35,079 matches
-
la nesfîrșit, dar ar fi mare păcat pentru că nici o fantasmă individuală nu se ridică la înălțimea acelora pe care erosul colectiv le poate emana cu mult mai fierbinte decît un vulcan în plină erupție și cu mult mai vîrtos decît speranțele în materie ale Mihaelei Tatu. Cine a avut puțintică răbdare să citească diferitele texte sacre pe care multimilenarele noastre reverii le-au pus în legătură directă cu Creatorul, și cine a avut privilegiul de a contempla șoldurile cutremurătoare și sînii
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
dedicație - de a cărei sinceritate nu am motive de a mă îndoi - pe antologia sa retrospectivă, Patimile (editura Eminescu, 1991, în colecția "Poeți români contemporani"): "Lui Ilie Constantin, Poetului pe care am mizat ca pe mine însumi, cu teamă, iubire, speranță". N-au întârziat "pedepsele" critice, a căror justificare nu mi-ar trece prin cap s-o pun la îndoială! Nu citez nume - erau destule. În ansamblu, se serba aproape "sacrificarea" mea. Norocoasa mea generație se împlinise cu un număr însemnat
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
38 cu 3, pe bază de convocare. "La glasul de trâmbiță al Patriei", "vreo trei sute de oameni erau adunați acolo, cucoane cu blănuri scumpe de bizon, fardate și gătite ca de duminică, băieți tineri în blugi, luzări pripășiți pesemne în speranța că poate Ťpică cevať, intelectuali de toate culorile - vreo doi aveau să ajungă iute ambasadori! - și nelipsiții păstori spirituali ai comunității" (p. 82). Țara pusă la cale în situații grotești, "de un suprarealism jenant", într-o "tipică incoerență românească", când
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
spunea, am visat mereu că sunt liber, că voi fi liber, că voi putea fi liber ca înainte. - Și, l-am întrebat? - Nu s-a mai putut, clipele acelea îți omoară până și libertatea. Rămâi singur, cu gândurile tale, cu speranțele tale, dar singur, iar lumea este un loc al bucuriei de a fi cu ceilalți. - Ai putut îndura asta? - Multe poate îndura omul. - Știu. - Ceva, însă, m-a urmărit și cred că mă va urmări până la moarte. - Ce, Josef, l-
Visele mari sunt pentru Dumnezeu by Mihai Mălaimare () [Corola-journal/Journalistic/8294_a_9619]
-
pune un semn de egalitate între valoarea unui actor și harul său pedagogic. Nu e musai să fii mare actor și mare profesor. Și invers. Promoții foarte bune sau excepționale nu ies pe bandă. Iar cînd se întîmplă, simți că speranța prospețimii, a profesionalismului se înviorează. Simți că aer nou pătrunde, în forță, în breaslă. De cele mai multe ori, sînt fericită cînd observ cîțiva potențiali actori buni - cinci sau șase - din cincizeci și ceva de absolvenți bucureșteni sau cînd intuiesc stofă regizorală
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
prim plan în Guvernul Provizoriu instalat în lunile Revoluției de la 1848, că va urmări apoi idealul căruia i se consacrase acționînd în Transilvania, unde vede prăbușindu-se o a doua revoluție; că se va refugia la Paris, după spulberarea tuturor speranțelor. și-a asumat conștient destinul de martir încă de la vîrsta de 21 de ani, cînd s-a asociat cu Mitiță Filipescu la complotul eșuat, și, din înfrîngere în înfrîngere, a ajuns senin la punctul cel mai dureros al exilului, la
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
o povară uriașă de riscuri și drame colective și individuale, rupturi, prăbușiri, însîngerări morale și sufletești: familii destrămate, copii înstrăinați de părinți, părinți însingurați, oameni care o pornesc haihui ca să ia totul de la capăt înarmați doar cu un dram de speranță, unii care se întorc dezamăgiți și învinși sau, dimpotrivă, pentru a-și savura succesul de dincolo; în fine, alții care nu mai găsesc calea de întoarcere. Claudio Magris redă undeva imagini mișcătoare asupra migrației postbelice a sute de mii de
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
-lea la Opera Traviata de Verdi (aranjament muzical de Mladen Spasinovici) și cvintetul de coarde și harpă ce a pus atenției publicului un superb purpuriu din baletul Coppelia de Leo Delibes. Publicul a ovaționat îndelung fiecare număr din program cu speranța că prima scena lirică a țării își va relaua spectacolele pe noua scenă, complet modernizată și dotată la nivelul actual al tehnicii artei scenice.
60 de ani de la inaugurarea cl?dirii Operei by Al. I. B?DULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83228_a_84553]
-
greșeli, care sunt semnul prozaic al unei nepăsări de sine sinucigașe. (Alexandru Gheție, Bădiceni-Argeș) * "Mă numesc Piko Munteanu Jenö (Eugen, am 25 de ani, sunt căsătorit și am un fiu de 8 ani. Sunt din Oradea și vă scriu în speranța că poeziile mele o să le regăsesc în România literară, dar dacă nu, atunci asta este Ťîncercarea moarte n-areť, și o să-mi mai încerc norocul scriindu-vă și altă dată". Foarte bine, stimate corespondent, poștașul te așteaptă cu nădejdea vie că
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
fantastic” omenirii, l-a determinat să înfășoare astrul exploziv, cu cercuri și spirale albe, dantelate, ca niște Căi Lactee, în timp ce vocea cântăreței emitea sunete acute, lineare, și ele de sorginte cosmică parcă, încheind spectacolul pe o notă luminoasă, plină de speranță (?!). La ora 21,00, Irinel Anghel își aștepta publicul, în sala Clubului Țăranului, pregătită să-l atragă, în încheierea Noului Festival al Artelor, în mrejele unui RenaiScienceFiction show interactiv, sub forma unui concert-joc de șah - în fapt, tot o „călătorie
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
ei. Noi încercăm să facem o selecție cât mai riguroasă pentru a oferi publicului o muzică de cât mai bună calitate. Sper că am reușit și vom reuși în continuare. Care sunt planurile dvs. pentru ediția din 2015, cu ce speranțe și gânduri pleacă la drum pentru o nouă ediție un director artistic care a încheiat cu succes două ediții? Câtă odihnă există pentru echipa unui festival anual? Munca se poate întrerupe sau este una continuă? D.B. Din păcate nu prea
Dan Buciu despre SIMN 2014 by Andra FRĂȚILĂ () [Corola-journal/Journalistic/83328_a_84653]
-
ideile din acest admirabil eseu sunt citabile. Pornind de la constatarea că "nu devii universal decât dacă ești onest, autentic în perimetrul național" eseistul pune la zid goana autorilor români după a fi traduși cu orice preț în diverse limbi, cu speranța ridicolă că în felul acesta au făcut pasul decisiv spre universalitate. Pentru a avea succes, autorul de literatură autohton nu trebuie să copieze formulele magice ale vreunor best-sellers sau să fie obsedat de gradul de traductibilitate al operei sale. El
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
și rezistența lui Lucian Blaga și V. Voiculescu că se putea și altfel, cu condiția să nu vrei să fii publicat imediat. Pentru intervalul 1964-1971, Bujor Nedelcovici propune sintagma de "oportunism naiv", probabil din motivul deschiderii minime pro-occidentale, care dădea speranțe și crea o falsă impresie naivilor. O a treia etapă ar fi "oportunismul rușinii", din anii 1971-1989, când a mai crede în promisiunile regimului comunist însemna să nu vrei să vezi înșelătoria ideologică, atât de evidentă. Clasificarea lui Bujor Nedelcovici
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
Bambi D’art School sau pe site-ul (aflat în lucru) www.bambischool.ro. Pe drept cuvânt, declară reprezentanții școlii, părinții caută să-și îndrume odraslele, prin prisma talentului, către dascăli competenți, cu experiență didactică și scenică, pentru că nu o dată speranțe reale se pierd sau se plafonează datorită unei îndrumări greșite. Noua școală propune activități recreative, educative și chiar distractive, cursanții fiind introduși în lumea fascinantă a artei spectacolului, a scenei, fiind promovați în show-uri TV, interviuri, spectacole, învățând pas
Laborator pentru glorie by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83394_a_84719]
-
Octavian Paler, Ioan Grigorescu (evocați cu nostalgie pe aceeași scenă, cu 15 ani în urmă, de Ioana Bogdan, în “Clubul sentimental” al TVR), așa cum ni se părea obligatoriu să nu-i trecem sub tăcere pe cei care au fost purtătorii speranțelor noastre la acele ediții de pionierat: Margareta Pâslaru, Dan Spătaru, Mihaela Mihai, Doina Spătaru, Angela Similea, Anda Călugăreanu, Anca Agemolu, Dorin Anastasiu, eventual tot cu secvențe filmate, ca la Monica Anghel... Dar cei de la TVR au, vizibil, probleme de memorie
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]
-
din administrație și, în general, indivizii obișnuiți să pescuiască în apele tulburi ale nemerniciei și nesimțirii. Lor ne închinăm astăzi ca unor veritabili salvatori ai nației. Lor le vom da voturile și spre ei ne vom arunca privirile încărcate de speranță - pentru că doar speranța ne-a mai rămas. Și nici nu vom mai băga de seamă cum din funcțiile de primari, consilieri, șefi de consilii județene și alte poziții-cheie din administrație vor înșfăca tot ce mai poate fi înșfăcat. Zonele de
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
în general, indivizii obișnuiți să pescuiască în apele tulburi ale nemerniciei și nesimțirii. Lor ne închinăm astăzi ca unor veritabili salvatori ai nației. Lor le vom da voturile și spre ei ne vom arunca privirile încărcate de speranță - pentru că doar speranța ne-a mai rămas. Și nici nu vom mai băga de seamă cum din funcțiile de primari, consilieri, șefi de consilii județene și alte poziții-cheie din administrație vor înșfăca tot ce mai poate fi înșfăcat. Zonele de vile exclusiviste au
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
de a atinge buletinul de vot a devenit ceva respingător. Nu mai vrem, pur și simplu, să girăm o clasă omogenă de escroci, mincinoși și sperjuri. Când liberalul de ieri se dovedește o slugă prea-plecată a ultimei căzături comunistoide, orice speranță s-a dus pe apa Sâmbetei. Marea problemă a acestui moment electoral e lipsa de identitate a candidaților. Nu știi, așa cum sugeram mai sus, dacă ei sunt chiar ei înșiși ori doar paravanul îndărătul căruia se încheie nenumibile alianțe contra
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
pun la cale potlogării de zeci și sute de milioane de euro. Dacă la începutul anilor '90 demarcația dintre ticăloșie și onorabilitate era limpede trasată, astăzi lucrurile s-au amestecat până în pragul nebuniei. Înțelegerile transpartinice și cârdășiile nerușinate paralizează orice speranță că lucrurile se vor îndrepta. Oamenii onești din generațiile mature s-au ținut departe de poltitică, având în minte funestul model comunist. Tânăra generație s-a prins, însă, cât ai clipi, că politicul constituie speranța unei vieți ușoare, dacă știi
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
și cârdășiile nerușinate paralizează orice speranță că lucrurile se vor îndrepta. Oamenii onești din generațiile mature s-au ținut departe de poltitică, având în minte funestul model comunist. Tânăra generație s-a prins, însă, cât ai clipi, că politicul constituie speranța unei vieți ușoare, dacă știi ce funduri să pupi și din ce mâini să ciugulești grăunțele. În ce mă privește, pentru prima oară după ani și ani în care am crezut în schimbare, n-am să mai merg la vot
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
mediatizate a rămas o singură temă și două partide: globalizarea, interpretată de optimiștii ei și de pesimiștii ei. Și o partidă și cealaltă consideră globalizarea ca fiind inevitabilă. Ceea ce îi desparte pe profeții globalizării în două tabere aparent adverse este speranța: unii cred că viitorul va aduce mai binele, alții că va aduce mai răul. Optimiștii cred că binele de azi e mai mult decît răul, iar globalizarea va consolida acest trend. Pesimiștii cred că răul de azi e mai mult
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
dimensiunea firescului cu notele sale relativizante. Filmul este înschis în paginile jurnalului, ceea ce se întîmplă ulterior lichidării ofițerilor polonezi amînă într-un fel scena execuției, documentul istoric apare sensibilizat de drama familiilor care așteaptă o veste, care se hrănesc cu speranțe oarbe, și, în final, ca o lovitură de grație execuția cu sînge rece. Nu căderea trupurilor, nu ultimele cuvinte, frînturile de rugăciune, nu groapa comună deschisă la picioare, ci eficiența mașinii de tocat, o găleată cu apă care spală superficial
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
primei lecturi a cenzurii, unul explicit sau prea transparent opoziționist la regimul politic în exercițiu. De cele mai multe ori, textele disidente sau opoziționiste nici nu ajungeau la cenzură, pentru că autorul însuși le știa prea bine miza, le păstra în sertar în speranța unor vremuri mai permisive sau le punea într-o circulație restrânsă, între prieteni și oameni de încredere (gest care, descoperit de Securitate, constituia o infracțiune gravă într-o dictatură). Fenomenul literaturii subversive e de amploare în perioada Ceaușescu. Exemple ar
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
cartof copt/ megafoanele înlocuiseră arta/ erau și lămpi care produceau întuneric/ erau și cutii de scrisori pe care nu le mai deschidea nimeni/ cârâiam și noi în surdină/ închideam și noi ochii la ce se-ntâmpla". Rugăciune de noapte transpune speranța evadării dintr-o lume închisă, insuportabilă: "De ce n-ai pus Doamne un transatlantic pe Dâmbovița/ de ce n-ai deschis un aeroport în Dudești,/ ne lași aici umflați cu bere acră/ să ne holbăm umiliți la elicea ventilatorului/ ce se-nvârte
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
Nu vreau să scot sensuri care nu există în textul lui Leon Wieseltier. Am găsit însă formulările sale atât de expresive, încât ele pot răspunde mai bine decât orice la întrebarea din titlu. Clopotele trag pentru a celebra frumusețea și speranța. Chiar dacă noi nu le mai auzim, ele își duc mai departe misiunea. Se adresează unor simțuri pe care poate nici nu le mai avem și unei experiențe pe care am uitat-o sau n-am avut-o niciodată. Îmi spun
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]