2,745 matches
-
chiar de zeu, În timpul Maiestății regelui Mikerinos, cu glasul drept; este din partea principelui Hardedef, care l-a găsit În timp ce mergea să inspecteze templele. În centrul acestui material, care, pe ansamblu, are un caracter destul de coerent, se găsesc, ca niște infiltrări sporadice, texte care Îmbogățesc cadrul concepțiilor religioase egiptene și care s-au transmis doar aici. Unul dintre acestea este capitolul 17, un text antic În care se află un monolog al lui Atumxe "Atum" În calitate de creator și cap al Eneadei, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pune cele mai mari obstacole În calea cercetării istorico-religioase: de fapt, suntem lipsiți de contextul narativ indispensabil pentru cunoașterea personalității zeilor, a concepțiilor cosmogonice și antropogonice etc. În această situație, rangul și prerogativele divinității trebuie deduse din indicii indirecte și sporadice, precum etimologia numelor, epitetele divine, elementele teofore prezente În antroponimie și toponomastică. Ca și În alte civilizații ale Orientului Apropiat, religia se prezintă și la Ebla ca un sistem politeist articulat. Zeii atestați sunt foarte numeroși, ținând cont și de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Egipt) și la Palmira, dar nu există motive de Îndoială că această instituție cu o istorie milenară (termenul este citat la Ebla, Emar, Ugarit, deci În lumea feniciano-punică), nu ar fi fost răspândită și În mediul aramaic. Unele aluzii sporadice ne oferă vagi mărturii despre rolul profeției (În inscripția lui Zakkur amintită mai sus, profeții sunt menționați explicit) și al rugăciunii În religia aramaică. b) Palmira Un excelent exemplu de viață religioasă Într-un centru aramaic din perioada elenistico-romană ne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe o platformă În zidărie, având alături arma care folosise la săvârșirea eventualului sacrificiu, ca și scheletele unui bărbat adult și al unei femei de circa douăzeci de ani descoperite În același sit sunt semnul sigur al unei practici, poate sporadice, la care se recurgea În condiții de criză. La rândul ei, descoperirea la Cnossos a unei grămezi de oase de băieți Între zece și cincisprezece ani, cu urme evidente de cuțit, comparabile cu semnele lăsate de cuțitele măcelarilor pe oasele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-i asume cultul și, În afară de celebrarea de sărbători În cinstea sa, să denumească o navă cu numele său, Ammonis sau Ammonias, pentru a-i trimite ofrande zeului În lăcașul său african. Totuși, În toate aceste cazuri este vorba despre experiențe sporadice, absorbite larg de cadrele tradiționale ale religiei cetățenești care Își menține ritmurile și regulile ancestrale. Dacă uneori personajele divine și credincioșii lor se remarcă prin caracteristicile neobișnuite - față de canoanele - ale practicii rituale, ei devin obiect al ironiei sau al unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În unica persoană a lui Augustus, conducătorul Imperiului Roman. Cercetarea istorică a pus În lumină o serie de factori ce au concurat la explozia fenomenului care, inaugurat În experiența ieșită din comun a lui Alexandru cel Mare și, În formele sporadice, dar semnificative ale unui ethos special religios, În unii dintre succesorii săi imediați care, ca Antigon și fiul lui Demetrios Poliorcetes din partea atenienilor (Plutarh, Dem., 10; Diodor, XX, 46, 2), Ptolomeu I Soter (Diodor, XX, 100; Pausanias, I, 8, 6
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religie, precum și numeroase articole economice. De asemenea, semna un manifest avangardist în revista „unu”, un „pretext teatral”, Hérode, în limba franceză, în „Contimporanul”, o proză cu aspect modernist, D-l Vam Ex-Înger, și eseuri în „Floarea de foc”. Mai colaborează sporadic la „Vremea”, „Vitrina literară”, „Calendarul”, „Credința” și „Azi”, în ultima dând la iveală ciclul liric Contingent 1916. Prieten cu Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian și Petru Comarnescu, căsătorit o vreme cu pictorița și poeta Margareta Sterian, S. participă la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
din 1958 până în 1964, face cunoștință cu mai toate închisorile comuniste. Eliberat, lucrează ca expert contabil în mai multe instituții din București. În 1976 se expatriază, stabilindu-se la New York, unde lucrează ca funcționar și expert contabil până la pensionare. Publică sporadic în „Revista scriitorilor români”, „Ethos”, „Acțiunea românească”, „Solia”, „Unirea”, „Drum”, reviste ale exilului românesc, iar în anii din urmă scrie în periodicele aromâne din țară, „Deșteptarea” și „Dimândarea”. A redactat, de asemenea, o pagină pentru aromâni în ziarul „Cuvântul românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
critică, se numără „Povestea vorbei” și „Revista revistelor literare”. Jurnalistica rămâne preocuparea esențială a lui I. în timpul exilului. Așa cum va mărturisi ulterior, a fost una dintre modalitățile sale preferate de a se converti la România, după ce o părăsise. În mod sporadic, publicistul a scris la jurnalele politice ale exilului parizian, divizat între echipa Grigore Gafencu-Nicolae Rădescu-Mihail Fărcășanu, pe de o parte, și echipa Constantin Vișoianu, de cealaltă. Mai apropiat de prima și de ziarul acesteia, „Uniunea română”, a publicat și la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
1944 În luptă de gherilă anticomunistă, a costat viețile a 30.000 de polonezi Între 1945 și 1948. În Ucraina ocupată de sovietici, ultimul comandant partizan, Roman șukevici, a fost asasinat lângă Lvov În 1950, Însă activitățile antisovietice au continuat sporadic alți câțiva ani, Îndeosebi În Ucraina și Estonia. În Balcani, cel de-al doilea război mondial a fost resimțit preponderent ca un conflict civil, și Încă unul extrem de nimicitor. Pentru Iugoslavia, semnificația etichetelor convenționale - colaboraționist, partizan - rămâne impenetrabilă. Ce era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
printr-o baie de sânge”. Starea de spirit era identică În Italia, unde represaliile și pedepsirea neoficială, mai ales În Emilia-Romagna și Lombardia, s-au soldat cu circa 15.000 de morți În ultimele luni de război și au continuat sporadic timp de alți trei ani. În restul Europei Occidentale, vărsarea de sânge a fost mult mai moderată: 265 de oameni au fost linșați sau executați În Belgia și mai puțin de 100 În Olanda. Sub alte forme Însă, răzbunarea era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
obiectiv se vorbea rareori. Scopul declarat al comuniștilor În 1945 și 1946 era să „desăvârșească” revoluțiile burgheze neterminate din 1848, prin redistribuirea proprietății, garantarea egalității și respectarea drepturilor democratice Într-o parte a Europei În care cele trei fuseseră dintotdeauna sporadice. Erau țeluri tangibile (cel puțin În aparență) și seducătoare pentru cei care, la fața locului sau În Europa de Vest, voiau să creadă În bunele intenții ale lui Stalin. Însă Într-o serie de alegeri locale și naționale din Austria, Germania de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
secolul al XIX-lea (În țări ca Franța, Italia sau Germania) se epuizase sau fusese canalizată În conflicte ideologice noi, Însă costul și calitatea educației rămâneau probleme care Îi mobilizau cu succes chiar și pe cei cu o pietate foarte sporadică. Dintre religiile tradiționale europene, numai catolicismul și-a Îngroșat rândurile În anii ’40 și ’50. Pe de o parte pentru că Biserica Catolică era singura care susținea formațiuni politice specifice (complet dependente de ea În unele cazuri) În Germania, Olanda, Belgia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Orientul Mijlociu și În jurul Peninsulei Arabice și Oceanului Indian erau apreciate În principal ca accesorii ale Indiei, principala posesiune imperială - care, la vremea respectivă, includea Sri Lanka, Birmania și teritoriile care formează astăzi Pakistanul și Bangladeshul. Toate imperiile europene se formaseră prin anexiuni sporadice, episodice și (cu excepția rutelor terestre și maritime care serveau India britanică) fără calcule privind coerența logistică sau câștigul economic. Spaniolii pierduseră deja cea mai mare parte a imperiului lor: la Început În favoarea britanicilor, apoi cedând cererilor de independență ale propriilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au pus stăpânire pe Budapesta În mai puțin de 72 de ore și, la 7 noiembrie, a fost instalat guvernul lui János Kádár. Unele consilii muncitorești au supraviețuit Încă o lună - Kádár preferând să nu le atace direct -, iar grevele sporadice au continuat până În 1957: conform unui raport confidențial din 22 noiembrie 1956 către Comitetul Central sovietic, lucrul În minele de cărbune ale Ungariei fusese redus la 10% din capacitate. Dar În numai o lună noile autorități căpătaseră suficientă Încredere ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Austria), skinknuttar (Suedia) și londonezii teddy boys afișau o atitudine cinică, indiferentă, un amestec de Marlon Brando (În The Wild One șSălbaticulț) și James Dean (În Rebel Without a Cause șRebel fără cauzăț). Dar, În ciuda unor izbucniri de violență sporadice - cele mai serioase În Marea Britanie, unde bande de tineri Îmbrăcați În piele au atacat imigranții caraibieni -, acești tineri și hainele lor nu amenințau decât noțiunile de bunăcuviință ale unei generații mai În vârstă. Ei arătau diferit. Vestimentația specifică vârstei era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cele din urmă, un loc de muncă, ci cum să o educe. Până În anii ’50, majoritatea copiilor din Europa mergeau la școală până la 12-14 ani. În multe locuri, educația primară obligatorie introdusă la sfârșitul secolului al XIX-lea era aplicată sporadic - copiii de țărani din Spania, Italia, Irlanda și Europa de Est precomunistă abandonau școala, aproape Întotdeauna, la Începutul toamnei, primăvara sau vara. Educația secundară rămânea un privilegiu rezervat clasei de mijloc și celei superioare. În Italia postbelică, mai puțin de 5% din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toamna anului 1967 la Nanterre, o suburbie mohorâtă din vestul Parisului care găzduiește una dintre anexele construite În grabă ale Universității din Paris. Căminele studențești din Nanterre adăposteau de ceva vreme o populație volatilă de studenți legitimi, radicali „clandestini” și, sporadic, vânzători și utilizatori de droguri. Chiria rămânea neplătită. și exista un considerabil trafic nocturn Între căminele de fete și cele de băieți, În ciuda interdicției oficiale 14. Administrația Universității din Nanterre ezitase să aplice regulamentul pentru a nu provoca tulburări, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îndeplini norma. Penuria alimentară a provocat revolte În orașe de provincie (printre care Novocerkassk, În iunie 1962). După recolta dezastruoasă din 1963, În ianuarie 1964 URSS importa cereale din Vest. În același timp, microfermele private pe care Hrușciov le Încurajase sporadic aveau un succes aproape jenant: la Începutul anilor ’60, numai 3% din terenul cultivat se afla În mâinilor particularilor, dar el furniza o treime din producția agricolă a Uniunii Sovietice. În 1965, două treimi din cartofii și trei sferturi din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și birocrați, preocupată să-și amelioreze traiul și să-și asigure supraviețuirea. O eliberare autentică era de neconceput, dar Întoarcerea la metode represive - puțin probabilă. Ungaria lui Kádár - „cele mai bune barăci din laager” - era foarte invidiată, dar ridicată doar sporadic În slăvi. Al doilea model, Iugoslavia lui Tito, era În chip și mai evident un fenomen sui generis. Nu fiindcă Iugoslavia reușise să evite dificultățile vecinilor. Multe dintre disfuncțiile economice ale sateliților sovietici erau bine cunoscute iugoslavilor - un avertisment că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dispoziția relativ liberală din acești ani era un ecou ceh Întârziat la dezghețul lui Hrușciov. Deși, după lovitura de stat orchestrată de Brejnev, tonul se schimbase la Moscova, renașterea artistică În Cehoslovacia a continuat, stingherită doar de cenzură și presiuni sporadice. Pentru străini, simptomul cel mai cunoscut era puzderia de filme noi care abordau timid subiecte interzise până de curând - Ostre sledovane vlaky (Trenuri bine păzite, 1966) de Jiøí Menzel, care demonta delicat mitul comunist central al rezistenței antinaziste În timpul războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Londra ca terorist armat și violent, el era acum respectabilul purtător de cuvânt al unor ambiții greco-cipriote „rezonabile”. Între timp, comunitățile greacă și turcă continuau să trăiască În proximitate, Într-o atmosferă de disconfort și suspiciune punctată de izbucniri sporadice de violență intercomunitară. Guvernele de la Atena și Ankara se erijau În protectoarele compatrioților lor, amenințând ocazional cu intervenția. Dar prudența (și presiunea internațională) le-au reținut, chiar și atunci când atacurile din 1963 asupra turcilor ciprioți au determinat sosirea forțelor ONU
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acțiunile altui stat membru NATO. Relațiile greco-turce au intrat Într-o eră glaciară, marcată de Înființarea, În februarie 1975, a Statului Federativ al Turcilor Ciprioți printr-o declarație unilaterală a minorității cu pricina - stat recunoscut exclusiv de Turcia - și prin sporadice ciocniri diplomatice pe motive teritoriale În estul Mării Egee. Ciprul a devenit astfel un subiect de Îngrijorare internațională, iar diplomații și avocații ONU au pierdut decenii Întregi Încercând În zadar să rezolve disensiunile din insulă. Politicienii greci, scăpați de o grijă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Volkswagen doi ani mai târziu; până și statul austriac Își vânduse, În cursul anilor ’50, 40% din acțiunile la două bănci naționalizate, iar În 1972 a renunțat la partea importantă din Siemens pe care o deținea. Dar acestea erau privatizări sporadice și - cum ar veni - pragmatice. În anii ’80 s-a produs un cu totul alt fenomen, impus guvernelor din două direcții diferite. În primul rând, progresul tehnologic accelerat - mai ales În telecomunicații și pe piețele financiare - submina vechile monopoluri „naturale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe greviști - autoritatea morală a Solidarității nu făcuse decât să sporească În anii de după 1981 -, dar nu putea rezolva problemele fundamentale ale țării: rata anuală a inflației se apropia acum de 1.000%. Au urmat patru luni de contacte neoficiale sporadice Între sindicatul Solidaritatea și guvern, ceea ce a Înmulțit cererile publice de „reformă”. Plutind În derivă, autoritățile oscilau Între gesturi de bune intenții și amenințări: Înlocuirea miniștrilor, refuzul oricăror planuri de negociere, promisiuni de schimbare economică, amenințarea că vor Închide șantierele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]