3,148 matches
-
pe 10 iulie 1941, reușind să încercuiască forțele sovietice din regiunea orașului. Rezistența sovietică a fost puternică, soldații Armatei Roșii nemulțumindu-se să-și apere pozițiile ci declanșând mai multe contraatacuri. La un moment dat, sovieticii au reușit chiar să străpungă încercuirea, prin spărtura respectivă fiind evacuate numeroase trupe care au fost amplasate mai apoi pe noi poziții defensive. Luptele s-au încheiat în septembrie. Luptele grele din regiune au întârziat în mod considerabil înaintarea germană spre Moscova, astfel încât apărătorii capitalei
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
iar în unele locuri și cu câmpuri minate, acolo unde erau așteptate atacurile tancurilor inamice. Între prima și a doua zonă defensivă erau plasate mici locașe de tragere și buncăre, gândite să încetinească înaintarea sovietică, dacă Armata Roșie ar fi străpuns prima zonă de apărare. În spatele celei de-a doua zone defensive erau plasate piese de artilerie grea. În cele din urmă, mult în spatele primei linii a frontului se aflau trei-patru linii defensive, pe cât posibil pe malul vestic al râurilor. De
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
Constantin Rokossovski: În prima zi, trupele sovietice avansaseră doar 4 km, în ciuda tuturor trupelor disponibile - artilerie, comunicații și geniști - destinate atacului. În ciuda atacurilor violente sovietice, a devenit rapid clar pentru toată lumea că cele trei armate nu vor fi capabile să străpungă liniile germane. De aceea, s-a luat decizia să se ordone Armatei a 68-a sovietică, ținută în rezervă până atunci, să intre în luptă. De partea germană au fost aduse în zona de luptă trei divizii - Divizia a 2
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
ajuns într-un punct mort. Lângă Spas-Demensk, situația se prezenta ceva mai bine pentru Armata a 10-a sovietică. În această regiune, Wehrmachtul avea mai puține trupe și dispunea de rezerve limitate, ceea ce a permis Armatei a 10-a să străpungă liniile germane și să avanseze 10 km în două zile. Până în cele din urmă, Corpul al 5-lea mecanizat sovietic, relocat din Regiunea Kirov și destinat exploatării spărturii existente în zonă, nu și-a îndeplinit misiunea ordonată, în principal datorită
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
de 36 km, fiind o largă concentrare de trupe. După un intens bombardament de artilerie de 90 de minute, trupele sovietice au atacat. Bombardamentul de artilerie și ale avioanelor de atac la sol au slăbit liniile germane, permițând infanteriei să străpungă frontul inamic pe o lungime de 25 km și să avanseze pe o adâncime de 6 - 8 kilometri până la sfârsitul zilei. În ziua următoare, pe 29 august, diviziile de pușcași sovietici au continuat înaintarea, creând o pungă de 30 km
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
turnul a fost construit în perioada 1819-1833, se pare că el este mai vechi, după cum o dovedește boltirea intrării. Turnul-clopotniță este încorporat în ziduri și are o serie de elemente de o frumusețe plastică aparte. Nivelul inferior este masiv, fiind străpuns de gangul intrării, deasupra sa înălțându-se camera clopotelor, ale cărei fațade sunt decorate cu coloane ionice angajate. De asemenea, cupola de tablă de forma unui bulb alungit accentuează caracterul zvelt al turnului. Clopotnița a fost renovată în anul 1952
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
garda sa și de trupele de spahii (spahii erau nobilii turci, formând cavaleria de elită a Imperiului Otoman). Exemplul său a ridicat moralul ienicerilor și un al treilea val de atac s-a revărsat spre pozițiile moldovene. Apărarea moldoveană este străpunsă aproape de lăsarea serii. Ștefan a lăsat pe poziție un mic contingent din Oastea Mică ce avea rolul de a întârzia o eventuală angajare a cavaleriei turcești în urmărirea trupelor sale și la adăpostul întunericului se retrage. Armata moldoveană a fost
Bătălia de la Valea Albă () [Corola-website/Science/306667_a_307996]
-
muluri în stil gotic, care se termină în arc frânt. La partea superioară a pronaosului se află o cupolă sprijinită pe arcuri. Între pronaos și încăperea mormintelor, precum și între încăperea mormintelor și naos, se află câte un perete de zidărie străpuns de o deschidere încadrată de baghete încrucișate. Încăperea mormintelor are o boltă semicilindrică, iar naosul are o calotă sferică sprijinită pe un sistem de arcuri în stil moldovenesc. În peretele nord-vestic al încăperii mormintelor se află o ușă către o
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
pronaos, naos și altar. Pronaosul este dreptunghiular și are la partea superioară o calotă centrală sprijinită pe un sistem de arcuri etajate, patru longitudinale și patru transversale. Între pronaos și naos se află un zid gros de 1,60 m, străpuns de o ușă decorată cu baghete încrucișate. În grosimea pereților laterali ai naosului se află două nișe scobite, ceea ce conferă interiorului bisericii un plan pseudotrilobat. Calota este întâlnită și în naos, înlocuind bolta semicilindrică. Arcadele joase, fără spirale, pantele și
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
de înșelare a germanilor i-a convins pe aceștia din urmă că debarcarea va avea loc la Pas-de-Calais, în vreme ce adevărata țintă era Normandia. După două luni de lupte în regiunile cu tufișuri, americanii au reușit ca prin operațiunea Cobra să străpungă linia germană de apărare la capul ei vestic. În scurtă vreme, Aliații eliberau Franța, reușind prima victorie răsunătoare în timpul încercuirii a 250.000 de germani din punga de la Falaise. La fel ca și pe frontul de răsărit, Hitler a refuzat
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
și să formeze aici un cap de pod. Unități puternice de parașutiști urmau să decoleze din Anglia și să atace și cucerească podurile de peste principalele râurile din Olanda ocupată de germani. Corpul al 30-lea de armată britanică trebuia să străpungă liniile inamice și să facă legătura cu parașutiștii. Dacă totul ar fi mers bine, Aliații ar fi cucerit intact portul din Antwerp și ar fi pătruns în Germania fără a mai întâmpina obstacole majore în calea lor. Corpul al 30
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
Rommel, era deja prea târziu. Rommel a părăsit Tunisul îndreptându-se spre Germania, unde, în timpul unei întâlniri cu Hitler, a încercat să-l convingă să aprobe retragerea tuturor trupelor din nordul Africii. Montgomery a încercat pe 20 martie 1943 să străpungă Linia Mareth, dar a fost respins. În cele din urmă, pe 26 martie, britanicii au reușit să ocolească linia defensivă germană. După acest moment, trupele aliate au atacat neîncetat, încercând să-i încercuiască pe germani, care au capitulat până în cele
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
de lupte împotriva liniilor defensive de la San Stefano, cele două armate aliate au inițiat un atac spre Messina. Mai multe încercări de debarcări amfibii în flacurile pozițiilor apărătorilor Mesinei au eșuat, dar în cele din urmă americanii au reușit să străpungă apărarea orașului pe 17 august. În acel moment însă, principalele forțe italo-germane părăsiseră deja Sicilia. Debarcarea din Sicilia a generat mișcări neașteptate pe scena politică italiană. Pe 25 iulie 1943, Gran Consiglio del Fascismo (Marele Consiliu al Fascismului) l-a
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
din nou nevoite să înceteze operațiunile de amploare datorită efectivelor reduse și condițiilor meteorologice dificile din timpul iernii. Kesselring a început pregătirea pentru fortificarea unei noi linii defensive în estul Italiei, dat fiind faptul că generalul Clark nu reușise să străpungă Linia Gorică în zona sa de responsabilitate din vest. Generalul Alexander a reînceput acțiunile ofensive în nordul Italiei doar în 1945, când a cucerit Bolonia. Generalul Clark a reușit în sfârșit să avanseze spre Parma. În condițiile în care frontul
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
ziduri din piatră și cărămidă de o grosime impresionantă. El are abside semicirculare, la care au fost adăugate ulterior un diaconicon la sud și un proscomidiar la nord. Lăcașul de cult are un acoperiș cu o înclinație redusă, acesta fiind străpuns de o turlă octogonală aflată deasupra naosului. Biserica are fațade în stil neoclasic și este tencuită în asize mari cu mortar de var alb. Soclul este rostuit. Fundațiile sunt alcătuite din zidărie de piatră brută (bolovani) cu mortar de argilă
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
monahii greci au fost obligați să părăsească mănăstirea. Complexul monahal a rămas în părăsire timp de peste 70 ani. În primul deceniu al secolului al XX-lea, istoricul N.A. Bogdan găsea aici ""o biserică veche în ruină, cu ziduri mari încunjurătoare, străpunse de metereze, și cu o clopotniță grosolană, dar care'ți impune respect; (...) azi este totul într'o stare din cele mai de plâns; și doar mangalagiii de prinprejur, când pornesc cu carul încărcat spre târg să'și vândă marfa, de
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
fără pereche în toată românimea". Biserica este trecută pe lista monumentelor istorice din județul Hunedoara cu codul . a fost ridicată pe ruinele unei construcții din antichitate (sec. al IV-lea). De plan pătrat (cca. 6 x 6 m), naosul este străpuns de un turn în jurul căruia se află un spațiu îngust acoperit cu o boltă de sprijin. Spre est se afla o adâncă absidă semicirculară, atât la interior cât și la exterior, având pe latura sudică un diaconicon de mari dimensiuni
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
de-a lungul întregului front. Până în luna mai, Heeresgruppe Südukraine (Grupul de armate Ucraina de sud) a fost împins până pe frontiera României interbelice și a reușit să stabilească o linie defensivă pe Nistru, care nu s-a dovedit rezistentă, fiind străpunsă în două locuri de capetele de pod ale Armatei Roșii. Din iunie 1944, în acest sector de front s-a reinstaurat calmul, iar trupele Axei au avut răgaz să-și consolideze pozițiile. Dacă, până în iunie, "Heeresgruppe Südukraine" fusese una dintre
Operațiunea Iași-Chișinău () [Corola-website/Science/307428_a_308757]
-
o ofensivă, ar fi fost una de proporții reduse. Planul STAVKA pentru bătălie se baza pe o manevră de dublă învăluire a celor două fronturi ucrainene, al II-lea și al III-lea. Frontul al II-lea Ucrainean trebuia să străpungă frontul la nord de Iași și să cucerească podurile de pe Prut pentru a bloca retragerea trupelor germane. Apoi trebuia introdusă în luptă Armata a 6-a de tancuri, pentru a cuceri podurile de pe Siret și așa-zisa Poartă a Focșanilor
Operațiunea Iași-Chișinău () [Corola-website/Science/307428_a_308757]
-
compuse din 7 divizii de infanterie (inferiorietate fata de rusi) și o divizie Panzer O treime din forțele Axei era formată din români. După o serie de manevre de simulare a unui atac spre nord, Armata a 11-a a străpuns liniile sovietice în sud si spre centru, alungând-i pe ruși până aproape de Strâmtoarea Kerci. Pe 8 mai, peste 170.000 de soldați sovietici au căzut prizonieri, conform afirmațiilor lui von Manstein. Sovieticii au afirmat la rândul lor că evacuat
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
în cantități importante Sevastopolul mai înainte de atacul forțelor Axei. Astfel, nici Golful Severnaia nici regiunea de coastă nu reprezentau pentru sovietici puncte vitale pentru rezistență și capturarea lor de germani nu reprezenta o pierdere capitală. Centura exterioară defensivă a fost străpunsă pe 16 iunie 1942, și Corpul al 54 de armate a cucerit cea mai mare parte coastei nordice a golfului, dar în flancul atacatorilor rămăseseră pungi de rezistență care amenințau nu numai flancul dar și spatele atacatorilor. În schimb, în
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
când au primit întăriri. În ciuda faptului că atacul bătea pasul pe loc, von Manstein a trimis noi trupe în luptă. Pornind de la nordul golfului Severnaia, forțele Corpului al 30-lea au lansat un atac amfibiu surpriză cucerind, sudul Golfului Severnaia, străpungând defensiva sovietică. Celelalte trupe germane și române au reușit la rândul lor să depășească defensiva sovietică. După ce ambele capete ale liniei defensive au fost cucerite, în ciuda încercărilor sovieticilor de a rezista, apărătorii au fost nevoiți să se retragă. Comandantul sovietic
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
către tabăra întărită de lângă satul Grunwald au încercat să organizeze rezistența folosind tactica tabororurilor: zona a fost înconjurată cu care legate între ele cu lanțuri, totul funcționând ca o fortificație mobilă. În scurtă vreme însă, linia de apărare a fost străpunsă de polonezi și a început măcelul. Conform autorului anonim al "Cronicii conflictului regelui Poloniei Ladislaus cu teutonii din Anno Domini 1410", în zona taberei erau mai multe cadavre decât pe restul câmpului de bătaie. Urmărirea cavalerilor teutoni care fugeau a
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
și bine proporționată, are dimensiunile medii de 20,5 m lungime și 6,5 m lățime în dreptul absidelor laterale. În pronaos au fost dezgropate trei morminte cu criptă, probabil aparținând ctitorilor. Zidul ce despărțea naosul de pronaos este de masiv străpuns de o deschizătură. Pictura murală interioară, aflată și ea într-o stare deplorabilă, încă mai păstrează porțiuni din cea originală, atenția fiind atrasă de fresca votivă care, în urma studierii atente de către specialiști, surprinde un adevărat album genealogic al familiei ctitorului
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
În mitologia nordică, este arborele gigantic al lumii, care face conexiunea între cele 9 lumi. Pe crengile acestui copac se află Asgard, Vanaheim și Alfheim. Trunchiul arborelui este axa lumii care străpunge centrul lumii oamenilor, Midgard, lume în jurul căreia se află Jotunheim și sub care se află Nidavellir (Svartalfheim), lumea piticilor. Cele trei rădăcini străbat fiecare câte un tărâm: Helheim, Muspelheim și Niflheim. Etimologia acceptată de cei mai mulți savanți este cea conform căreia
Yggdrasil () [Corola-website/Science/302267_a_303596]