4,708 matches
-
cât mă țin puterile, ghemul ăsta, încurcătura asta de intestine, mandala asta întrețesută în creierul meu. Voi mânji pagină după pagină, voi folosi foile ca pe niște tifoane ce nu cu cerneală se vor impregna, ci cu supurația rănii mele străvechi. Poate că, în cele din urmă, totul va trece în ele și, pe măsură ce vor deveni mai purulente, mai colcăitoare, eu însumi mă voi goli de venin". Coabitarea în copleșitoarea colectivitate din tabără este un prilej pentru narator de a-și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
naționale a refugiaților din Transilvania și Bucovina. Se poate de asemenea spune că, prin acțiunile sale de realizare a propagandei naționale, Alexandru Lapedatu a contribuit la stimularea înfăptuirii deplinei unități prin unirea cu Vechiul Regat a Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei, străvechi teritorii locuite de români. Paralel cu lupta politico-diplomatică și militară a României, s-a desfășurat astfel și lupta românilor din provinciile aflate sub stăpânire străină pentru libertate națională. Aceștia au hotărât, într-un cadru democratic reprezentat de adunările populare și
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
independența abia în februarie 1880 printr-o notă colectivă. Congresul de la Berlin recunoștea, prin tratatul semnat la 1 iulie 1878, drepturile suverane ale României asupra Dobrogei și Deltei Dunării. Se lichida astfel, după 461 de ani, dominația otomană, pe acest străvechi pământ românesc. Este prezentat memoriul adresat Congresului de la Berlin de către delegația românească compusă din: I.on C. Brătianu, Președintele Consiliului de Miniștri și Mihail Kogălniceanu în calitate de Ministru al Afacerilor Străine. Aceasta suna astfel: ” Azi când Tratatul de la San-Ștefano, este obiectul
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
cu omul și cu civilizațiile pe care acesta le-a creat nu este întâmplătoare căci apa îi dă omului speranța că, utilizând-o, va deveni mai înțelept și mai rezistent în fața încercărilor vieții. Tratamentele cu apă au apărut din vremuri străvechi, de pe vremea când omul a luat exemplul animalelor, care, instinctiv, se foloseau de apă când se îmbolnăveau. În antichitate, apa a fost întrebuințată mai întâi în scopuri igienice iar mai apoi și în scopuri curative, sub formă de abluțiuni (spălare
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
la Salzburg. Comunitatea reprezentanților stărilor se numea fie gemeine Landschaft ("reprezentanța comună a țării") sau Landleute ("oamenii țării"), fie "cele patru partide". Participarea stărilor la adoptarea deciziilor de interes teritorial în Landuri avea însă tradiție (fiind vorba de Landtaing, formă străveche Landtagului). În Boemia au funcționat, cum vom vedea în detaliu, trei tipuri de Adunări ale stărilor privilegiate: Dietele generale, provinciale (sjezdi) și adunări locale ale nobilimii 158. Un caz particular îl reprezintă Silezia în secolele XIII-XIV, ca parte a coroanei
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Unele, dintre cele mai evidente desigur, sunt cele recunoscute de poet în elementele peritextuale. Motoul volumului despre iluzie și discrepanță. about illusion and discrepancy. sobre ilusión y discrepancia (Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2009), spre exemplu, e împrumutat dintr-un "străvechi text gnostic", și sugerează un cod atitudinal emblematic: Într-un colț al ruinelor se află mulți bărbați care citesc misterele înscrise pe tablele existenței. Alături de harababura roții destinului, ei știu lucruri uluitoare și călăuzesc măgari". Două volume de versuri trimit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
schimb, numeroase texte risipite în volumele sale erotice intenționează să articuleze, în ritmuri cantabile, o consacrare a iubirii similară procesului de distanțare aproape mistică față de obiectul adorației din lirica trubadurescă: "O, ce veste minunată,/ sunt chemat la judecată./ Spiță/ de străveche viță,/ marchiza păienjeniță/ luni solie mi-a trimis/ cavaleri cu zapis scris;/ marți,/ pilaștrii zăceau sparți;/ miercuri,/ eram strâns în cercuri;/ joi,/ închis în buduroi/ intrai pe pământ varvar;/ vineri, gol, fără stihar,/ sâmbătă, în ierihon,/ eu în strană, ea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
personalității literare a celor doi poeți / 209 4.2. Traducerile din literatura antică / 217 4.3. Artă traducerii / 232 4.4. Poeții greci ai antichității și influența lor asupra operei quasimodiene și leopardiene / 240 4.5. Eros și Thanatos, tema străveche prezența la Quasimodo și Leopardi / 251 4.6. Adjectivul antico, indiciu al ascendentelor quasimodiene în Canturi / 257 5. Concluzii /265 Anexe /283 Bibliografie / 305 Résume / 325 Riassunto / 329 Cuvânt-înainte Binevenit pentru împătimiții de poezie, nu doar pentru specialiști, prezentul volum
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
traducerilor realizate de Quasimodo și Leopardi și tehnicilor traductologice pe care ermeticul le-ar fi putut împrumuta de la maestrul recanatez, în încercarea de a stabili dacă există afinități între operele originale ale celor doi, pornind de la preferință pentru aceiași autori străvechi, de exemplu pentru Safo. În aceleași discursuri Quasimodo îl salvează pe maestru de la naufragiul tradiției, amintindu-l atunci cand dorește să accentueze importantă rolului scriitorului de versuri în societate sau atunci când își propune să demonstreze că inspirația și rațiunea au o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
refacă totul și astăzi încă merge pe același drum.20 Dintre numeroasele mențiuni, cea mai importantă pare să fie următoarea, care se constituie într-o veritabilă declarație de poetica: Desișul meu este Sicilia; un desiș care închide civilizații și necropole străvechi, si cariere de piatră, si telamoni fărâmați în iarbă.21 Conform propriei declarații sensibilitatea să creatoare e triplu condiționată: în primul rând de sentimentul de apartenență la spațiul copilăriei, la insula natală, Sicilia; în al doilea rând, de umbrele antichității
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prim rang ai Ermetismului au dedicat mai multe pagini acestor corespondențe. Printre ei se remarcă Mario Petrucciani, care îl recunoștea pe Giovanni Pascoli în poezia Morții din volumul Ape și pământuri (pe D'Annunzio și Vergiliu îi regasea în Iarna străveche): Influență pascoliană este aici evidență, atât de evidentă încât Camon, în acele interviuri pe care le lua scriitorilor, i-a pus lui Quasimodo o intrebare cam răutăcioasa: Quasimodo, ce elemente pascoliene există în poezia dumneavoastră? El se enervă și răspunse
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a acesteia. În versurile sale profunzimea și complexitatea imaginației se răsfrâng asupra cuvântului, lucrurile însele părând a se transforma, sub ochii cititorului, în unități lexicale: ceruri și ape ce se topesc în cuvinte, afirmă Macrì exemplificând prin versurile poeziei Iarnă străveche: Păsările căutau meiul / și brusc erau de nea / la fel cuvintele. Un strop de soare, nimbul unui înger, / iar apoi ceață; și copacii / și noi urziți din aer dimineața (trad. MB).257 Binomul termen-referent poate fi pus în lumina de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prezente impregnate de luminozitate și evanescenta. În această categorie se încadrează contextele în care apare alături de adierea ușoară a vântului sau atunci când este atins de un suflu metamorfic, precum în versurile: Păsările căutau meiul / și brusc erau de nea (Iarnă străveche, trad. MB). Autorul sublimează materialitatea prin eliminarea greutății obiectului (a referentului) care își pierde propriul contur și se contopește cu fundalul, devenind o umbră ușoară, evanescenta. Aură nedefinita, vaporasă și ambigua conferă astfel vorbelor calitatea de vag pentru a folosi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și este urmată de o privire mai atentă asupra alăturărilor îndrăznețe, frapante, indiferent dacă acestea iau formă metaforei, a epitetului sau a oximoronului. Quasimodo separă cuvintele de contextul lor prin veritabile pauze ritmice: o oboseală se cuibărește / în mine (În străvechea lumină a mareelor); Ceasul bătea pe cel din urmă / liman al Europei, insistent (Într-un oraș îndepărtat); Sunetul n-are ecou, cuprinde un cerc / transparent, imi aminteste de-al meu nume (Liniștea nu mă înșală).271 La Quasimodo unitatea frazei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Scindările grupurilor nominale formate dintr-un adjectiv antepus și un substantiv sunt deosebit de expresive, deopotrivă în Canturi și în scrierile sicilianului. Cunoscutele ritmuri întrerupte ale poeziei Infinitul: nemărginite / spații, imense / tăceri, acea / infinită pace, dar și alte structuri similare, precum străvechi / nori (vv. 62-63), strămoșescul / păcat (vv. 11-12) din Imn patriarhilor, apoi vechea, cumplită / vină (vv. 36-37) din Palinodie închinata marchizului Gino Capponi, se regăsesc modificate în versurile quasimodiene, în care același adjectiv, antico, este recurent, de asemenea în poziție tonica
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vv. 62-63), strămoșescul / păcat (vv. 11-12) din Imn patriarhilor, apoi vechea, cumplită / vină (vv. 36-37) din Palinodie închinata marchizului Gino Capponi, se regăsesc modificate în versurile quasimodiene, în care același adjectiv, antico, este recurent, de asemenea în poziție tonica: chemarea străvechiului / corn al pastorilor ( Ce vrei, pastor de aer?); străvechi / cochilii luceau (Corabia înaltă). Se mai pot cita următoarele formule leopardiene, ce conțin adjectivul dolce: blândă / vale a Haranului (Imn patriarhilor, vv. 80, 82) și copilă încântătoare / plăcută vederii (Dragoste și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
apoi vechea, cumplită / vină (vv. 36-37) din Palinodie închinata marchizului Gino Capponi, se regăsesc modificate în versurile quasimodiene, în care același adjectiv, antico, este recurent, de asemenea în poziție tonica: chemarea străvechiului / corn al pastorilor ( Ce vrei, pastor de aer?); străvechi / cochilii luceau (Corabia înaltă). Se mai pot cita următoarele formule leopardiene, ce conțin adjectivul dolce: blândă / vale a Haranului (Imn patriarhilor, vv. 80, 82) și copilă încântătoare / plăcută vederii (Dragoste și moarte, vv. 10-11) cu calificativul postpus numelui iar la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
scoarță (Copac, trad. RC), percepute în lumina suprapunerii apă eu poetic arbore accentuează dramatismul trecerii timpului, al alunecării spre bătrânețe.275 În alte versuri cuvintele poetului sunt păsări ce căuta hrană: Păsările căutau meiul / și brusc erau de nea (Iarnă străveche, trad. MB) sau frunze: Nu ai lăsat nici frunză, nici cuvânt (Dușmana morții), silabe de frunze ( Cariere de piatră), bucurie a frunzelor perene (Oboi scufundat, trad. MB). Cuvintele aparțin creatorului lor așa cum frunzele aparțin arborelui: Alte frunze / crestează acum ramul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
zonă afectiva plăsmuita de imaginație, pornind de la imaginea insulei natale, Sicilia: desișul meu este Sicilia declară poetul, evocând Infinitul leopardian: Dintotdeauna mi-a fost dragă această / colina însingurata și desișul ( Infinitul). Declarația lui Quasimodo continuă astfel: un desiș ce închide străvechi civilizații și necropole și cariere de piatră și telamoni zdrobiți în iarbă, și mine de sare și sulf și femei ce își plâng de veacuri fiii uciși și manii înfrânate sau dezlănțuite, fugari de dragoste sau de justiție. Insula, spațiu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Mai: mereu mai viguroasa, / străbuna voce, muta / veacuri în șir (vv. 7-8). Expresia voce antică este reluată de Salvatore Quasimodo într-un context mai reflexiv, cu referire la istoria sa personală strâns legată de spațiul insular, de Sicilia: E mut străvechiul glas. / Ecouri efemere aud, / uitare de noapte deplină / în apa-nstelată (Insula lui Ulise, trad. MB).318 Neputând recupera întrutotul un univers pierdut, poetul percepe doar reverberațiile îndepărtate și intermitențe ale acelor timpurilor imemoriale. Același termen: voce alăturat de ambii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se-auzea un scâncet / de căței și de prunci (idem, trad. MB). Vremea copilăriei este însoțită adesea de cântecele celor care populează insula fără seamăn, tărâm sacru al originilor: pajiștile neumblate, munții, malul neatins al mării sunt legănate de melodii străvechi și de vocile oamenilor: Noapte, senine umbre, / leagăn de aer, / vântul mă poartă când prin ține plutesc, / cu el marea, mireasma a pământului / unde, pe țărm cântă poporul meu (Pământ, trad. MB).325 Cântecul se află la granița dintre rătăcire
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și mă deștepți, adolescent tăcut, / surprins de-o altă viață, emoția / unor învieri bruște (Rugăciune către ploaie, trad. MB).326 Odată interiorizat, glasul ancestral al picăturilor ce cad conturează amintirea trecutului. Quasimodo stabilește o corespondență între imaginea auditiva a ploii, străvechi simbol al fecundității și vremea adolescenței, timp incert al drumului spre maturitate, ea însăși un mister în fața căruia tânărul poet, ce nu mai e copil, dar nici adult, rămâne tăcut și uimit: adolescent mut (...) surprins de-o altă viață. Tăcerea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
renașterii din ritmicitatea ciclica a naturii ce se regenerează, motivul vântului introduce, la fel ca în unele contexte leopardiene, imagini auditive (vocile-ngropate). Momentul tainic este o poartă ce permite alunecarea spre o dimensiune telurica, primordială, mitică: și-un freamăt cuprinde străvechile ape (idem).350 Viziunile celor doi poeți se apropie așadar prin faptul că motivul amintit, secondat, întâi la Leopardi, apoi la Quasimodo, de imagini acustice marchează revenirea naturii la viață. La Quasimodo se constată absența vântului ce tensionează, în prezent
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rămân zidit (În lumina cerurilor, trad. MB). Ea devine destinația rătăcirilor eului poetic avid de stabilitate; uneori regasirea ei este rezultatul dorit al unei anamneze; alteori autorul își apropriază acest spațiu interiorizându-l: Oraș insular / Scufundat în inima mea ( În lumina străveche a mareelor); Eu mă arunc în tine, un proaspăt val / de nave în inima-mi se-așterne; / pași goi de îngeri / se ascultă-n întuneric (Pământului meu); Tìndari blândă te știu / între coline-ntinse supendate / pe luciul blând, de ostroave
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cadrul relației dintre vizibil și invizibil constituind, uneori, un semn al religiozității ce concentrează efortul spiritual al ființei. Giuseppe Zagarrio consideră că structura spirituală a poetului poate fi privită că pe o formă de panreligiozitate laico-mistică, compusă din diferite elemente: străvechi credințe orfice păgâno-creștine, reminiscențe medievale augustiniano-petrarchești și mai recente cuceriri ale rațiunii, pascaliene sau carteziene.364 Dorința lui Quasimodo de a cuprinde și de a dialogă cu invizibilul se reflectă, aminteam, în motivul recurent al fitomorfozei: Deschid iar brazda / ce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]