4,031 matches
-
În care erau Înscrise mai multe nume de actori celebri care se prostituau pentru bani. La ora aceea nu era nici țipenie de om pe străzi, doar un câine vagabond care dormea pe un capac de canalizare a ridicat o sprânceană obosită spre noi, lăsând‑o imediat la loc În jos, plin de lehamite, socotind că nu meritam efortul de a ne lătra. Contrastul dintre pedanteria afișului și forța graffitiului era atât de mare Încât nu mi‑am putut reține un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
totuși. În mod halucinant, mi se pare că Îl zăresc Într-un colț pe Însuși Jacques Derrida, la fel de singur și de stingher ca și mine. Pe măsură ce mă apropii de el, nu mai am nici un dubiu că e el : fruntea lată, sprâncenele stufoase, părul alb sculat În creștetul capului, ochișorii mici și vicleni, nasul coroiat, tenul măsliniu care deconspiră locul nașterii sale. — Dumneavoastră ?, exclam eu apropiindu-mă de el. — Ah, știam că tot se va găsi până la urmă cineva care să spună
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Jean-Claude. — Tu ești fărĂ Îndoială un Pinot Gris, suplu, dar plin de gust și ofertant, deși buchetul nu lasă cu nimic să se bănuiască nenumăratele tale calități... spuse Jean-Claude mai În glumă, mai În serios. Până să-și ridice Jaqueline sprâncenele a mirare și neîncre- dere, Jean-Claude i-a luat mâna și i-a sărutat-o. — iar tu ai văzut ce ești, spune el Întorcându-se spre mine și arătând cu ochii vinul de pe masă. Un Sauvignon Blanc cu aromă de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vreodată, având În vedere foamea care pusese stăpânire pe mine, dar nu numai de aceea... Primarul cel jovial ne-a lăsat plin de tact să ne ostoim foamea, fumând și aruncându-ne din când În când câte o privire pe sub sprâncene. Tot timpul a discutat zgomotos cu ghizii noștri În inuktitut, iar când s-a servit ceaiul - din fericire bun : tare și mai ales fierbinte ! - s-a ridicat În picioare și a bătut cu cuțitul În pahar. — În primul rând țin
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
m-a tras deoparte și m-a întrebat cu stupoare de ce nu-mi făceam cruce. „Când vezi că noi ne facem cruce fă- ți și tu, că se uită toată lumea la tine !“, m-a îndemnat ea, privind în jur pe sub sprâncene. I-am promis că îmi voi face, deși nu prea vedeam rostul repetării compulsive a acestui gest, pe care îl făcusem deja o dată, la început. Doar Dumnezeu mă văzuse prima oară și vedea ce e în sufletul meu, nu ? în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
placă, o să te mai înveselească ! mă asigură ea. Scoase de sub pat o cutie în care se găseau o mustață, o pălărie neagră, niște bretele și un baston. Se costumă în mai puțin de un minut, își îngroșă cu creionul dermatograf sprâncenele și începu să învârtă bastonul și să-și dea ochii peste cap la fel ca monstrul sacru al pantomimei. Cred că nimeni nu l-a imitat niciodată mai bine ca ea, mai ales că semănau perfect la statură și la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în care erau înscrise mai multe nume de actori celebri care se prostituau pentru bani. La ora aceea nu era nici țipenie de om pe străzi, doar un câine vagabond care dormea pe un capac de canalizare a ridicat o sprânceană obosită spre noi, lăsând-o imediat la loc în jos, plin de lehamite, socotind că nu meritam efortul de a ne lătra. Contrastul dintre pedanteria afișului și forța graffitiului era atât de mare încât nu mi-am putut reține un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
condiții, deci dacă vrei, vino lunea viitoare la șapte seara la Hilton să-l cunoști pe patron. Voi fi și eu acolo. — Cine e patronul ? am tras-o eu de limbă. Îl cheamă Sjork, e olandez, răspunse ea sec, ridicând sprâncenele, mirată și oarecum iritată de indiscreția mea. — Spune-mi ce trebuie să fac ca damă de companie, am rugat-o eu în drum spre ieșire. — O să-ți explice Sjork luni, mi-o tăie ea scurt întinzându-mi mâna, semn că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
totuși. În mod halucinant, mi se pare că îl zăresc într-un colț pe însuși Jacques Derrida, la fel de singur și de stingher ca și mine. Pe măsură ce mă apropii de el, nu mai am nici un dubiu că e el : fruntea lată, sprâncenele stufoase, părul alb sculat în creștetul capului, ochișorii mici și vicleni, nasul coroiat, tenul măsliniu care deconspiră locul nașterii sale. — Dumneavoastră ?, exclam eu apropiindu-mă de el. — Ah, știam că tot se va găsi până la urmă cineva care să spună
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Jean-Claude. — Tu ești fără îndoială un Pinot Gris, suplu, dar plin de gust și ofertant, deși buchetul nu lasă cu nimic să se bănuiască nenumăratele tale calități... spuse Jean-Claude mai în glumă, mai în serios. Până să-și ridice Jaqueline sprâncenele a mirare și neîncredere, Jean-Claude i-a luat mâna și i-a sărutat-o. — Iar tu ai văzut ce ești, spune el întorcându-se spre mine și arătând cu ochii vinul de pe masă. Un Sauvignon Blanc cu aromă de fructe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vreodată, având în vedere foamea care pusese stăpânire pe mine, dar nu numai de aceea... Primarul cel jovial ne-a lăsat plin de tact să ne ostoim foamea, fumând și aruncându-ne din când în când câte o privire pe sub sprâncene. Tot timpul a discutat zgomotos cu ghizii noștri în inuktitut, iar când s-a servit ceaiul - din fericire bun : tare și mai ales fierbinte ! - s-a ridicat în picioare și a bătut cu cuțitul în pahar. — În primul rând țin
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pământ! Și - tot preocupat!; și - tot grăbit, ca de obicei. Tot, a tresărit, el, fără să se mire, desigur, pentru că, deși, pentru alții, privirile Îi erau ațintite spre pământ, pentru el, nu era același lucru; el, de fiecare dată, pe sub sprâncene, dincolo de acestea, admira, și se fericea, de tot ce merita a fi admirat și a te ferici, În oricare moment al vieții. Și, Își continuă urcușul, tot cu privirile ațintite profund și sigur În ideile sale, și cu pașii măsurând
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Înfulece dintr-odată tot ceea ce le fusese interzis zeci de ani. Sau li se dăduse cu țîrÎita. Unele chestii, acum, le rămîneau În gît. Dar nu se lăsau. Mulți tineri era tatuați mai ceva decît corsarii, plini de inele În sprîncene, nas, buze, buric, cu urechile numai sîrme, dădeau buzna peste tot, stricau reguli. Unii dintre ei - nu furaseră destul Înainte - spărgeau acum apartamente, case de schimb, bancomate, goleau cutia milei din fața bisericilor, jefuiau și altarul cînd era posibil, loveau pe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cunoștinței... - Ok! Să trecem mai departe... Să ne întoarcem în timp. Voi încerca să mă adun... Scuză-mă pentru... tirul de întrebări! Își revenise complet. Acum îl privea direct și se minuna în sinea ei cum de nu-i observase sprâncenele frumoase, ușor arcuite, genele lungi, nasul drept și bărbia fermă, împinsă în față când privea înainte. Nu știa și nici nu ar fi crezut dacă îi spunea cineva că el, bărbatul frumos din fața ei, se minuna în același fel cu privire la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
chipul, mai întâi de departe, ca și când abia l-ar fi ghicit, parcă din teama de a nu descoperi în oglindă acel ceva de care ar putea fi nemulțumită. „Oglindă, oglinjoară... ei, na! Nu vreau să mă minți! Vreau să văd... Sprâncenele... Ce ar putea să nu le placă la ele...? Frumoase, naturale, arcuite elegant, scot în evidență ochii negrucăprui, mari și luminoși, înconjurați de gene lungi uniform arcuite. Nasul drept, acvilin..., uite... pornește de sus într-o perfectă prelungire a liniei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Ce ar putea să nu le placă la ele...? Frumoase, naturale, arcuite elegant, scot în evidență ochii negrucăprui, mari și luminoși, înconjurați de gene lungi uniform arcuite. Nasul drept, acvilin..., uite... pornește de sus într-o perfectă prelungire a liniei sprâncenelor, inspirând oricărui privitor respect prin armonia liniilor și hotărârea accentuată de pomeții obrajilor. Mda! Îmi dă o notă de încrezută... Gura... Ce zici de ea? Este chiar... senzuală, iar buzele perfect conturate par a fi permanent în așteptarea unui sărut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
precum am stabilit? Interveni Laura chicotind. Aici este terenul tău. Nu m-ar deranja, dar prefer un loc retras, cu puțină lume, cu protocol obișnuit sau... deloc. - Protocol lipsă? Unde crezi că s-ar găsi așa ceva în Sinaia? ridică el sprâncenele, zâmbindu-i șăgalnic. - Unde? ... La vila în care stau eu. Gazda poate primi comanda, iar preparatele ei sunt excelente. În plus, nu ne deranjează nimeni și... Marian Malciu - Și cum rămâne cu „terenul neutru”, precum am stabilit? întrebă Iustin, râzând
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
lăsa. Îmi amintesc că era printre puținele studente de la Medicină care nu aveau niciodată timp să se mai și distreze... Nu mai știu ce Tainicele cărări ale iubirii culoare aveau ochii ei... Albaștri sau verzi? Erau mari, limpezi, surâzători sub sprâncene perfect arcuite din naștere și îmi plăcea să mă oglindesc în ei... Doar că șansele erau minime. Am fost doar în trei ori patru plimbări prin Cișmigiu și numai o dată prin Parcul Herestrău, unde a refuzat să urce în barcă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
plămădită în trupul meu. Să fie clar! Această fetiță este tot ce poate fi mai frumos în viața mea. Și să nu uităm că trăsăturile ei, chipul ei, al fetiței mele, sunt copia fidelă a chipului... tatălui său. Fruntea, linia sprâncenelor, nasul, formatul gurii, urechile, pomeții..., toate, absolut toate, sunt identice, dacă vrei... - Da, nu contest..., dar azi mai mergi la serviciu? - Wow! Cum trece timpul! M-ai ținut atâta de vorbă și... nici nu mai am timp să mă fac
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
bătrânului cu cele mai subtile mângâieri. - Papa dragă, dacă mă iubești, trebuie să-i înapoiezi banii!Cum ai putut face una ca asta? Papa dragă, scoate banii. Și începu să vâre degetele prin buzunarele de la vestă ale bătrânului, ale cărui sprâncene erau lăsate în jos de o comică supărare, în vreme ce buzele râdeau de gâdilitură. În fine, Otilia G. Călinescu descoperi în fundul unui buzunar cinci monede mici de aur, ce fură confiscate, spre ciuda lui moș Costache, care totuși nu obiectă nimic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de această propunere, al cărei sens nu păru să-l înțeleagă, explicând că nu-i place să zugrăvească decât după modele. Felix îi vorbi de talentul lui și de interesul de a-i da o îndrumare originală. Titi strânse din sprâncene și reveni la detaliile lui. Vocabularul lui Felix îl supăra în chip vădit. Titi îl întrebă apoi cum a călătorit, unde a făcut liceul și începu să-i povestească întîmplări din școală, să-i facă portretul profesorilor într-un stil
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la gură. Olimpia semăna în chip izbitor cu Simion și cu Titi, având bărbia despicată la fel, în două, în chip supărător pentru o femeie. Era măslinie la față și cam planturoasă, și câțiva peri îi conturau o ușoară mustață. Sprâncenele, ca și la Titi, erau îmbinate viguros deasupra nasului. Stănică, în schimb, era roșu la față, fără sa fie propriu-zis gras, de o sănătate agresivă, contrastând cu părul lui mare și negru, foarte creț și cu mustața în chip de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
artificiale. Ceea ce uimea și colabora în chip armonios cu plasticitatea trupească era o finețe de marmură a incarnatului. Nici un por nu se zărea pe netezimea obrazului sau a buzelor. Mâinile erau lucii ca sideful și unghiile subțiri și în migdală. Sprâncenele, genele erau înfipte ca-n carnea unei piersici netede. Un fior trecu prin trupul lui Felix, privind numai această delicată anatomie. Când bea, buzele și dinții fetei se vedeau prin cristal, și Felix se putu încredința de sănătatea lor excepțională
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-i bat capul mereu, să-l sperii cu procese posibile etc., să-mi neglijez afacerile. Sunt cam lefter acum, nu poți să-mi dai două sute de franci? Îți garantez eu că-ți aduc contractele prelungite. Iorgu își încruntă puțin sprâncenele, medită negustorește, apoi le readuse din nou la linia primitivă. - S-a făcut! - Ura! zise Stănică, să mai bem un pahar. Nici nu știi ce înseamnă să faci alt contract aici. Vad comercial! Al dracului moș! - Care moș? întrebă, puțin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
De-abia l-am potolit. - De ce nu-l duce într-un sanatoriu? observă madam Iorgu.Ofițerul râse zgomotos. - Ce sanatoriu? Balamuc! Nu și-a făcut injecțiile. Această ieșire neghioabă făcu pe toți să tacă, din respect pentru Olimpia, care încruntase sprâncenele. Felix reținu totuși banala calomnie cu injecțiile, și un raționament îi străbătu repede, obscur prin minte. - Hai mai bine să ne veselim, îndemnă Stănică. Toată lumea să trăiască, și în special eroii serii, am numit pe iubitul nostru G. Călinescu conu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]