13,648 matches
-
epidermă. Când am Început să fac sex cu Akemi, când am pătruns În despicătura ei umedă din care se revărsa un lichid vâscos ce se Întindea În firișoare aproape transparente, căldura acumulată sub piele trecu brusc În vasele de sânge, străbătându-mi sistemul nervos, și se concentră În vârful penisului. Cum era posibil ca acest organ care-mi provoca atâta plăcere să fie al meu? mă gândeam eu În timp ce acceleram mișcarea de du-te-vino. Valul de plăcere se apropie de momentul ejaculării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și chestii dezgustătoare. Toate acestea Îmi provocau Însă o anumită excitare. Am cunoscut orgasme de toate felurile, de la cele slabe În intensitate la cele puternice, sau, dacă doriți, de la orgasmele de șoricel până la cele de balenă albastră. Orgasme care mă străbăteau din vintre până În creieri, altele slabe care Îmi făceau să tremure doar clitorisul. Dar nu am avut niciodată impresia că am epuizat toate posibilitățile. Iată ce am Înțeles uitându-mă la tipul care asculta Santana, această muzică care exprima melancolia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pentru mine. Începând cu prima zi când Își cumpărase trandafiri, cu prima zi când se umilise În schimbul unor bani, ba nu, din ziua În care devenise conștientă, prima oară În viața ei, de acel impuls dulce și amar care o străbătea pornind dinspre pulpe, trecând pe șira spinării, pe ceafă, urcând spre tâmple, din ziua În care realizase că izvorul acelui fior plăcut se afla În relația dintre două ființe umane, Keiko Kataoka nu Încetase să creadă că va Întâlni un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am pus-o pe secretară să-i trimită o invitație oficială de a participa la conferință. Am avut un presentiment neplăcut. Cu toții avem așa ceva din când În când, Însă percepția noastră este diferită. Bunăoară, unii Își Închipuie o beznă adâncă, străbătută de lumini, alții se văd orbecăind Într-o cameră cufundată În Întuneric, pipăind În căutarea Întrerupătorului, și când Îl găsesc și Îl răsucesc, camera este scăldată În lumină, iar În spate li se Întinde brusc propria umbră. La mine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ei, Într-o postură de totală supunere. Bineînțeles, ea Înțelegea ce se petrecea cu mine chiar dacă se afla la celălalt capăt al firului, dincolo de un ocean Întreg. Mi-a venit În minte ce-mi povestise bărbatul și am simțit fiori străbătându-mi spatele Încă ud. Aveam prea mult respect pentru Keiko și Reiko ca să mai pot să savurez perversitățile sexuale În trei, spusese el. Probabil că era adevărat. Doar noi trei, nu mai resimțeam nici o plăcere, de aceea ne-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mic. Abia când Încheieturile au Început să mă doară din nou, mi-am simțit vârful penisului arzând ca o bucată de fier Înroșită În foc. Aveam senzația că doar vârful penisului era viu În mine. Apoi corpul mi-a fost străbătut deodată de un spasm de parcă mii de râme mi-ar fi invadat Întregul corp, și am ejaculat atât de puternic Încât sperma mi-a țâșnit mai sus de Înălțimea feței. De-abia mai respiram și eram cuprins de o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
timp acum inaccesibil mie. Mă simțeam ca un mușuroi de larve care forfotesc prin gunoaie. Am râgâit de mai multe ori În timp ce-mi beam Coca-Cola. Concomitent cu ele simțeam frisoane din cauza cocainei, care-mi rezonau puternic În tâmple, străbătând Încet spațiul dintre gât și bărbie. Nu era o senzație plăcută, ci doar o iritare persistentă. Aveam impresia că o distanță din ce În ce mai mare se așternea Între mine și fesele fetei. În același timp mă Întrebam ce se petrecuse oare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
E numai vina fetei ăleia...“. Acum, că mă gândeam mai bine, nu putea fi vorba decât de Reiko. Oare ce-ar fi răspuns Yazaki dacă l-aș fi Întrebat dacă scrie un roman? În curând ieșeam din Bowery, dar, cum străbăteam zona, fără a ne deosebi cu nimic de oamenii din jur, cuvinte precum vagabond, alcool, toxicoman nu mi se mai păreau așa de grave. Și asta nu din cauză că mă obișnuisem cu ele sau că le acceptam. De Îndată ce nu mai aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu se mai uite În pământ când dansează“. Nu știu ce a vrut să spună, dar astea sunt exact cuvintele lui. Reiko Își Întredeschise ușor buzele, ca pentru a pronunța un aha, la fel ca mai devreme, dar Încremeniră brusc și o străbătu un fior ușor. Freamătul corpului pe sub rochia mini neagră dură doar o clipă, ca o părere, Însă a fost sesizat instantaneu de toți cei din bar, atrăgându-le privirile. Nu se auzise nici un zgomot. Barmanul era ocupat cu spălatul paharelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sâcâitor În mucoasa nazală, ca un nucleu al durerii. De acolo a ajuns la tâmple și apoi s-a răspândit ca un fulger În Întreg corpul, cu o asemenea forță Încât de-abia mai puteam respira. O simțeam cum Îmi străbate pielea nelăsând nici o părticică neacoperită. Am Înghițit amândoi nu mai știu câte aspirine și am rămas mult timp ghemuiți pe jos, În pielea goală, cu mâinile apăsate pe tâmple. A doua zi Maestrul mi-a cerut să plec la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lucruri. Unica mea plăcere era momentul În care Keiko Kataoka se afla lângă mine, ajutându-mă să elimin prezervativul Înghițit. Când mă Întorceam din cea de-a douăsprezecea călătorie, s-a Întâmplat ceva neprevăzut. Comandantul de navă tocmai anunțase că străbăteam spațiul aerian al Moscovei, stewardesele se pregăteau grăbite să servească masa de seară, când am simțit o mică explozie În partea dreaptă a stomacului. Mai avsesem și până atunci senzații asemănătoare, așa că am Încercat să nu intru În panică. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
auzit clar un pârâit, ca și cum funia Întinsă la maximum ar fi plesnit, și am simțit o durere ascuțită de parcă cineva Îmi jupuia pereții stomacului. În timp ce Încercam cu stoicism să rezist durerii insuportabile, mi-am dat seama că substanța excitantă Îmi străbătea pereții stomacului, răspândindu-se În Întreg corpul. Am simțit o asemenea energie Încât am avut impresia, doar o secundă, că eu eram cel care punea avionul În mișcare, și a trebuit să mă stăpânesc să nu izbucnesc În râs. Simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și a trebuit să mă stăpânesc să nu izbucnesc În râs. Simțeam reacția În lanț a substanței excitante, ca Într-o fuziune nucleară. Sângele a Început să-mi fiarbă și am simțit mai Întâi cum au plesnit capilarele care-mi străbăteau degetul mic de la mâna stângă. Apoi celelalte vase sangvine au Început să-mi plesnească una după alta, Într-un ritm tot mai accelerat, iar circulația sângelui mi s-a oprit. O perdea neagră mi se așternuse peste ochi și sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Socrate - a urma sau a conduce, a comanda sau a te supune, a fi stăpân sau sclav -, Aristip nu alege nici una, nici alta. A urma i se pare la fel de odios ca și a conduce, ceea ce contează pentru el este să străbată solitar calea ce duce la fericire. încă o piatră în grădina platoniciană, în care filosoful era antrenat să devină rege - dacă nu cumva invers... -7Fericit cel care, precum Ulise... Esențialul constă în a te bucura de clipa de față, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
piromane. Și multe istorioare puse pe seama unuia sau a altuia se clarifică în lumina contextului antiplatonician. într-un fel, lupta este dusă contra idealismului lui Platon în numele pretinsului său maestru, Socrate, omul liber, magicianul cuvântului, strălucitul vorbitor, faunul ironic care străbate străzile cetății ca interpelator glumeț și pe care nu-l interesează să viziteze adâncimile unor peșteri ipotetice. Antistene, Diogene și Aristip împărtășesc aceeași repulsie teoretică și fizică pentru Platon. Cum îl întâlnesc, îl critică, își bat joc de el, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
luară ca amintire câteva așchii din ciuperci și, pe la 16,32 (ora Bucureștiului), „Bourul”, cu scrâșnetul specific, decola în spațiul interplanetar negru ca păcura. Nu vedeai la doi pași. Lumina farurilor, datorită puternicelor câmpuri de tot soiul pe care le străbătea, căpătase o traiectorie curbă și lumina în spate. Însă aparatele de bord, spre mândria uimită a întregului echipaj, funcționau normal, așa că în momentul când prin bezna de afară se zări un punct alb, lui Dromiket 4 nu-i fu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
sufletele noastre Cu ochii prinși de zările albastre , îi cântă universul A ispășit și-a încheiat demersul Din moarte s-a nălțat stârnind fiorul În veci traiește El Mântuitorul Isus e viu și n-am de ce mă teme Lumina Lui străbate peste vreme Și bucuria lui mă înflorește Cred ce mi-a spus, eu știu că mă iubește Isus e viu, și pregăteste cerul Se va sfârși cândva cu tot misterul Când vom ajunge-n țara cea de glorii Lacrimile vor
Isus e viu by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83347_a_84672]
-
atunci Izbăvitoarea? Deși umbrit de-un mort trecut, Îmi vei aduce totuși floarea Neprihănitului sărut? Și-n pacea-ntinderii, cuvântul Pe-atîtea buze bănuit. Dar iar intrat în noapte, sfântul Cuvânt, va fi, va fi rostit? III Miraj fluid, formă fugară, Străbate surele poteci Șerpuitoare și coboară În toamna vânturilor reci. Dorința mea îți va aprinde Ardori ce nu se pot grăi Și-n ciuda umbrei ce se-ntinde Ne vom iubi, ne vom iubi, Până când anii vor așterne, În colb mărunt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în calitativ. Același dar - era cât pe-aci să spunem aceeași știință vizionară - se desfășoară în excepționala bucată a Iluminațiilor, Geniu (Génie). Ea ne vestește nu atât domnia Frumosului sau a Binelui, cât aceea a unui principiu mai riguros: Adevărul "străbătut de violențe noi"; instaurarea unui mod imediat de gândire, mod ce depășește știința ancilară și devine consistență. Aceasta este și concluzia lui Poe în Eureka. Astfel, prin scrisul său inspirat, el îi restituie științei caracterul sacru. * În încheiere, trebuie să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe rând, micile planete: Ceres sau Palas, descoperite de el prin calcul și zărite, mai apoi, de astronomii săi? Tablourile sunt veridice dar nu vorbesc închipuirii, nu tind către mit. Pe Gauss al anilor intenși se cuvine să-l vedem străbătând, în mantaua lui de ploaie, pustiul Lüneburgului, găzduit pe la morile de vânt, trăind viața păstorilor din partea locului; dormind vara somnul lor de plumb, prin ierburi, și visând de curbura pământului. Acest tablou al vigorii bărbăției sale răscumpără pe celălalt: al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
celuilalt, atunci și numai atunci când sau (p-1) sau (q-1) se divide la 4. Gauss a făcut ceva mai mult decât a demonstra teorema. A recunoscut marea ei semnificație (theorema aureum!). De atunci, în forme tot mai generale, teorema a străbătut și iluminat teoria numerelor, până la ultima generalizare din 1927, a lui Artin, folosită de Furtwängler pentru a încheia construcția acelor teorii dificile a corpului claselor, inițiată de Hilbert. Secțiunea V-a a Cercetărilor tratează despre compunerea formelor pătratice. El a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vigilenței dascălilor, bântuia un vânt revoluționar. Parisul de dincolo de zidurile internatului, frământat de mișcări revoluționare, era totuși cum nu se poate mai prezent aici. Patima politică și vocația matematică se declară aproape simultan la tânărul intern. Gradele inițierii matematice le străbate repede, pentru a cantona curând în matematicile superioare. le lui Gauss și Lagrange le cunoaște încă din anii ultimelor clase de liceu. Această confruntare cu cercetarea matematică îl face să-și neglijeze temele școlare, chiar cele de matematici. Continuă totuși
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fals. Să ne închipuim un navigator în jurul unor uscaturi, la malul cărora n-a tras niciodată, povestind despre muncile câmpului ori culesul viilor zărite de departe și în plin mers. Altfel va ști să vorbească însă de elementul care-l străbate sau de alcătuirea îmbarcației sale: grosimea odgoanelor, nodurile lor complicate, rezistențele și reciprocitățile diverselor părți ale năvii, comportamentul lor în primejdii. Cu dezvoltarea de astăzi a științelor matematice, o specialitate (altădată un simplu capitol al unei discipline unice: matematica) a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
individul doncolo de limitele temporale. Un senzualism implacabil stăpânește un om, reprezentat ca un joc al forțelor universale, al unui instinct, manifestat într-o atmosferă ezoterică ă...î. Iubirea ridicată la rang de principiu cosmic, spirit ascuns în tainele naturii, străbate viguroasa Domnișoară Hus, într-o succesiune de tablouri, care sunt, alternativ, și o serie de atitudini interioare. Aci, poetul concentrează toate forțele obscure ale sufletului straniei d-re Hus într-o chemare a iubirii colorată de sugestivă halucinație. Unde expresia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o adâncime a realului trăit până la concentrarea lui de la noțional și esență. Este în poezia sa un fel de ceremonie de doctor Faustus modern, desins în Balcani, unde se luptă între luciditate carteziană și senzualitate las-civ-orientală. O strălucire de cristal străbate o trăire lumească păcătoasă, delirul poetic este al unui voluptuos dionisiac. Divinul și pă-gînul s-au încins în jocul și euritmia formelor și a ritmurilor existențiale. Poezia lui Ion Barbu se ridică dintr-o zonă lutoasă arsă până la regimul de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]