică, „citatele” din Horațiu, Euripide, Pindar), poezia are în centru înfruntarea dintre forțele stingerii și cele ale Ființei (Mors, Sonet ( Pe negrele ape ), Alme sol...), dintre scepticism și creație (Quaerenti, Spre Nirvana...). Cugetările intitulate Din carnetul unui răstignit, scânteieri de gând pătrunzător, exprimă, aforistic, dialogul lui B. cu lumea. Însemnările unui peregrin sunt pagini de analiză asupra a ceea ce îl
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
profesioniști. Piesele sale au fost jucate pe scene din Cluj, Târgu Mureș, Timișoara. Colaborează la revistele clujene „Echinox”, „Steaua”, „Transilvania”, „Tribuna”. Deținând competența filologului poliglot și finețea analitică a istoricului literar, B. se face cunoscut ca traducător de excepție al Sonetelor lui Shakespeare (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), traducere integrală care încearcă să restituie în românește nu numai sensurile originalului, dar și culoarea lexicului și plasticitatea versului. O a doua transpunere, la fel de izbutită, este Poezia trubadurilor provensali, italieni, portughezi, a truverilor și
BOSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285821_a_287150]
-
Stupii cu pricina, Cluj, 1962; Când ghitara-i de prisos, București, 1963; Dănilă o ia razna, București, 1963; Judecata, București, 1964; Curcubeul negru, București, 1969. Traduceri: Frederik Antal, Clasicism și romantism și alte studii de istoria artei, București, 1971; Shakespeare, Sonete, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 1974; Poezia trubadurilor provensali, italieni, portughezi, a truverilor și minnesängerilor, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 1980. Repere bibliografice: Mircea Tomuș, Cronică teatrală - „Curcubeul negru”, „Facla” (Cluj), 1969, 7145; Liviu Petrescu, Geometrii imaginare - Monument Shakespeare, TR, 1974, 22; Marian Papahagi
BOSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285821_a_287150]
-
Poezia sa patriotică și cântecele de revoltă atestă influențe din Octavian Goga și Aron Cotruș, dar și din lirica lui Th. Körner, din care traduce mai multe poeme, după cum în romantismul baladelor istorice se regăsesc ecouri ale lecturilor din Uhland. Sonetul ocupă, ca formă de exprimare, un loc important în creația sa, unele compoziții de acest fel situându-se, ca perfecțiune a elaborării, alături de modelele clasice ale literaturii noastre. Meditația în fața vieții trecătoare, cu puține bucurii, ca și pioasa reculegere în fața
BORCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
și interviurile luate unor personalități pe care le-a cunoscut aici între 1917 și 1921. În 1915 și 1916, îi apăreau versuri în ziarul „Viitorul”, în 1918, în „Scena”; „Rampa” din 1920 îi va tipări Poemele către Ead, treizeci de sonete, traduceri din Anton Wildgans, precizându-se că B. „și-a completat educația literară în Germania”. În „Rampa”, ca și în „Adevărul literar și artistic” publică, pe lângă versuri de factură expresionistă, tălmăciri din R. M. Rilke, Alfons Petzold, Richard von Schaukal
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
a imaginii, pateticul unit, la modul insolit, cu prozaismul (Domestice), atrocele aliat cu persiflajul (Din flașnetă), trecerea, bine susținută, a unor conținuturi abisale în simbol sunt, însă, calități de netăgăduit. Albastrul aproape halucinant, accent cromatic ce domină cele douăzeci și cinci de sonete din placheta Eu și Orientul, ar fi un antidot pentru rănile insului „crescut din otrăvite plante”. Cu Brom, poetul revine în forță asupra răului care îl roade, psalmodiindu-și spaimele în fața golului și nimicniciei (Bleah) ori dând (în Sonetele lui
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
de sonete din placheta Eu și Orientul, ar fi un antidot pentru rănile insului „crescut din otrăvite plante”. Cu Brom, poetul revine în forță asupra răului care îl roade, psalmodiindu-și spaimele în fața golului și nimicniciei (Bleah) ori dând (în Sonetele lui Sigismund Absurdul) mostre excelente ale „umorului de spânzurătoare”: sarcasm, grimase, stridențe, joc cu absurdul (Adio, Gongul cel pedestru). Ultimul volum, Recviem (1945), scris la moartea soției sale, glorifică iubirea limpezită, intrată în absolut, a cuplului, dar nici acum B.
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
au fost selectate în diverse antologii. Dintre încercările pentru teatru în care s-a încumetat, unele s-au păstrat în manuscris. Cu ecouri ale unui eminescianism diluat, B.-C. compune într-o gamă minoră, cântând - în „doine”, în câte un sonet - bucuria dragostei, mai rar amarul ei, înseninându-se în gestul cucernic al închinăciunii. Alternând lacrima promptă cu zâmbetul inocent, mai și căzând pe gânduri, în cogitații de album, stihuitoarea se simte fericită în cadrul rustic, în vreme ce față de orașul păcătos ea face
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
lui se îndreaptă spre José-Maria de Hérédia, pe care intenționa să-l transpună în întregime în românește. Tălmăcirile, rămase în bună parte în pagini de revistă, poartă amprenta propriei sentimentalități, care îi dictează de multe ori și selecția („cântece”, „romanțe”, „sonete”). A dat o versiune cuminte unor stanțe de Ch.-Ad. Cantacuzène. În fine, a tradus două sonete de Shakespeare, dar marea probă la care s-a supus este Hamlet. Alți dramaturgi de care s-a apropiat ca traducător sunt Calderón
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
Tălmăcirile, rămase în bună parte în pagini de revistă, poartă amprenta propriei sentimentalități, care îi dictează de multe ori și selecția („cântece”, „romanțe”, „sonete”). A dat o versiune cuminte unor stanțe de Ch.-Ad. Cantacuzène. În fine, a tradus două sonete de Shakespeare, dar marea probă la care s-a supus este Hamlet. Alți dramaturgi de care s-a apropiat ca traducător sunt Calderón de la Barca ( Viața e un vis), Ibsen (Strigoii și Micul Eyolf), precum și Eugène Labiche și Ed. Martin
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
literaturii lui Marin Preda și alte câteva texte, este cultivat eseul critic de mici dimensiuni. Asociațiile și referințele tematice sunt diverse, atenția comentatorului trecând de la problema istoriei literare la aceea a inserării fantasticului în Demonii lui Dostoievski, de la considerațiile asupra sonetelor lui Mihai Codreanu la echivalarea romanului polițist cu „forma parodică a literaturii” sau la discuția despre caracterul de „roman al literaturii” al Scrinului negru de G. Călinescu. B. a produs numeroase lucrări de beletristică, cel mai reprezentativ fiind volumul de
BUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]