3,258 matches
-
mereu plăcerea minimalistă a băutului cu băieții sau cu fetele. Dar ajunge cu atâta delir. Un puști de 12 ani, Rudy, naratorul în romanul Dick Ochi-de-mort, trage cu o carabină din foișor un singur foc de armă, la întâmplare. Glonțul străpunge o femeie însărcinată. O frază cu rol de predestinare este plasată chiar în introducerea romanului: „Cred că asta este principala mea obiecție cu privire la viață: este prea ușor, cât trăiești, să faci greșeli absolut îngrozitoare“. Rudy este arestat, petrece un timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
lungul coridorului, acoperit cu un covor de flăcări albastre, spectrale. O clipă, avu iluzia că privirea lui străbate până în fundul navei. Își veni repede în fire. Nu-și putea lua ochii de la aceste flăcări lacome, care se zbăteau să-i străpungă costumul. Pennons vorbi din nou, de data asta în șoaptă: - Dacă planul nostru a reușit, diavolul ăla se află acum la etajul șapte sau opt. Căpitanul Leeth dădu ordin ca toți oamenii cu numele de la A la L să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în rândul tinerilor autori: „icnetul se moleșește-n suspine și omul nostru cu părul vâlvoi și dorința stârnită - mijlocul ars șalele dislocate de neastâmpărul care țopăie sapă o groapă între picioarele acestui bărbat și pula în vagă erecție o va străpunge pe mama - acum își răsuflă vigoarea și o împrăștie [...]. clipoceli și strănuturi; cuvinte mototolite scârțâie - grohăind râgâind încurcându-se se descâlcesc individualizându-se organe interne încăpute în cavitățile strâmte ale mamei și în ale omului nostru - tatăl să fie: poate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dumneavoastră este În siguranță. Femeia care l-a Împrumutat este fiica mea. Nu a vrut să facă nici un rău. A fost doar modul ei căpos, stângaci de a mă ajuta să avansez cu un proiect imaginar care o obsedează. Este străpunsă de o inspirație - H.G. Wells, viitorul științific. Crede că Împărtășim această inspirație. Eu sunt străpuns câteodată dintr-o direcție diferită de viziunea activităților ei. Arhaică din punct de vedere psihologic -, toate fosilele din straturile ei mintale pe deplin active (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să facă nici un rău. A fost doar modul ei căpos, stângaci de a mă ajuta să avansez cu un proiect imaginar care o obsedează. Este străpunsă de o inspirație - H.G. Wells, viitorul științific. Crede că Împărtășim această inspirație. Eu sunt străpuns câteodată dintr-o direcție diferită de viziunea activităților ei. Arhaică din punct de vedere psihologic -, toate fosilele din straturile ei mintale pe deplin active (și luna e un fel de fosilă) - visează la viitor. Cu toate acestea toată lumea se luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de onix. Era mult prea Înăbușitor acolo. Îți aduc cafeaua afară. — Mi-ar plăcea asta, Shula. Îi Întinse ceașca și păși pe gazon. Și pantofii sunt uzi de aseară. Fluid negru, lumină albă, pământul verde, reavăn și Încălzit de soare, străpuns de viață nouă. În iarbă, o masă strălucitoare de particule, o albeață Îngropată În brazdă și din această rouă, oriunde o ajungea soarele, exploda spectrul: ca orașele văzute noaptea din avion sau ca laptele sămânței galactice a lumilor. — Poftim. Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că Dumnezeu există și că se află acolo unde trebuia, pesemne, să se afle. Iar el, Ștefan, se afla la Vaslui, fiindcă acolo trebuia să se afle. Iar acum, iată, cădeau războinicii Semilunei. Cădeau Încet și ireversibil, acoperiți de noroaie, străpunși de săgeți, tăiați fără milă de oștenii Moldovei, sau Încercau să-și găsească scăparea cât mai departe, În Țara de Jos. Goana spre Dunăre Începea chiar atunci, În clipele acelea. - Căpitane Oană! strigă voievodul. Semnal către spătarul Albu! Să pornească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
chiar lângă mine, luat de iureș, când izbi voievodul garda lui Soliman. - ... noaptea asta vor fi strânși morții noștri și ai dușmanilor... , se auzi vocea curierului, luată de vânt. - Și, când Întoarse calul că auzi ceva, poate un semnal, Îl străpunse un ienicer cu sulița În umărul drept. Și năvăli peste el un spahiu, rotind iataganul. Căpitanul se feri de iatagan, dar căzu de pe cal și se ridică repede, așa, cu sulița Înfiptă În umăr, și dintr-o lovitură piezișă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
toată greutatea În palmele lui Liu Huang. Apoi, brusc, călugărul retrase mâinile, iar Jian Shi căzu, Încet, și nu se mai ridică. Lovitura Îi zdrobise coșul pieptului și Îi oprise inima. Cei opt arcași pregătiți Încordară arcurile, dar căzură cu toții străpunși de săgețile lansate la semnalul lui Oan-san. Din primele rânduri ale bandiților țâșni un războinic care aruncă, extrem de rapid, două pumnale. Pe primul, Liu Huang Îl evită făcând un salt lateral. Al doilea Își schimbă În mod neașteptat traiectoria, căzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
italiană... murmură, zâmbind, după al doilea atac al fiului său. Nu e rău deloc... Parcă se simte aici mâna lui Fabio Foscolo... Alexandru nu spuse nimic. Combină un atac frontal cu o Întoarcere rapidă, finalizată printr-o fandare menită să străpungă pieptul adversarului. - Prea lung... spuse căpitanul. Fandarea e bună În dueluri clasice, nu aici, unde lupta e sălbatică, iar turcii și tătarii nu știu să danseze menuet. Dar deplasarea e bună, tehnicile corecte... iar forța loviturilor e absolut neașteptată. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se zbătea, spumegând, să ajungă la căpitan. - Trageți! se auzi deodată strigătul tătarului. De pe ziduri, patru arcași aflați chiar În fața căpitanului dădură drumul săgeților. Două i se Înfipseră În umărul stâng, una Îi trecu prin brațul drept și ultima Îi străpunse coapsa piciorului stâng. Arcașul Simion se trânti În zăpadă și ridică repede capul ca să vadă ce se Întâmplă În curtea conacului. I se păru că Oană discută cu cei doi aflați În pridvor. Se târî cu prudență până la liziera crângului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
omoară pe căpitan... Spune-mi Doamne ce să fac, că nu știu, netrebnicul de mine... Un nou strigăt gutural se auzi din curtea conacului. Alt val de săgeți Îl lovi pe Oană. Pieptul, umerii, brațele și genunchii ambelor picioare erau străpunse. Căpitanul Își propti spada cu vârful În pământ, Încercând să se sprijine. Se gândi, o clipă, că așa murise și tatăl lui, Mircea, În lupta de la Varna. Străpuns de săgeți, căci nimeni nu se mai apropiase până la o lungime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îl lovi pe Oană. Pieptul, umerii, brațele și genunchii ambelor picioare erau străpunse. Căpitanul Își propti spada cu vârful În pământ, Încercând să se sprijine. Se gândi, o clipă, că așa murise și tatăl lui, Mircea, În lupta de la Varna. Străpuns de săgeți, căci nimeni nu se mai apropiase până la o lungime de spadă. „Deci așa e... ” gândi Oană, simțind În locul durerii de la Început o căldură blândă, ca o mângâiere a Erinei. „Deci așa e plecarea... de care ne e mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ali beg. Păcat că vor muri toți... În mijlocul ienicerilor, comandantul turc se aplecă asupra căpitanului. Cu două minute mai devreme făcuse același lucru, dar nu depistase nici un semn de viață. Profitând de neatenția ienicerilor, Ogodai scăpase și, deși Oană era străpuns de săgeți, Îi tăiase pieptul cu iataganul. Tătarul fusese imobilizat de oamenii lui Ali, dar era prea târziu. Acum se aplecă din nou, sperând nebunește că o minune s-ar fi putut Întâmpla. Își lipi urechea de pieptul căpitanului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
toți. Știa asta. A preferat să moară doar el. - În luptă?... - Nu. A fost Încercuit de două mii de războinici de elită, cavalerie și infanterie, plus o sută de arcași. N-a fost nici o luptă. A fost un asasinat. A căzut străpuns de săgeți. - A văzut cineva... - Da. Arcașul Simion s-a Întors și a văzut totul. - Sânge pe zăpadă... - Cum? - Nimic. Un vis. O prevestire. Măria ta, Îndeplinește-mi o rugăminte... - Oricare, Erina. Orice Îmi stă În putință. - Lasă-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ali beg, după ce medicul garnizoanei din cetate termină de consultat muribundul. - Da... răspunse cu Îndoială medicul. Dar nu pentru mult timp. E de mirare că inima bate și că plâmânii funcționează. Rănile de la umăr sunt vindecabile. Cele din piept au străpuns plămânii În două locuri. Nu s-a produs, Însă, o hemoragie internă. Cu un tratament Îndelungat, poate de patru până la șase luni, respirația poate reveni la normal. Dar există În fiecare clipă riscul de hemoragie sau de infecție, iar moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
goană nebună, sărind de pe o terasă pe alta, până la ultima clădire de lângă chei. Urcară pe puntea corabiei doar cu câteva clipe Înainte ca un nou grup de ieniceri să sosească În fugă. Primii doi ajunseră pe punte, dar unul fu străpuns de Înger, iar celălalt fu izbit de buzduganul lui Alexandru, se răsuci pe loc și căzu În apă. - Ancora! strigă Morovan, agățat de una din plasele care coborau de pe catarg. Doi membri ai echipajului ridicară ancora, În timp ce alți patru Împinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atrofiere. Deci, chiar dacă doar unu la sută din corp putea fi mișcat, trebuia să fie mișcat În continuare, indiferent de dureri. Încordă din nou degetele mâinii stângi, simțind că principalele dureri erau În zona articulației și a umărului. Locurile bandajate, străpunse de săgeți. Un zgomot de pași urcând scările Îi Întrerupse Încercările. Ușa se deschise. Era Ali beg. - Căpitane! Am vești bune pentru tine! Misiunile Cuceritorilor au fost anulate. Inclusiv misiunea mea, deși nu se știa nimic despre ea. Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Baldini. Puținii supraviețuitori crezuseră că retragerea cavaleriei e un semn de slăbiciune, dar după cincizeci de pași intraseră În raza de acțiune a arbaletierilor. Fusese un tir direct, fără boltă, cu săgeți grele, de oțel, care aveau forța de a străpunge armurile. Turcii nu aveau armuri. Fuseseră de-a dreptul spintecați. Nu fusese o luptă, ci un masacru. Peste valea morții se lăsase, apoi, o liniște grea, străbătută doar de croncănitul corbilor. Era deja după-amiază. Lumina zilei nu putea dura mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aflau la posturi și urmăreau deschiderea lui Angelo. Pe creasta din față, cei o sută de lăncieri Îi ocoliră pe ceilalți trei sute care mențineau linia de atac, lansând lăncile de la cincizeci de pași. Primele rânduri ale ienicerilor căzură, cu scuturile străpunse de fierul greu al armelor italiene. Lăncierii scoaseră spadele și continuară atacul În două șarje simultane. În urma lor se auzi, deodată, un nou val de călăreți Înarmați cu arbalete. „Cascada” creștea fără contenire. Călăreții se apropiară, ridicând trâmbe de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
asupra dușmanului, iar săgeata porni, cu un vâjâit scurt. Ogodai rămase o clipă cu arcul Încordat, iar apoi se prăbuși În zăpadă. Săgeata lui Amir făcuse mai mult decât să-l ucidă. Îi luase vederea de dincolo de viață, căci Îi străpunsese ochiul stâng. - „Căci nu vei mai vedea niciodată Eternul Cer Albastru”... murmură, Încremenit, Alexandru. Pedeapsa pentru trădare. Grupul Apărătorilor păstră liniștea. După clipe lungi de așteptare, Yves spuse, cu vocea lui baritonală: - Mon Dieu! O adevărată lovitură de maestru... Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
predaseră sau fuseseră cucerite. Dar Suceava rezista. Contraforții ei susțineau Încă puterea zidurilor. Poarta, făcută de meșteri din Bucovina, din lemn de stejar amestecat cu oțel topit, apoi iar cu lemn și apoi cu plasă de fier, nu putuse fi străpunsă. Dar altceva era infinit mai important. Credința celor care o apărau nu putuse fi clintită. Ei știau, fără Îndoială, că Întreaga țară era sub stăpânirea lui Mahomed, că Ștefan fusese Înfrânt la Valea Albă și că pribegea, poate, prin păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
treizeci de secunde. Calul lui Alexandru căzu și el, lovit de două săgeți În piept și una În coapsa dreaptă. Tânărul se rostogoli În iarbă fără să Înțeleagă, Încă, ce se Întâmplă. Lângă el căzură alți luptători, unii cu pieptul străpuns de săgeți, alții răniți ușor. Ultimii Încercau să se ridice, dar noi săgeți șuierară prin aer, doborându-i. Apoi, cele două limbi de șarpe ale călăreților Încercuiră grupul moldovenilor. * - Dumnezeule... șopti voievodul, alb la față. E o baie de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Oană, Încercând să vadă ce se Întâmplă În luminiș. Mai avea aproape două mii de pași până să ajungă În preajma voievodului. Ajunsese pe culmea muntelui din spatele răzeșilor. - Erina, ce se Întâmplă jos? - Un grup de vânători domnești prinși de akingii. Mulți străpunși de săgeți. Ce vezi din săgeți? Doar coada. Groasă, fără pene. Arbalete. Tragere de la mai puțin de o sută de pași. Au căzut Într-o cursă. Cosmin... Vocea Erinei se schimbase. Căpitanul simți, În adâncul ei, panica. Era aceeași panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
alte trupuri căzând În jurul lui. Rămase cu spatele lipit de pământ, fără să vadă nimic, apoi dădu la o parte cadavrul care căzuse peste el, se propti Într-un cot și deschise ochii. Sulița care ar fi trebuit să-l străpungă era lângă el, ruptă În două. Achingiul care voise să-l ucidă zăcea inert la pământ. Ceilalți achingii care formaseră escorta erau și ei pe jos. Nici unul nu respira. Nici o picătură de sânge nu indica vreo luptă. Pași repezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]