3,144 matches
-
dacă leșini pe drum? Ia-ți slujitoarea să te sprijine și să te ajute, ca să putem ajunge neîntârziat la mânăstire! Cum Berthei Îi era frică să pornească singură prin pădure, găsi că sfatul grăsanului era bun și o rugă pe stăpâna ei să-i Îngăduie s-o Însoțească. Așa că cele două tinere porniră În goana calului, fără nici un cuvânt, călăuzite de catârul călugărului, care se dovedi tot atât de iute ca cel mai de preț bidiviu din grajdurile ducelui. Noaptea se apropia cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mult, poteca ajunse Într-o vale largă, Între doi versanți Împăduriți. Acolo ea se despărțea În două. Era prea Întuneric pentru a-și da seama unde se află, dar prințesa reuși să distingă În fața ei un drum mai larg. — Iată, stăpâna mea, zise călăuza, dac-o luăm la stânga ajungem Într-o jumătate bună de ceas la mânăstire. Dar eu am să te rog să Îngădui să facem un mic ocol, abătându-ne spre dreapta, nu mult, numai o goană de cal
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Întâmplat cu slujitoarea ta. Ha, Ha, ha, izbucni el Într-un râs plin de răutate. „Nu pot să spun că oamenii mei n-au avut o noapte plăcută. Mititica era plină de farmec. Cu atât mai mult trebuie să fie stăpâna ei! Ministerialul se apropie cu pași mari și Întinse mâna s-o apuce: — O să-mi facă o plăcere de două ori mai mare la gândul că ducele te va vedea după aceea cu trupul plin de dove zile de dragoste
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai bine să-l aruncăm și pe nenorocitul ăsta cu capul Înainte de pe pod? Prea spune multe! — Doamne ferește, Hildebrand! răspunse prințul cu asprime. Lasă omul În pace să-și facă treaba. O face foarte bine! Podarul se Înclină cu umilință: — Stăpâne, Johannes va veni și el Încoace. Mi-a spus că trece În noaptea asta să vadă cum stau lucrurile. Tocmai ajunseră la mal. Conrad Încălecă și-și mână calul pe pietrișul ud. Se Întoarse În șa și Întrebă: — Cum te
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a cuprins o stare de agitație, de neliniște crescândă, și m-am dus în camera Silviei. Patul surorii mele era așternut, curat și frumos, iar la căpătâi, peste perna obișnuită din pene, stătea neconsolată și stingheră, așteptând cu nădejde întoarcerea stăpânei, pernuța catifelată de care se îndrăgostise atât de mult Silvia. Am înșfăcat repede pernuța, am traversat rapid bucătăria în care bapțea făcea de mâncare, am traversat curtea, am deschis portița și m-am îndreptat spre centrul satului cu intenția să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
îi punea apă, nu însă fără a-l "gratula" cu vorbe de ocară: Și ai măi jăboi, și, țâ s-o făcut săti?? Na! ie di crapâ-n tini șî tacâ-ți fleoanca!! Nu putea pricepe cum de s-a modificat comportamentul stăpânei față de el. De ce oare? Ce s-a întâmplat? Nu-i nimic și-a zis el în sinea lui -, stăpânii mei sunt, în fond, oameni de treabă, au și ei ciudățeniile lor. Și le-a trecut cu vederea această scăpare, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-i lui Allah pentru binefacerile constante ale orezului îmbunătățit cu seu de oaie... La început mai rar, apoi din ce în ce mai frecvent, prin ceaunelul său bătea vântul. Nimic. Gol. Ce era de făcut? Ce metodă să folosească pentru a o determina pe stăpână să-i dea rația cuvenită? Nu se simțea prea bine: îl luau, așa, niște crampe de la burtă, parcă ar fi dat cineva cu sfredelul direct în măruntaiele lui; începuse să vadă ca prin ceață și simțea că nu mai are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
parcă ar fi dat cineva cu sfredelul direct în măruntaiele lui; începuse să vadă ca prin ceață și simțea că nu mai are putere. Și-a amintit, totuși, că data trecută când crăticioara de apă era goală, a lătrat și stăpâna i-a adus apă. Așa că, în fața ceaunelului gol, a început să latre. La început mai încet, apoi din ce în ce mai tare, până când așa, ca într-o hipnoză, gâtlejul lui a început să scoată niște urlete aiuritoare. Bunica era în pat, toropită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
umană? Față de Homo Sapiens? Nu-mi pot da seama. Ceea ce știu cu siguranță e faptul că dezlănțuirea de urlete înfiorătoare îi deranjau și pe vecini, care se întrebau dacă nu cumva câinele a turbat dar mai ales o supărau pe stăpâna lui. Cu excepția bucății de mămăligă unsă cu ulei, Haiduc nu mai primea nimic. Absolut nimic. Seara îi dădeam porția de mămăligă drastic raționalizată! O mânca în prezența mea cu o repeziciune de prestidigitator, apoi căuta cu limba eventualele firimituri de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a cuprins o stare de agitație, de neliniște crescândă, și m-am dus în camera Silviei. Patul surorii mele era așternut, curat și frumos, iar la căpătâi, peste perna obișnuită din pene, stătea neconsolată și stingheră, așteptând cu nădejde întoarcerea stăpânei, pernuța catifelată de care se îndrăgostise atât de mult Silvia. Am înșfăcat repede pernuța, am traversat rapid bucătăria în care bapțea (bunica dinspre tată, n.m.) făcea de mâncare, am traversat curtea, am deschis portița și m-am îndreptat spre centrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
faptul divers sau pozele unor manechine cvasi-goale, amante sau nu ale unor fotbaliști miliardari, se lăfăie pe prima pagină a unor ziare care se vor „a patra putere În stat”, cum o fac În Apus doar foile bulevardiere...Ă Libertatea! Stăpână a capitalei, a marilor orașe ale provinciei, stăpână, În sfârșit, a României și, după cum o spunea parcă regretatul Marin Sorescu, „părea că În zilele și lunile acelea de la Începutul lui ’90 se sfârșise d’abia războiul!”. Libertatea care, s-a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau nu ale unor fotbaliști miliardari, se lăfăie pe prima pagină a unor ziare care se vor „a patra putere În stat”, cum o fac În Apus doar foile bulevardiere...Ă Libertatea! Stăpână a capitalei, a marilor orașe ale provinciei, stăpână, În sfârșit, a României și, după cum o spunea parcă regretatul Marin Sorescu, „părea că În zilele și lunile acelea de la Începutul lui ’90 se sfârșise d’abia războiul!”. Libertatea care, s-a văzut curând aceasta, era Într-un fel un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a Apusului, și că România lor și a strămoșilor lor se afundă Încă o dată În marasmele istoriei, o „piatră prea grea” pentru un popor, o „populație” de pe ambele versante ale Carpaților ce, atât de târziu și totuși!, s-a regăsit stăpână pe un Întins și bogat teritoriu, unită și dibuindu-și cu uimire, cu mîndrie, orgoliu chiar, origini milenare, având norocul unui „idiom latin” păstrat În toate cele trei provincii Înfeudate secole unor imperii străine, printr-un miracol. Bucuria libertății, a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
puternice. Pentru românii din Transilvania, situația era mult mai gravă: un popor de țărani, dominați de aristocrația maghiară. Cum să nu apară seducătoare revanșa prin istorie? Nația aceasta, aflată Într-o situație precară, a fost cândva, prin strămoșii ei romani, stăpâna lumii! Și este de presupus că o nouă istorie glorioasă o așteaptă În viitor. Orientarea latinistă a fost continuată și amplificată de curentul numit „Școala ardeleană“. Contextul său istoric Îl constituie anexarea Transilvaniei la Imperiul Habsburgic, urmată la scurt timp
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
George s-a petrecut un Început de idilă și se spune că viitorul rege al Angliei ar fi regretat-o. Tronul Marii Britanii era mai prestigios decât al României, și cu atât mai mult atunci, spre 1900, când Anglia era aproape stăpâna lumii, cel mai Întins imperiu care a existat vreodată. Dar o vedem greu pe Maria În această postură; ce-ar fi putut să facă Într-o țară bine așezată, cu reguli stricte, unde libertatea ei de mișcare ar fi fost
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
considerație. Ea nu este câtuși de puțin mama unui prunc divin, a avut totuși meritul, fecioară fiind, să dea naștere unui profet, suportând durerile facerii sub un curmal. Dovadă: Coranul îi consacră un întreg surat. Nicio vorbuliță, în schimb, despre stăpâna casei în care ne aflăm, și nici fetele nu apar: fără îndoială stau sechestrate în bucătărie. La prânz, capul familiei aduce friptură de oaie și servește el însuși ceaiul. La o întrebare a mea referitoare la rolul femeii în societate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Podul Înalt dregători, globnici și pripașari 1475? Izvorul Mestecănișului Făguleț Poiana Boldii Ilea pisăr Suceava Dan Socol Marușca și Mihnea Ion Timotin pisăr din Iași 1475 logofăt Tăutu 1475 Veneția. Cetate fondată care cu o mie de ani în urmă, stăpână într-una pe comerțul din Adriatica, în vremea cruciadelor își întinde puterea sa către insulele și coastele orientale ale Mediteranei. Foarte dispuși să lupte pentru legea lui Hristos, neguțătorii pun la dispoziția cruciaților flota lor de comerț, grăbindu-se să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
jură răzbunare și urmărește pe dușman o viață până ce îl doboară, ori până ce e doborât. Au ca rânduială morală primirea de oaspeți, pe care îi apără de primejdie cu prețul propriei lor vieți. Ca să fie temeiul acestui act mai puternic, stăpâna casei apleacă la sânul său pe străin dându-i o picătură de lapte. Din clipa asta străinul devine membru al familiei și al tribului. De asemenea prietinia dintre războinici din triburi deosebite, chiar inamice, e în floare. Oameni viteji și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bărbați. Dară cea mioară de doi ani la vară de trei zile-ncoace gura nu-i mai tace, iarba nu-i mai place. Ce ai tu mioară? Fi-vei bolnăvioară? iarba ți-i amară? Stăpânule bace, dă-ți oile-ncoace. Stăpâne stăpâne, mai chiamă ș-un câne, cel mai cu frăție, mai cu bărbăție. Baciul ungurean și cu cel vrâncean vor să te doboare în apus de soare, umbrele când cresc neguri se opresc pe munți și pe ape, dorm oile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dară cea mioară de doi ani la vară de trei zile-ncoace gura nu-i mai tace, iarba nu-i mai place. Ce ai tu mioară? Fi-vei bolnăvioară? iarba ți-i amară? Stăpânule bace, dă-ți oile-ncoace. Stăpâne stăpâne, mai chiamă ș-un câne, cel mai cu frăție, mai cu bărbăție. Baciul ungurean și cu cel vrâncean vor să te doboare în apus de soare, umbrele când cresc neguri se opresc pe munți și pe ape, dorm oile toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pricepută însă la mobilat camerile și la primirea musafirilor. Are o femeie servitoare cam nătângă (Mărioara), care ia subt protecția ei pe Irimie, spălându-i și călcându-i straiele de muntean, cu care el se îmbracă duminicile. Se miră de stăpână-sa că pune pe masă atâtea șervete, tacâmuri și farfurii "pentru trei fasole la doi oameni". Întâlnirea între lița Sofia și lelea Măriuca. Întâlnirea între lița Sofia și cucoana Aura. Apropos de motanul acesteia cu care cucoana Aura se mândrește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la mânăstirea Sfântul Pavel, iar în 1501-1502 erau făcute, cu ajutorul lui Ștefan cel Mare, reparații din temelii la mânăstirea Grigoriu, după cum o arată inscripția de la baza turnului mânăstirii. Maria de Mangop dăruise mânăstirii o icoană cu chipul Maicii Domnului (Pantassa = Stăpâna lumii). Arta constructorilor din vremea lui Ștefan cel Mare se bazează pe o tradiție ale căror rădăcini se află într-o perioadă în care spațiul locuit de români, clădirile, mai ales cele cu caracter religios, își au baza într-un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tiparul calului solar, feciorul având în el un mystagog și uneori un justițiar, ca în basmul Roșu-Impărat și Verde-Impărat cules de Constantin Mohanu. Revelarea naturii năzdrăvane vine odată cu numele care are o puternică încărcătură magică, deja cunoscută nouă din colinde: „ - Stăpâne - zâce - pune-mi frâu-n cap și-ncalică pă mine - și zâce - să-mi aflizâce - zboru meu - zâce. Ăsta a fost Galben de Soare.” (Boișoara - Vâlcea). Dublul eroului care imită zeii este voinicul moldovean care îl salvează din gura șarpelui. Calul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cu cocia ce avea,/ Cocie cu două roate,/ Din trup de om erau toate:/ Buciumile roților,/ Grumazii voinicilor;/ Iar spițele roatelor,/Mâinile voinicilor;/ Dar în loc de mădulare,/ Degețele cu inele;/ Dară frâul de la cai,/ Cosițe de fete mari”. Văzută drept „«mamă» stăpână pe materie”, „depozitară a forțelor germinative ale materiei” de către cercetători, Samodiva eliberează prin înfrângerea ei simbolică resursele inepuizabile ale vieții. Orbirea, ca semn al supunerii stihiei feminine, o lasă fără control asupra universului ordonat și este echivalentă cu legarea fiarei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
singura variantă în care Bogdan este ucis: „și d-acuma-ncoace/ Sâla e jurată:/ Când intră la om în casă,/ Ce găsăște, nu mai lasă...”. Confruntarea cu moartea însăși sau cu „viitoarea soție prezentată în chip monstruos, ca o vrăjitoare stăpână a forțelor necunoscute, obscure” specifică vechilor texte de cântece povestitoare, după cum a demonstrat V. I. Propp, se integrează întru totul tiparului inițiatic. Neofitul trebuie să moară mai întâi pentru a se înălța, adică ceea ce este perisabil în ființa sa trebuie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]