5,679 matches
-
respir. Femeia i-a aruncat lui Nick o privire care spera să-i transmită acestuia dorințele ei, numai că bărbatul fie că n-a sesizat-o, fie a ales s-o ignore. În orice caz, Susan rămânea cu Tusea în spinare pentru cel puțin o oră. Zece minute mai târziu, ceilalți plecaseră, iar Bill își adusese din mașină mereu prezenta trusă cu scule, iar acum se așezase la picioarele ei, uitându-se la balamaua stricată și chinuindu-se să îndese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de viața mea, Susan. Nu e cinstit. Cartea i-a căzut pe podea, dar bărbatul a lăsat-o acolo. — În fond, noi doi trăim împreună, ca un cuplu, și crede-mă că, avându-i și pe Jenny și Bill în spinare, ăsta a fost un pas important pe care l-am făcut... —Știu, iubitule.... Susan a pus o mână pe brațul lui ca să-l liniștească. Dar încă un copil? Nick era uluit. —Iartă-mă, dar Milly reprezintă prioritatea mea numărul unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
urechile. Gacel iubea această tăcere. în fiecare dimineață, Suilem sau unul din nepoții lui înșeua dromaderul preferat al stăpânului său, inmouchar-ul Gacel, și îl lăsa să aștepte la ușa cortului său. în fiecare dimineață, targuí-ul își lua pușca, urca pe spinarea albului său mehari cu picioare lungi și se îndepărta spre oricare din cele patru puncte cardinale, în căutarea vânatului. Gacel își iubea dromaderul atât cât e în stare un om al deșertului să iubească un animal de care de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să se mai fi întors vreodată. Se îndrepta de la Gao la Tripoli și era considerată cea mai mare caravană pe care bogații negustori din neamul haussa o organizaseră vreodată, călăuzită de cei mai experți cunoscători ai deșertului, ce transporta pe spinările unor mehari aleși o adevărată comoară de fildeș, abanos, aur și pietre prețioase. Un unchi mai de departe al lui Gacel, al cărui nume îl purta, ce păzea caravana cu oamenii săi, dispăruse pentru totdeauna, de parcă n-ar fi existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și îi plăcea să se adune cu oamenii în jurul focului, să povestească istorii de demult și să vorbească despre micile întâmplări ale vieții de zi cu zi, dar după aceea, când jăraticul se stingea și cămila neagră ce purta în spinare somnul străbătea tăcută și invizibilă așezarea, fiecare se retrăgea în cortul lui, departe, ca să-și trăiască viața în singurătate, să respire adânc, să se bucure de liniște. !!!LIPSĂ!!! înțelese că fantomele spaimelor sale deveneau reale când zări la orizont coloana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mare de cerneală neagră; și de-abia făcuse primul pas, că Suilem se ivi din întuneric și îi întinse frâul lui R’Orab. — Noroc, stăpâne, zise, și dispăru ca și cum n-ar fi existat. Obligă animalul să îngenuncheze, se urcă în spinarea lui și îl lovi ușor pe gât cu călcâiul: — Șiaaa! porunci. Haide! Animalul scoase un muget de nemulțumire, se ridică greoi și rămase nemișcat, pe cele patru picioare, cu fața spre vânt, așteptând. Targuí-ul îl orientă spre nord-vest și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
atunci animalul, îl obligă să îngenuncheze și înfipse în pământ spada sa cea lungă și bătrâna-i pușcă, ce slujiră drept suport, împreună cu șaua, pentru un micuț acoperiș de pânză groasă. Se retrase la umbra acestuia, își sprijini capul pe spinarea albă a mehari-ului și adormi. L-a trezit, mângâindu-i nările, cel mai jinduit dintre mirosurile deșertului. A deschis ochii și a rămas foarte liniștit, înspirând aerul, fără dorința de a privi spre cer, temându-se că totul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Făcu o pauză și adăugă, părând că nu dă importanță faptului: — Și dumneavoastră, bineînțeles. Sergentul major se agită stingherit, își pierdu stăpânirea de sine pentru câteva zecimi de secundă și simți că o sudoare rece i se prelinge pe șira spinării. Se întoarse spre Mulay, care rămăsese înțepenit lângă ușă, și îl fulgeră cu privirea. — Păi, dacă n-a fost nici unul din ei, și nici eu, și nu e nimeni în jur pe o rază de o sută de kilometri, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
motor. Și dacă nu se înșela prea tare, dacă soldații porneau în căutarea lui, aveau s-o facă în jeepuri și camioane, pentru că nu erau oameni ai deșertului, nu erau obișnuiți cu drumurile lungi și nici să se bălăngănească pe spinarea unei cămile zile întregi. Zorii îl găsiră foarte departe de dune care nu mai erau decât o delicată și sinuoasă linie la orizont, și socoti că în acele momente soldații se puneau, probabil, în mișcare. Aveau nevoie de cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
doar un biet imbecil, care pierduse tot ce avea pe lume din cauza nesăbuitei lui încăpățânări de a respecta niște tradiții învechite ce nu mai reprezentau nimic pentru nimeni. Laila! Un fior, ca un curent de apă înghețată, îi străbătu șira spinării când și-o imagină în puterea acelor bărbați cu uniforme murdare, centiroane groase și cizme rău mirositoare. își aminti de fețele lor când îl amenințau cu armele la intrarea jaimei sale, de mizeria campamentului lor, de despotismul cu care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și chiar ai merita. Adică n-ai avea altceva mai bun de făcut decât să te superi pe anii ăștia ce ți s-au dat ca un dar până la urmă... Rafael se ridică pe jumătate în capul oaselor, frecându-și spinarea și ceafa de perete în timp ce-și trăgea picioarele, iar genunchii, îndoindu-se, încadrau figura fălcoasă și roșcovană a lui Milică, un viking, un irlandez, ceva cam pe-acolo... Un băietan zdravăn, trăit la aer curat, marinar la viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu munca lui și să-ți rupă degetele să-ți ia inelele și tot felul de figuri proaste, c-o să vezi cum o să fie singură, c-o să mori de foame după cât ești de puturoasă și de profitoare, că doar în spinarea mea te-ai uitat... Ce rahat o fi avut el în cap, Mirelo, c-o să-i plângi urmele și-o să umbli să-l cauți cu copilu-n brațe să-i ceri de-o pâine, s-atârni la el, când nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un pamper. E comodă, n-o duce capul să se gospodărească și nici nu și-l bate prea tare, iar el, dintotdeauna, a fost de principiul că trebuie să ne ducem poverile unii altora. Barem cât ne-o mai ține spinarea, deh, cică lasă că aduce tata pâine diseară... Caca-tata-papa, și uite că a venit vremea când tata n-a mai putut să facă rost de bani de papa, iar de pamper nici n-a mai putut fi vorba. Caca, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
felul de boli. Nu mai acceptă și nu mai permite, în definitiv, e o femeie liberă, la care el că liberă pă dracu’, lui unu’ i s-a acrit de atâta libertate și s-a săturat de când o duce-n spinare cu tot cu copil, și ea că tocmai d-aia, îl scutește și-l ușurează, e liber să se ducă, să nu-l mai vadă, da, cum a auzit, să nu-l mai prindă la ușa ei și să-l ia dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să te arunc în gârlă! 10. În turele de zi, folosea bulanul mai cu fereală. Ai fi zis că se păstrează pentru săptămânile schimbului trei, când își scotea pârleala dezlănțuindu-se ca un dirijor posedat de tumultul unei orchestre de spinări și creștete chiluge, încropind o simfonie sincopată de chiote și văicăreli amestecate cu înjurături și amenințări scrâșnite. N-ar fi stat ea în loc de poveștile de adormit copiii puse la cale de Milică și de Rafael. Bâta-i sfântă, drept pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
comuniști care ne mănâncă din drepturi, ne omoară cu bătaia și ne lasă să răbdăm de foame ca să se-ngrașe ei și ne țin închiși în dormitoare ca la pușcărie și câte și mai câte minciuni și mizerii aruncate-n spinarea celor care le fuseseră și mamă, și tată și-i iubiseră ca pe copiii lor și le-au purtat de grijă ca s-ajungă oameni în rândul lumii, ca să vezi tupeu și nerecunoștință. Ce dracu’ să mai zici? Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
madam Ortansa ori cu alt gardian condamnat pe viață, sau de unul singur cu sacoșa de ziare, așteptând copiii să vină la el, țestele lor chiluge, colțuroase, năpădite de cicatrice și cucuie și îngrămădindu-se de-a lungul culoarelor ca spinările unor animale mânate în turmă, răsfirându-se și regrupându-se și iar risipindu-se, după legi imemoriale ce călăuzeau și viața lui. Se vedea oglindit în privirile ochilor lor negri animate de o mobilitate neostoită, insistentă, lacomă, pendulând între frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ea, da, creștea, era viu și o ținea în loc și nu se putea împotrivi. Velicu îi dăduse bani și-i spusese că n-are timp să meargă cu ea. El trebuie să alerge și să producă, fiindcă are atâția în spinare și, oricum, nu mai e ca pe vremea lui Ceaușescu, ce naiba, poate și fără s-o ducă el de mână... Avea dreptate, Mirelo, dar n-ajunsese încă la cabinetul ăla de care-i spusese Velicu, la doar două stații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai uite. — Eu nu m-am uitat ca toți bărbații. Îmi pare rău că mă confunzi cu alți bărbați. — Cu care bărbați? — Cu bărbații-n general. Mai ales cu ăia care te-au futut și și-au pus coada pe spinare. Nici pentru tine nu-i timpul pierdut să-ți pui coada pe spinare. Mă gonești, dragostea mea... Ei îi tremurau buzele de nervi. Dădea înapoi: — Nu te gonesc. Ești cam porc. Îți vezi doar interesul. — Care interes? — Toți bărbații își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că mă confunzi cu alți bărbați. — Cu care bărbați? — Cu bărbații-n general. Mai ales cu ăia care te-au futut și și-au pus coada pe spinare. Nici pentru tine nu-i timpul pierdut să-ți pui coada pe spinare. Mă gonești, dragostea mea... Ei îi tremurau buzele de nervi. Dădea înapoi: — Nu te gonesc. Ești cam porc. Îți vezi doar interesul. — Care interes? — Toți bărbații își văd interesul... — Iar mă amesteci cu toți? — Toți bărbații și toate femeile, întări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și palmele odihnindu-se încrucișate sub stern, într-o simetrie desăvârșită, ca un mort în sicriu, Rafael îl aprobă din toată inima: — Așa e, prietene, trebuie să mâncăm, să ne hrănim familiile... Oi avea și tu o familie grea în spinare, ca orișicine... — N-am cine știe ce familie. Doar pe mama. Ea mi-a mai rămas pe lumea asta. Are optzeci și doi de ani și nu se mai dă jos din pat de un an și ceva. Trebui’ să am grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
plimbă prin toată Europa, deh, că neam de neamul Getuței nu s-a plimbat atâta... Asta în vreme ce una ca Vasilica trage de amărala ei, cu patru copii și cu bărbatu-său ăla bețiv și puturos, care se uită tot în spinarea ei, o sfrijitură de femeie, de te miri de unde mai e de atâta muncă... Păi, câți ani să aibă, Rafaele, e destul de tânără, n-are nici treizeci. Are toată viața înainte, da, da’ decât așa viață, mai bine lipsă. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și parcă se grăbea spunându-i să sufle-n foc, să facă ce-o face și să-i termine mai repede mâncarea. Îl împingea și-l înghiontea și ea cu genunchiul și lăsându-se cu fundul pe capul sau pe spinarea lui, dând parcă să se așeze pe un scaun. Se juca, râdea, și dintr-odată se întoarse, îi propti talpa-n piept și-l împinse cu o forță nebănuită, doborându-l. Câinele protestă, mârâind gros, și-i sări cu labele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
împinse cu o forță nebănuită, doborându-l. Câinele protestă, mârâind gros, și-i sări cu labele pe umeri. Ea lăsă din nou cratița și-l apucă de labe cu amândouă mâinile și-l răsturnă peste pragul ușii, izbindu-l cu spinarea de picioarele măsuței. Rafael parcă ar fi pândit, cu gura întredeschisă și cu ceașca de cafea ridicată-n aer. Parcă ar fi stat pe picior de fugă. Nu e glumă, deh, să te lupți cu animalul ăsta... Ăsta da sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Milică. Ea era aidoma celei din vis, din noaptea de noiembrie, când te-ai pomenit cu madam Ortansa în pat, îndesându-se în tine să se-ncălzească. Pentru o clipă se văzu în locul dulăului ăluia uriaș, cățărându-i-se în spinare, să continue împreunarea din vis ce făcea să pulseze în el vinovăția. I-ar fi dat mâna să-și trădeze prietenul cel trădat de femeia vieții lui, râvnea și tânjea în timp ce citea articolul cu Iliescu și minerii, minunându-se citeșitrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]