3,317 matches
-
mătasă se desprinde: - "Las-să leg a mea vieață de a ta... În brațu-mi vino, Și durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o... Scris în cartea vieții este și de veacuri și de stele Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieții mele". Și cum o privea Sultanul, ea se-ntunecă... dispare; Iar din inima lui simte un copac cum că răsare, Care crește într-o clipă ca în veacuri, mereu crește, Cu-a lui ramuri peste lume, peste
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dânsul universul într-o umbră se întinde; Iar în patru părți a lumii vede șiruri munții mari, Atlasul, Caucazul, Taurul și Balcanii seculari; {EminescuOpI 143} {EminescuOpI 144} Vede Eufratul și Tigris, Nilul, Dunărea bătrână - Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână. Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri Și corăbiile negre legănîndu-se pe râuri, Valurile verzi de grîe legănîndu-se pe lanuri, Mările țărmuitoare și cetăți lângă limanuri, Toate se întind nainte-i... ca pe-un uriaș covor, Vede țară lângă țară
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și apoi în Sfatul țării se adun-să se admire Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire; Toate mutrele acestea sunt pretinse de Roman, Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian! Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoiu Să ajung-a fi stăpână și pe țară și pe noi! Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură, Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură, Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții, Toți se scurseră aicea și formează
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă. Ori în umbra parfumată a buduarului să vin, Să mă-mbete acel miros de la pânzele de în; Cupido, un paj șăgalnic, va ascunde cu-a lui mână, Vioriul glob al lampei, mlădioasa mea stăpînă! " Și uscat foșni mătasa pe podele, între glastre, Între rozele de Șiras și lianele albastre; Dintre flori copila râde și se-nclină peste gratii - Ca un chip ușor de înger e-arătarea adoratei - Din balcon i-aruncă-o roză și cu mînile
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sunt alcoolică.“ Și toți răspund: „Bună, Daisy!“ Are dreptate, fir-ar să fie! Nu mai știu ce să spun. Toți se uită la mine așteptând să continui. Faptul că stau în picioare mă face să par mai autoritară și mai stăpână pe situație. —Bine, cedez eu. Mă numesc Rebecca și sunt dependentă de fostul meu iubit. —Bună, Rebecca, îmi răspund ei regulamentar. Bine ați venit în grupul nostru. Cred că pentru nici unul nu e ușor să se afle aici, însă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cosmetice și o să găsească până la urmă ceva de stricat, o să pună stăpânire pe toate umerașele și o să-și lase chiloții murdari prin toată camera, ca să mă împiedic de ei. Fără doar și poate, trebuie să îi arăt că nu e stăpână aici. Este o situație care nu admite doi câștigători; remiza este imposibilă când una dintre părți a declarat război cu atâta aplomb. Ori câștig, ori mă retrag cu coada între picioare, scâncind a supunere. Îmi amintesc de Daisy și Vanessa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
foarte ușor să mi-o imaginez bătându-l cu buchetul peste cap dacă n-ar fi zis „Da“ destul de repede. Mama a fost întotdeauna aspră cu mine, continuă Jim. Cred că de asta mi-a plăcut Maureen. Era atât de stăpână pe ea! Nu puteam să-mi cred urechilor când mi-a spus că se va căsători cu mine! Credeam că merită mai mult decât atât. Mă socoteam cel mai fericit bărbat din lume! — Și când au început problemele? întreabă Jennifer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nea Fane, fă-i surorii mele mai bătrâne ceva botine pentru Paris. E ca și făcut! își frecă palmele nea Fane. Până te mai învârți pe-aici, le-am și croit. Dar știi ce? Ia probează-le pe-astea, că stăpâna lor n-a mai venit de trei ani! Și Mioara îi mulțumi, spunându-i că-i va plăti la pensie. Lasă că te-aștept, spuse nea Fane, doar suntem vecini, am încredere. Și Mioara Alimentară se încălță. Parcă se născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care livra pizza. Dar, spre surprinderea lui, ușa se deschise și intră cea mai frumoasă femeie pe care o văzuse, în viața lui. Era personificarea eleganței: cam treizeci de ani, înaltă, zveltă, îmbrăcăminte europeană, tocuri nu prea înalte. Sexy, dar stăpână pe sine. Brad se aplecă în față șezlong și își trecu mâna peste barbă, pe care o simți aspră. Îmi pare rău, zise el. Nu așteptam vizitatori ... — Sunt trimisă de unchiul dumneavoastră, dl. Watson, spuse femeia, îndreptându-se direct spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cinci rânduri de sârmă. La mijlocul lui octombrie 2005, în grădina aceasta, sub unul dintre merii care adăpostește o masă din nuiele împletite, uscate de timp, și trei fotolii așezate de jur-împrejur, stau două femei, Frumoasa Neli, grădinăreasa, iar în fața ei, stăpâna casei, o tânără actriță despre care nu știm ce să spunem: e frumoasă, nu e frumoasă?... lăsăm cititorul să-și imagineze personajul, căci, doar fizic vorbind, Loredana seamănă perfect cu Jodie Foster. Ei?... În fața Loredanei, pe masa rotundă ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
wol’n wir uns da wieder she’n/ Ben der Laterne wolen wir steh’n/ Wie einst Lili Marlen. Rece, nici un alt sentiment decât fiorul gheții pe șira spinării merilor din jur. Merii de când lumea... Frumoasa Neli își ascultă atent stăpâna, pe care o mai auzise și o mai văzuse cântând pe casetele video din livingul celor doi, în piese de teatru înregistrate, actrița cântase în câteva spectacole, dansa foarte bine și regizorii exploatau corpul ei atletic, ușurința mișcării, avea ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e roșu, frunzele și fructele la fel, roșii, un pom cum nici Loredana nu văzuse niciodată, i se pare că are vedenii, se uită și ea mirată la copac. La ce-o fi privind doamna? Neli se uită lung la stăpână. Ce-o fi văzut? Pe mine, până acuma, nu m-a speriat cu nimicuța, ce nimicire cu poveștile ei, despre ce vorbea doamna mea? Cățeaua latră ușor, mârâie ciudat, e tot la picioarele Loredanei, culcat!, comandă iarăși, taci din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sclipea în soare -, cade ca-ntr-un picaj reușit de avion și pescărușul se lovește straniu de termopan, zgomotul e greu ca o durere, te înfioară. Tara își ascute urechile, e gata să sară spre curtea cealaltă, culcat!, strigă iarăși stăpâna, încercând s-o liniștească. A murit o veste!, geme grădinăreasa neliniștită, ea crede în semne, în pământ și în cer, în vise, ea știe că în viață nimic nu e întâmplător, ea știe că moartea își are semnele și prevestirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
zgomotos, vesel, Loredana se pregătește să treacă din bucătărie spre masa din living, aducând castronul de borș de miel, leușteanul plutind deasupra își amestecă mirosul cu tăriile deja degustate, pe blatul din bucătărie, e pregătit cuptorul electric, rotund și rapid, stăpâna casei trebuia să pună la copt antricoatele de miel, împachetate în fân, apoi închise în folie de aluminiu, și pac!, la cuptor, îi ieșea teribil friptura asta, nu mai mirosea carnea a oaie deloc. Loredana e îmbrăcată domestic și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la tânăra actriță, o femeie despre care unii spuneau că e frumoasă, pe fața căreia, de când povestea, apăruseră niște riduri adânci, două șanțuri săpau de la nas spre gură, coborau, tipăreau vizibil o oboseală ciudată. E rândul ascultătoarei să-și cântărească stăpâna, să mai împletească în funie o altă ceapă coaptă și grasă, strălucind în soarele de octombrie, care prevestea, așa cum scria T.S. Eliot, the cruelest months... — Acuma, doamna Neli, mai lăsați-mă-n durerea mea, vorbesc așa cum pot și cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Mi-a fost și milă de ea. De asta am divorțat de prima nevastă, chiar dacă mama mi-a zis într-o zi să nu fac asta. Nici dacă e curvă?, am întrebat-o timid, mama este pentru mine, și acum, stăpâna. Și dacă e o curvă, mamă? — Să revin la Vichi, cea de-a doua nevastă a mea, pe ea am luat-o ca să nu dorm singur, atât. Dispăruse Anita din lumea aceasta și trebuia să fiu și eu cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ții legată și tu, și societatea, în loc să vă luați viața în mâini, să vă gândiți la sufletul vostru, voi sunteți stăpâniți de obiecte, de case, de mașini, de bani, depinde cum e cazul și persoana, obiectele astea au devenit și stăpânele tale, mami, dacă-ți explic mai mult, un orgasm mi se pune la creier... (E orgolioasă, aparent, în înfumurarea ei, superioară, le știe pe toate...) Știi cum sunt astea micile: blugi, talia goală până sub sâni, tricou decoltat. Fiică-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
grădina la care dumneavoastră, Frumoasă Neli, munciți, în care acuma împletiți cununile astea de ceapă, iar eu povestesc, nu mai pot să păstrez atâtea întâmplări numai în sufletul meu, chiar dacă taina, misterul, secretul, ele creează împărăția femeii, acolo este ea stăpână, ăla e regatul ei: secretul bine păstrat. Iar eu nu mai vreau să am nici un secret, nu-mi trebuie mistere, nu mai vreau, eu vreau să povestesc, poate mă voi simți mai bine... Ăștia suntem noi, Frumoasă Neli, acuma îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
acuma, nu vreau!, ar pierde ceva și nu știe ce, nu acuma, nu vreau! Jos, lângă picioarele din față ale lui Galben-de-soare, voinicul vede un inel de aur, zace la margine de drum, să-l iau, să nu-l iau?, stăpâne, de nu îl vei lua, amarnic te vei căi, e mai bine să-l iei, trebuie numai să știi ce să faci cu el, nu-l vreau!, calul cabrează nervos, tot ridică un picior, apoi altul, preotul, de-abia acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
înfricoșați. După un timp, după ce apele s-au mai retras, oamenii au început să se lupte în continuare pentru obiectele care conduceau lumea, pentru bijuterii, moșteniri, tablouri, case, bani, pământ și păduri. Ca și cum n-ar fi văzut că natura e stăpâna tuturor. În America fusese la fel, uraganul Katrina născuse o catastrofă, apele au venit în 29 august și au distrus, într-o tihnă ciudată, orașul New Orleans - orașul ăla în care, la început de an, se făceau petreceri nesfârșite, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cele două femei povestesc în continuare, lângă ele, al treilea fotoliu e tot gol, trecuse atâta timp și nu mai venise nimeni în grădina plină de meri, cu pârâul ca sângele. Tara e tot acolo, întinsă la pământ, lângă picioarele stăpânei. Loredana se simte stingheră și singură, onorariul pe care-l plătește pentru pielea în care-a intrat devine tot mai greu de-adunat, ceva nu e bine cu ea, a obosit de când vorbește, se uită din nou la mâinile ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nimeni. E liniște. Rămasă în grădină, sub măr, pe fotoliul de nuiele împletite, Frumoasa Neli, obosită și ea, întinde o mână și mângâie cepele coapte din funia agățată în măr: ce lume, ce ocină și ce moșie mi-a arătat stăpâna mea, ce vorbe mânuiește, cât am umblat în cruciș și-n curmeziș, câte mi-a arătat, Doamne, am uitat cu totul de mine, aș fi vrut să nu se mai termine poveștile astea!!! Probabil, n-o să mai plec de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
n-a fost decât un vis plăcut. ORFANUL Era o zi friguroasă de iarnă. Cerul plângea cu lacrimi albe. Într-o seară, în negura nopții, o femeie își lăsă pruncul Ia ușa unei case. În acea casă locuia o familie. Stăpâna casei auzi un scâncet. Ieși afară și văzu un copilaș pe pragul casei. Îl luă în brațe și intră cu el în casă. Îi dădu un nume, apoi îl duse la medic unde se asigură că micuțul era sănătos. Trecură
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
dovedit a fi nu mai puțin spre mărirea Bisericii; căci, la moartea lui și când ducele, fiul lui, și-a pierdut puterea, ea a moștenit rodul ostenelilor lui. A urmat apoi papa Iuliu II, care a găsit o Biserică puternică, stăpână peste întreaga Romagna, în timp ce puterea nobililor feudali ai Romei fusese lichidată, iar facțiunile lor desființate prin persecuțiile violente ale lui Alexandru; în sfârșit, el a găsit, de asemenea, calea deschisă pentru a strânge bani printr-un mijloc care nu fusese
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
de prevedere omenească. Gândindu-mă uneori la lucrurile acestea, am înclinat și eu, într-o măsură, spre părerea lor. Cu toate acestea, pentru ca voința noastră liberă să nu fie cu totul negată, socotesc că este, poate, adevărat că soarta este stăpână pe o jumătate din acțiunile noastre, dar că tot ea ne îngăduie să cârmuim noi singuri cealaltă jumătate, sau aproape. Și eu asemăn soartă cu una dintre acele ape distrugătoare care, atunci când se înfurie, inundă câmpiile, distrug copacii și casele
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]