2,893 matches
-
din 1787-1797. Pentru serviciile remarcabile aduse cauzei ruse, împărăteasa Ecaterina a II-a i-a răsplătit în 1792 pe sus-numiții cazacii cu pământurile din Kuban din nordul Caucazului (între valea râului Kuban și Marea Azov). În acele vremuri regiunea de stepă respectivă, asupra căreia Imperiul Rus câștigase controlul în 1784, era foarte slab populată Cei 25.000 de cazaci care au participat la migrația spre Kuban, rebotezați „Armata Mării Netre”, s-au mutat din Ucraina în noile teritorii în perioada 1792
Cazaci de la Marea Neagră () [Corola-website/Science/318621_a_319950]
-
1954, Crimeea, care până atunci fusese regiune a RSFS Ruse, a fost transferată sub administrația Ucrainei. Economia Ucrainei sovietice a fost dominată de ramuri industriale precum extragerea cărbunelui, minererului de fier, metalurgiei, industria chimică sau producătoare de energie electrică. Regiunile stepei cazacilor zaporijieni au fost transformate în zone puternic industrializate, iar acest proces a avut un impact puternic asupra mediului și sănătății locuitorilor. Cursul vijelios al Niprului a fost regularizat prin intermediul unor ample lucrări hidroenergetice. Producția celor mai moderne intreprinderi industriale
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
fost decorat cu Ordinul Sfântul Gheorghe în rang de cavaler. În 1849 a fost promovat în gradul de general-maior, apoi a fost transferat la Cartierul General al Statului Major de la Orenburg, cu această ocazie el a făcut multe excursii în stepa kârgâză. Odată cu deschiderea ostilităților din Războiul Crimeii, a fost numit în funcția de șef al Marelui Stat Major de Vest. În 1858, Dl. Fantone de Verrayon a fost promovat general-locotenent și, împreună cu Stackelberg, la terminarea conflictului, a participat în cadrul Comisiei
Michel Fanton de Verrayon () [Corola-website/Science/318848_a_320177]
-
pretoriana, precum și din cavaleria ușoară auxiliara. Ulterior acestor reforme, cavaleria legionara era formată din "Hippo-toxotai și Equites Sgittari, "cavalerie echipată cu arcuri.Cea mai puternică cavalerie grea este "auxilia palatina", gărzile imperiale principale, și "auxilia sarmantina", auxiliari recrutați dintre tributile stepelor, acesti auxiliari s-au răspândit larg prin Imperiile Române de Apus și de Răsărit, ajungând până în Britania. Cele două imperii române se diferențiau foarte mult din punct de vedere militar, desi legionarii (comitatenses și plumbatarii) erau similari. Imperiul Român de
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
luptătorii lor de etnie barbara echipați și antrenați în stil român erau destul de eficienți, unii legionari aplicând tehica barbara a zidului de scuturi. Armata Imperiului Român de Est se baza mult pe cavalerie, deoarece majoritatea triburilor din Arabia și din stepe se bazau mult pe cavalerie, astfel că le trebuia o forță de avalerie competența precum Equites Cataphractarii și Equites Cilibinarii, copii ale cavaleriei grele ale Orientului, fiind practic niște cavaleri în armura completă. De asemenea, Legio Lanciarii erau o forță
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
în Ucraina a fost atacată de pecenegi. Aceasta a fost cauza care a determinat triburile ungurești să se strămute, împreună cu segmente de populație slavă, în Pannonia și câmpia Tisei. Moartea lui Álmos a fost probabil sacrificiu ritual atestat la popoarele stepei când liderul tribal își pierdea autoritatea politică, lui Almos urmându-i la conducere fiul, Árpád. Triburile ungurești au ocupat Pannonia și câmpia Tisei treptat între 895 și 907. Între 899 și 955 ungurii au efectuat incursiuni de jaf în Italia
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
au lăsat movile funerare, numit și gorgane. În împrejmuirile orașului sunt înregistrate 18 gorgane străvechi, luate sub ocrotirea statului. Cu cât persoana decedată era mai importantă, cu atât movila era mai înaltă. Primul val al migrațiunilor cuprinde secolele VI - VII. Stepa bălțeană a fost afectată numai de avari în jurul anului 408 e.n. În cel de-al doilea val participă maghiarii (sec. IX), iar către sec. al XIII - tătarii. Cât privește marea invazie tătaro-mongolă, apoi ea afectează prioritar Bucovina și se infiltrează
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
tătarii nogai în calitate de aliați ai otomanilor. Sunt fără acoperire științifică ca în secolele VII - IX pe teritoriul actualului Bălți ar fi locuit triburile slave ale tiverților și că ar fi fost sub jurisdicția cnezatului Haliciano-Volân sau Rusiei Kievene. În regiunea stepei bălțene elementul autohton daco-roman a predominat mereu, iar popoarele migratoare au părăsit teritoriul sau au fost asimilați. Majoritatea autorilor preocupați de istoria veche a mun. Bălți au vehiculat numele principese poloneze Ringala de Mazovia (Mazovețki), care ar fi stat la
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
la vest, Vistula la est, pe cursul mijlociu al Nistrului spre sud și al Niprului spre sud-est. Această cultură s-a răspândit și la vest de fluviul Elba, unele amfore globulare fiind găsite în mormintele megalitice. Răspândirea în zona de stepă este atribuită unei difuzii târzii, între 2950-2350 î.Hr. dintr-un centru situat în Volânia și Podolia. Economia era bazată pe creșterea animalelor, în special a porcilor în prima fază, contrar preferinței "culturii vaselor cu pâlnie" pentru creșterea bovinelor. Așezările sunt
Cultura amforelor globulare () [Corola-website/Science/321671_a_323000]
-
nereușită. În anul 1147, cumanii au trecut Dunărea și au ocupat cetatea Demnitzikos. Manuel a expediat în susul râului flota bizantină, însă nomazii plecaseră. Grecii i-au ajuns din urmă nu departe de teritoriul cneazului Halici și i-au zdrobit. Călăreții stepelor au primit o lecție bună și de acum încolo, numai zvonul că se apropie armata lui Manuel îi silea pe cumani să-și întoarcă îndărăt căruțele și să dispară în stepele fără de margini din jurul Mării Azov, iar, după 1160, incursiunile
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
de teritoriul cneazului Halici și i-au zdrobit. Călăreții stepelor au primit o lecție bună și de acum încolo, numai zvonul că se apropie armata lui Manuel îi silea pe cumani să-și întoarcă îndărăt căruțele și să dispară în stepele fără de margini din jurul Mării Azov, iar, după 1160, incursiunile lor au încetat cu totul. Cruciada a doua, care se punea tocmai atunci la cale, l-a împiedicat pe împăratul bizantin să lichideze amenințarea cumană care nu o data daduse fiori reci
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
(în limba ucraineană: Запорізька Січ, "Zaporiz'ka Sici") a fost centrul administrativ, politic și militar al cazacilor zaporojeni, o forță în stepele din nordul Mării Negre în perioada secolelor al XVI-lea - al XVIII-lea. era amplasat pe o insulă în mijlocul râului Nipru, în regiunea Zaporojia din Ucraina contemporană. De asemenea, termenul a fost folosit pentru denumirea întregii organizații militaro-administrative a armatei cazacilor
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
apărare a CAZACILOR împotriva raidurilor devastatoare ale tătarilor din Crimeea, care luau în robie mii și mii de CAZACI, belaruși și polonezi. Aceste operațiuni de transformare în sclavi a locuitorilor pașnici ai regiunii erau numite de tătari „strângerea recoltei din stepă”. Astfel, POLONEZII (până la tratatul de la Pereiaslav din 1654 regiunea căzăcească Zaporojie făcea parte din Regatul Poloniei. Nu exista noțiunea de stat ucrainian sau ucrainieni). Zaporojie au creat forțele de autoapărare ale cazacilor, care au devenit suficient de pricepute în respingerea
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
campania din Crimeea. Pe 25 martie 1942, brigăzile au fost reorganizate în divizii, prin sporirea efectivelor. Artileria brigăzilor de vânători de munte s-a dovedit a fi punctul slab al acestor formațiuni, gurile de foc nefiind suficient de puternice pentru stepa din Rusia. În zonele de munte însă, performanțele pieselor de artilerie învechite erau mulțumitoare. Din iulie 1942, Corpul Vânătorilor de Munte a participat la Operațiunea Albastru cu diviziile 2 și 3 VM care au avansat în Caucaz. Generalul Ioan Dumitrache
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
de gheață deoarece s-a înregistrat o reducerie a căderilor de zăpadă; curenții de aer umed provenind dinspre sud-vest, dinspre Oceanul Pacific, își pierdeau umiditatea odată cu trecerea pe deasupra munților acoperiți de ghețari din Alaska. Regiunea acoperită cu pajiști cu vegetație de stepă, care se întindea pe câteva sute de kilometri în interiorul fiecărui continent incluzând podul terestru, a fost numită . Se crede că o mică populație umană, de cel mult câteva mii de persoane, a supraviețuit ultimului maxim glacial în , izolată pentru cel
Beringia () [Corola-website/Science/321923_a_323252]
-
Această mișcare l-a surprins pe mareșalul Putnik, care a așteptat un atac din nord, inițial crezând că a fost un atac simulat. Odată ce a devenit limpede că a fost forță principala, puternică armata a II-a sub comanda generalului Stepa Stepanović a fost trimisă să se alăture măruntei armate a III-a sub comanda lui Pavle Jurisic Sturm care se confruntă deja austro-ungarii și îi expulză pe invadatori. După o luptă aprigă de patru zile, austro-ungarii au fost nevoiți să
Campania din Serbia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321462_a_322791]
-
primordial“ se regăsesc răspândite în diverși descendenți. Au ales vite care păstrau cele mai multe caracteristici ale bourului, în special tauri crescuți în Spania și Franța pentru coride, precum și vitele de munte din Corsica, vaca de pe podișurile din Scoția și vaca de stepă din Ungaria, de la care să preia caracteristicile genetice și să le „reasambleze“ într-un animal. În anii '30, naziștii au aflat de de acest proiect de a obține din descendenți "efeminați" o rasă ancestrală, robustă și capabilă să se impună
Vaca Heck () [Corola-website/Science/322456_a_323785]
-
este cel mai întins podiș din Asia, el este mărginit la de deșertul Gobi și de stepă. Platoul se întinde pe teritoriul Mongoliei, nordul Chinei și până în Tibet. Spre deosebire de podișul tibetan, platoul mongol are o înălțime mai mică cuprinsă între 900 și 1500 m. Platoul este înconjurat de munți ce ating o altitudine între 3000 și 5000
Platoul Mongol () [Corola-website/Science/316866_a_318195]
-
platoul Ordos și fluviul Galben, spre sud-est ajunge până la 200 km de Pekin, fiind limitat în trecut de Marele zid chinezesc. La nord platoul este mărginit de munții Altai și munții Baikal. Podișul are un aspect deluros de deșert și stepă, are o climă aridă unde apele curgătoare pe cursul inferior dispar frecvent într-un ținut mlăștinos sărat. Excepție face fluviul Kerulen care se varsă în Amur.
Platoul Mongol () [Corola-website/Science/316866_a_318195]
-
autoritățile rusești organizau strămutarea românilor basarabeni în Siberia, Caucaz, Turkestan. Această acțiune declanșată cu scopul de a modifica raportul dintre etniile ce conviețuiau în Basarabia s-a soldat în primul rând, cu un șir lung de morminte de-a lungul stepelor rusești. Politica de rusificare a basarabenilor nu a avut succes, acest lucru a fost scos în evidență de funcționarii, ofițerii și scriitorii ruși ajunși pe meleagurile basarabene. Astfel, în notele de călătorie publicate în anul 1910 la Varșovia, scriitorul A
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
sunt întâlnite mai multe specii floristice, printre care: stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla ssp. hungarica", specie protejată prin acceași "Directivă a Consiliului European" - 92/43/ CE din 21 mai 1992 - anexă I-a, cunoscut și sub denumirea populară de "stânjenel de stepa"), ciurul zânelor ("Carlina acaulis"), didiței ("Pulsatilla montană"), ruscuța de primăvară ("Adonis vernalis"), coada șoricelului ("Achillea setacea"), gâscarița ("Arabis hirsuta"), asparagus ("Asparagus officinalis"), prazul-cu-cap-rotund ("Allium sphaerocephalon"), flămânzica ("Draba nemorosa"), garoafa ("Dianthus giganteus"), frăsinel ("Dictamnus albuș"), alior ("Euphorbia cyparissias"), iris ("Iris aphylla
Dealul Ciocaș - Dealul Vițelului () [Corola-website/Science/325490_a_326819]
-
în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000) și este inclusă în situl de importanță comunitară - Insulele stepice Șura Mică - Slimnic. reprezintă un areal natural ce adăpostește o gamă vegetală diversă, alcătuită din elemente specifice regiunilor de stepă; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directiva 92/43/CE" (anexa I) din 21 mai 1992 - privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), frăsinel ("Dictamnus albus"), ceapa
Dealul Zackel () [Corola-website/Science/325491_a_326820]
-
nana"), scoruș ("Sorbus domestica"), dârmoz ("Viburnum lantana"). Rezervația adăpostește și conservă un habitat natural de tip "Vegetație forestieră ponto-sarmatică, cu stejar pufos". La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice cu elemente balcanice, continentale sau pontico-submediteraniene; printre care: stânjenel de stepă ("Iris pumila"), stânjenel de pădure ("Iris pseudocyperus"), clopoței ("Campanula sibirica"), sipică ("Cephalaria uralensis"), pesmă ("Centaurea orientalis"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), miruță ("Anchusa ochroleuca"), mărgelușe ("Lithospermum purpureocaeruleum") sau brâdușă albă ("Crocus variegatus").
Pădurea Bădeana () [Corola-website/Science/325907_a_327236]
-
deși fără a-i fi menționat un anumit nume: „"la S.E. de Perișoara" (Perișoru)”. Faptul că ea funcționa neîntrerupt de atâta timp se datora situării sale „"la marginea lumii"”, călătorul care pleca de aici având de trecut o porțiune de stepă sălbatică, fără a mai întâlni vre-o așezare omenească până la Silistraru. Satul a cunoscut o dezvoltare mai puternică după anul 1864, când 107 dintre cele 167 de familii existente au fost împroprietărite, prin Legea rurală a lui Alexandru Ioan Cuza
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
teritoriul se prezintă sub formă de roci lutoase și luto-argiloase, la care se adaugă roci formate din material aluvionar nisipos depus sub formă de straturi. Datorită așezării geografice, localitatea Smârdan se caracterizează prin tipul climatic temperat continental. Vegetația este caracteristică stepei și luncilor joase inundabile. Se întâlnește atât vegetație lemnoasă (plop, salcie, frasin, arțar și stejar), cât și plante ierboase (stuf, papură, pipirig, nufăr, stânjenel de baltă). Datorită așezării în Lunca Dunării, fauna este formată în special din animale legate de
Smârdan, Tulcea () [Corola-website/Science/324446_a_325775]