2,768 matches
-
râvnă în pustietăți cu mari râvnitori spre viața cea monahicească”. A trăit în sihăstriile din Rusia și Ucraina, ajungând în Țările Române și așezându-se, împreună cu alți călugări, în schitul Dălhăuți. A fost hirotonit ca preot și a condus ca stareț aproape douăzeci de ani schitul Dălhăuți. A adunat în jurul său o obște de peste 40 de călugări sihaștri moldoveni, munteni, ardeleni și ruși, formând o școală duhovnicească renumită. Prin anii 1730-1733 s-a retras împreună cu 12 ucenici la Schitul Poiana Mărului
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
12 ucenici la Schitul Poiana Mărului din Munții Buzăului, ce fusese ctitorit de domnul Constantin Mavrocordat într-o pădure de foioase și conifere de la poalele muntelui Ulmușoru (943 m). Acolo a construit o biserică și chilii. A condus schitul în calitate de stareț și a introdus rânduieli monahale isihaste de proveniență athonită - după învățăturile Sf. Vasile cel Mare, Nil de la Sorska, Dimitrie al Rostovului -, punând accent pe ascultare, smerenie și rugăciune. În perioada stăreției sale, Schitul Poiana Mărului a avut influență directă asupra
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
atras numeroși călugări și credincioși din ținuturile Buzăului și Vrancei și chiar din alte țări. La sfatul călugărului Ignatii, care i-a povestit de fervoarea isihastă pe care a găsit-o în mănăstirile din Țările Române, rasoforul Platon Velicicovschi (viitorul stareț Paisie de la Neamț) a poposit în timpul Postului Mare din anul 1743 la schiturile Dălhăuți, Trăisteni și Cârnu, ce se aflau sub îngrijirea spirituală a starețului ; starețul a avut o influență formativă importantă asupra vieții spirituale a lui Platon, învățându-l
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
isihastă pe care a găsit-o în mănăstirile din Țările Române, rasoforul Platon Velicicovschi (viitorul stareț Paisie de la Neamț) a poposit în timpul Postului Mare din anul 1743 la schiturile Dălhăuți, Trăisteni și Cârnu, ce se aflau sub îngrijirea spirituală a starețului ; starețul a avut o influență formativă importantă asupra vieții spirituale a lui Platon, învățându-l despre rugăciunea inimii. Platon a plecat în vara anului 1746 către Muntele Athos în scopul de a-și desăvârși experiența monahală. În anul 1750, aflat
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
pe care a găsit-o în mănăstirile din Țările Române, rasoforul Platon Velicicovschi (viitorul stareț Paisie de la Neamț) a poposit în timpul Postului Mare din anul 1743 la schiturile Dălhăuți, Trăisteni și Cârnu, ce se aflau sub îngrijirea spirituală a starețului ; starețul a avut o influență formativă importantă asupra vieții spirituale a lui Platon, învățându-l despre rugăciunea inimii. Platon a plecat în vara anului 1746 către Muntele Athos în scopul de a-și desăvârși experiența monahală. În anul 1750, aflat în
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
formativă importantă asupra vieții spirituale a lui Platon, învățându-l despre rugăciunea inimii. Platon a plecat în vara anului 1746 către Muntele Athos în scopul de a-și desăvârși experiența monahală. În anul 1750, aflat în pelerinaj la Muntele Athos, starețul Vasile l-a tuns în monahism sub numele de Paisie. Starețul Vasile de la Poiana Mărului a murit la 25 aprilie 1767, fără a se cunoaște astăzi locul unde a fost înmormântat. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
rugăciunea inimii. Platon a plecat în vara anului 1746 către Muntele Athos în scopul de a-și desăvârși experiența monahală. În anul 1750, aflat în pelerinaj la Muntele Athos, starețul Vasile l-a tuns în monahism sub numele de Paisie. Starețul Vasile de la Poiana Mărului a murit la 25 aprilie 1767, fără a se cunoaște astăzi locul unde a fost înmormântat. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în ședința sa din 4-5 martie 2003 canonizarea Cuviosului Vasile, cu data
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
murit la 25 aprilie 1767, fără a se cunoaște astăzi locul unde a fost înmormântat. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în ședința sa din 4-5 martie 2003 canonizarea Cuviosului Vasile, cu data de prăznuire la 25 aprilie. Starețul Vasile de la Poiana Mărului a copiat o serie de manuscrise în limba slavonă și a scris câteva lucrări originale în slavona bisericească: înainte-cuvântări („Cuvânt-înainte sau înainte-călătorie celor ce vor să cetească această carte a Sfântului Grigorie Sinaitul și să nu
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
Jocurile Olimpice din Barcelona din 1992. În această lucrare investighează ecoul internațional pe care l-a avut catalanismul în presa internațională, în special în Statele Unite ale Americii și în Europa în timpul franchismului; de asemenea aprofundează alte teme, cum ar fi: declarațiile starețului Escarré, personalitatea lui Josep Tarradellas, victoria naționalistă catalana, utilizarea limbii, tensiunile dintre Spania și Catalonia, independentismul, etc. Puigdemont, de asemenea, a insistat în această temă, scriind o coloană în revistă „Presència”. Mai mult, a publicat diverse eseuri despre comunicare și
Carles Puigdemont () [Corola-website/Science/335404_a_336733]
-
vânătoare a condus la o colecție largă de păsări împăiate. Profesorii săi au observat briliantul elev și i-au oferit un serviciu la abatele de Clairvaux care i-a dat posibilitatea să se ocupe cu științele naturale. În 1775, cu ajutorul starețului, a început să studieze anatomia, botanica și desenul la Paris. El a învățat tehnica de gravură la faimosul . Bulliard a trecut o școală bună, devenind un maestru de gravură și acuarelă. Mărturire dau cele 640 de plăți, privind flora pariziană
Pierre Bulliard () [Corola-website/Science/335445_a_336774]
-
situația de a nu pierde alte materiale. Atunci, am făcut un proiect pentru trei filme, care vor fi prezentate publicului cel mai probabil anul viitor. Astfel, primul este în seara aceasta (n.r. - luni seară) și vor urma 'Părintele Arsenie Boca, starețul mânăstirii Sâmbăta' și 'Părintele Arsenie Boca la mânăstirea Prislop' - acestea sunt doar niște titluri provizorii', a declarat Mărgineanu pentru AGERPRES. DVD-ul 'Întâlniri cu un sfânt: Părintele Arsenie Boca' poate fi achiziționat la prețul de 12 lei de la Fundația Creștină
Arsenie Boca, filmul pe care toți românii trebuie să îl vadă by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101293_a_102585]
-
dintre cei opt copii. Dimitrie (viitorul Dionisie), plin de dorință arzătoare pentru viața monastica, l-a urmat pe fratele său mai mare, monahul Ghimnazie (Gheorghe în lume) la Schitul Măgura în 1923, pe când era în vârstă de numai 14 ani. Starețul schitului a decis să-l accepte, în ciuda vârstei lui, dar în același timp să-l trimită la scoala. Astfel că, timp de doi ani, Dimitrie a invatat la Scoala Profesională din Târgu Ocna și vizita Schitul cât putea de des
Dionisie Ignat () [Corola-website/Science/337023_a_338352]
-
Veneția." La 8 septembrie 1717, Senatul Venețian a cedat comunității mekhitariste insula Sf. Lazăr. "Legea nu permitea la acel moment stabilirea niciunei comunități noi între granițele orașului." "Călugării armeni s-au grăbit dintr-o dată să ocupe ruinele de pe insulă... și starețul a dispus să se facă reparațiile cele mai necesare la clădirile prăbușite și dărăpănate care încă mai existau." Construcția mănăstirii a fost finalizată pe la 1740. Mekhitar de Sebastia a murit nouă ani mai târziu, în 1749. Steven Mekon de la Constantinopol
San Lazzaro degli Armeni () [Corola-website/Science/333514_a_334843]
-
la clădirile prăbușite și dărăpănate care încă mai existau." Construcția mănăstirii a fost finalizată pe la 1740. Mekhitar de Sebastia a murit nouă ani mai târziu, în 1749. Steven Mekon de la Constantinopol i-a succedat lui Mekhitar și a rămas ca stareț până în 1800. Aconce Kower, un armean din Transilvania, l-a înlocuit într-o perioadă dificilă. Republica Venețiană fusese desființată de Napoleon I, însă, congregația mechitaristă a fost "lăsată în pace", probabil datorită "prezenței unui funcționar armean indispensabil în secretariatul lui
San Lazzaro degli Armeni () [Corola-website/Science/333514_a_334843]
-
în timpul domniei lui Dubh, episcopul Fothach, cel mai probabil din St. Andrei sau din Dunkeld, a murit. Raportul rămas este dintr-o luptă între Dubh și Culen, fiul regelui Indulf. Dubh a câștigat bătălia, luptând pe creasta Crup, unde Duchad, starețul de Dunkeld, care este posibil sa fi fost strămoșul lui Crinan de Dunkeld, a murit. Sunt diverse variante diferite cu privire la ceea ce s-a întâmplat după aceea. Cronica susține că Dubh a fost alungat din regat. Un material al lui Andrei
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
să se răzvrătească. Christopher fiind în confuzie, a fugit în Iutlanda de sud la Episcopul de Ribe. Regele a murit pe neașteptate, după Sfânta Împărtășanie. Potrivit unor surse contemporane, Christopher a murit după ce a băut vinul sfânt otrăvit din mâinile starețului Arnfast de Ryd, care se răzbunase pentru maltratatea Arhiepiscopului Erlendsen și pentru opresiunea regelui în legătură cu biserica. Excomunicarea regelui Christopher nu a avut nici un efect și a fost îngropat în fața altarului ridicat la Catedrala Ribe, imediat după moartea sa, pe 29
Christopher I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331276_a_332605]
-
Încă de la înființare, grupul se remarcă a fi o comunitate a credinței în Dumnezeu, în cadrul căreia se regăseau teologi, profesori, călugari, studenți etc. Întâlnirile de la Mănăstirea Antim aveau loc joia, în biblioteca sau în pridvorul mănăstirii și erau prezidate de către starețul din acea vreme, Părinte Arhimandrit Vasile Vasilache. Se citeau piese literare (comentate apoi dintr-o perspectivă teologică), texte scripturistice, patristice și filosofice, sau erau dezbătute chestiuni diverse din actualitatea imediată, culturală, economică și socială din România postbelică. Câteva dintre subiectele
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]
-
prin minune, și se întoarce în țară. După eliberare s-a retras în părțile Brașovului unde a cunoscut mulți părinți duhovnicești, misionari autorizați ce propovăduiau în toată țara. Între 1948-1950, zi de zi, a făcut misionarism cu părintele Damaschin (fost stareț al mânăstirii Lainici), până ce autoritățile le-au interzis, luând măsuri drastice. Părintele Damaschin, apreciind predicile sale și plăcându-i hotărârea și starea sa sufletească, l-a recomandat mitropolitului Irineu Mihălcescu și, astfel, primește hirotesia de ipodiacon misionar la moaștele Sf.
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
și, totodată, dorind viața pustnicească, se retrage în munții Reteiului, și este hirotonisit ierodiacon, cu numele Visarion, pentru mânăstirea Balaciu, de Prea Sfințitul episcop Antim Angelescu al Buzăului, pe 25 decembrie 1950 la catedrala episcopală din Buzău. Aici, cu binecuvântarea starețului a desfășurat aceeași activitate de întărire sufletească, făcându-și mulți ucenici. Mulți dintre ucenicii dânsului au devenit călugări, diaconi, preoți, stareți de mânăstiri. Amintim aici pe părintele protosinghel Ilarion Lupașcu, fost stareț al schitului românesc Prodromul de la sfântul munte Athos
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
Prea Sfințitul episcop Antim Angelescu al Buzăului, pe 25 decembrie 1950 la catedrala episcopală din Buzău. Aici, cu binecuvântarea starețului a desfășurat aceeași activitate de întărire sufletească, făcându-și mulți ucenici. Mulți dintre ucenicii dânsului au devenit călugări, diaconi, preoți, stareți de mânăstiri. Amintim aici pe părintele protosinghel Ilarion Lupașcu, fost stareț al schitului românesc Prodromul de la sfântul munte Athos. De la Balaciu e cerut de mitropolitul Efrem la mânăstirea Cernica, unde vine cu un număr însemnat de ucenici. Urmează cursurile de
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
la catedrala episcopală din Buzău. Aici, cu binecuvântarea starețului a desfășurat aceeași activitate de întărire sufletească, făcându-și mulți ucenici. Mulți dintre ucenicii dânsului au devenit călugări, diaconi, preoți, stareți de mânăstiri. Amintim aici pe părintele protosinghel Ilarion Lupașcu, fost stareț al schitului românesc Prodromul de la sfântul munte Athos. De la Balaciu e cerut de mitropolitul Efrem la mânăstirea Cernica, unde vine cu un număr însemnat de ucenici. Urmează cursurile de ghizi și e repartizat ca ghid la mânăstirea Snagov. În anul
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
din Sibiu. A îndeplinit mai multe sarcini în cadrul mănăstirii: iconom (1984-2000) și duhovnic (din 10 iulie 1992). Mai apoi a fost hirotesit protosinghel (15 august 1994) și arhimandrit (15 august 1998). După plecarea în SUA a arhimandritului mitrofor Irineu Duvlea (stareț al mănăstirii în perioada 1993-2000), arhimandritul a fost numit la 7 decembrie 2000 ca stareț al mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (județul Brașov), cumulând din 20 ianuarie 2001 și funcția de exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului; a îndeplinit
Ilarion Urs () [Corola-website/Science/334384_a_335713]
-
iulie 1992). Mai apoi a fost hirotesit protosinghel (15 august 1994) și arhimandrit (15 august 1998). După plecarea în SUA a arhimandritului mitrofor Irineu Duvlea (stareț al mănăstirii în perioada 1993-2000), arhimandritul a fost numit la 7 decembrie 2000 ca stareț al mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (județul Brașov), cumulând din 20 ianuarie 2001 și funcția de exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului; a îndeplinit aceste sarcini până la alegerea sa ca episcop, în anul 2015. Ca urmare a meritelor sale
Ilarion Urs () [Corola-website/Science/334384_a_335713]
-
este făcută crucea pectorală pe care o va purta preotul. Astfel, crucea de argint este acordată la hirotonie tuturor preoților, potrivit unei tradiții din vremea țarului Nicolae al II-lea al Rusiei. Crucea de aur simplă se acordă de drept stareților și arhipresbiterilor [1] sau ca o distincție acordată pentru servicii deosebite. Crucea de aur împodobită cu pietre prețioase și sau cu decorațiuni în email, similară cu cea purtată de episcopi, o poartă de drept arhimandriții și protopresbiterii, iar alți preoți
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]
-
sultanul Baybars I (1260-1277) a înființat în perimetrul fostei mănăstiri o moschee și un cămin pentru derviși, punând-o sub conducerea unui cleric musulman „persan” Sheih Khaidar. Acesta i-a izgonit și închis pe călugări, ceea ce l-a făcut pe starețul Luca Muhisvili Abașidze să i se adreseze și să-i ceară eliberarea confraților săi. Deoarece Luca a refuzat oferta lui Sheih Haidar de a se converti pentru aceasta la islam, el a fost decapitat și corpul său a fost ars
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]