6,493 matches
-
plină de sânge, cheamă o salvare și pleacă spre Spitalul Județean. La spital rămân Ștefania și mama ei. Fetița moare, în timp ce tatăl se întoarce spre casă. Florin a făcut un gest greu de explicat după ce a mânuit cuțitul. Speriat de strigătele fetei, aruncă arma în pat. Orice copil trezit dintr-un coșmar fuge spre camera părinților, Florin însă, iese din apartament, urcă un etaj și se ascunde în casa liftului. Aici îl găsește tatăl său când se întoarce de la spital. Copilul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
pe care îi simpatizezi la începutul filmului și îi plângi când sunt sfârtecați de monstru. Ucigașul are o costumație ușor de identificat. În „Scream”, asasinul poartă o pelerină neagră și o mască ce sugerează un craniu uman deformat de un strigăt de groază, de aici și titlul seriei „Scream” (adică Strigătul). Modelul monștrilor din aceste serii este ales după îndelungi studii psihologice, începute în anii de glorie ai benzilor desenate, 1930-1940. Eroii propuși de editurile americane nu aveau fețe ușor identificabile
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
când sunt sfârtecați de monstru. Ucigașul are o costumație ușor de identificat. În „Scream”, asasinul poartă o pelerină neagră și o mască ce sugerează un craniu uman deformat de un strigăt de groază, de aici și titlul seriei „Scream” (adică Strigătul). Modelul monștrilor din aceste serii este ales după îndelungi studii psihologice, începute în anii de glorie ai benzilor desenate, 1930-1940. Eroii propuși de editurile americane nu aveau fețe ușor identificabile, pe atunci personajele nu aveau plete sau cercei, tatuaje... Realizatorii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
oprobriu, sărăcie, uitare. La 46 de ani arată ca un bătrân „cu obrajii scofâlciți, cu părul alb”. E văzut purtând Înfășurat după gât un boa de duzină, roșcat, o blană ordinară, râvnită doar de bietele lucrătoare. Exasperarea, ca un ultim strigăt Încărcat de ură, izbucnește Într-o scrisoare către Ancelle, În 1866: „În afară de Chateaubriand, Balzac, Stendhal, Mérimée, de Vigny, Banville, Gautier, Leconte de Lisle, toată pleava modernă Îmi face silă. Academicienii voștri, oroare, liberaliștii voștri, oroare, virtutea, oroare, viciul, oroare, stilul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
gloria, prin această Înfățișare fermecătoare și crudă pe care femeile o blestemă și o adoră deopotrivă, Brummell a stârnit și pasiuni contradictorii: amoruri profunde, dar și ură nimicitoare. Nimic Însă din toate acestea nu a răzbătut 1. Milogeala a Înăbușit strigătul inimii, dacă o fi Îndrăznit cineva să strige. În Anglia, conveniența care mutilează sufletele se cam Împotrivește apariției unor domnișoare de Lespinasse; cât despre o Caroline Lamb, Brummell n-a avut niciodată așa ceva, din simplul motiv că femeile sunt mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
poet, și anume unul din tagma demonilor, fără s-o știe”. Poetul, geniul, omul Însuși, În atitudinea sa cea mai mândră, strigă atunci, o dată cu Satan: „Adio, speranță, dar Împreună cu speranța, adio teamă, adio remușcări... Rău, fii binele meu”. Acesta e strigătul inocenței ultragiate. Așadar, eroul romantic se crede constrâns să comită răul, din nostalgia unui bine imposibil. Satan se ridică Împotriva creatorului său, pentru că acesta a folosit forța ca să-l doboare. „Egalat În inteligență, spune Satan al lui Milton, el s-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Nu mai trăiești decât În și pentru clipa prezentă, pentru această contopire fulgerătoare, dar vie a unei inimi zbuciumate care nu mai e decât zbucium (Lermontov). Amenințarea morții care planează asupra condiției umane face ca totul să fie sterp. Doar strigătul te Învie; beatitudinea ține loc de adevăr. La acest nivel, apocalipsul devine o valoare În care totul se confundă, iubire și moarte, conștiință și culpabilitate. Într-un univers sărit de pe orbită, nu mai există altă viață decât aceea a abisurilor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
poziția pe care își reprezintă societatea în care această funcționare are loc și felul în care ei sunt integrați, izolați, dependenți, aserviți sau liberi în această societate. Obiectul științelor umane nu este acel om care, din zorii lumii, de la primul strigăt al vârstei sale de aur, este sortit muncii, ci ființa care, din interiorul formelor de producție, prin intermediul cărora întreaga sa existență este divizată, dă naștere reprezentării propriilor nevoi, a societății prin care, cu care sau împotriva căreia el și le
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
boabele de grâu era ascuns cuțitul sacrificial. Oficiantul sacrificiului lua acel coș, astfel Încât animalul să nu poată vedea cuțitul, tăia câteva fire de păr din coamă și le arunca pe foc. Înaintea momentului suprem al sacrificiului trebuia să se audă strigătul unei femei: el marca actul sângeros, imolarea animalului și risipirea sângelui pe altarul sacru. Apoi animalul sacrificat era jupuit și tăiat În bucăți: organele interne erau folosite pentru divinație; Împreună cu carnea, erau coapte pe focul altarului și consumate Într-un
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
supun episcopului sau papei nebunilor, care, Împreună cu acoliții săi, stăpânește pentru câteva ore. Ca În orice adunare veselă, se distribuie vin din belșug, pentru copiii din cor și cei adunați În biserică. Astfel Încât În fiecare an această liturghie degenerează În strigăte și scandal - pe care le evocă toate documentele interne ale Bisericii, predicile, scrierile moraliștilor, uneori până În secolul al XVIII-lea (J. Heers, 1983, p. 180). Comportamentul carnavalesc transpare ca atâtea forme ale universului ritual popular din condamnarea lui de către textele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
grandioasă retragere cu torțe pe Corso și pe străzile alăturate. Fiecare participant la procesiune este obligat să ducă o lumânare aprinsă: „Sia ammazzato qui non porte moccolo!”, ceea ce Înseamnă „Moarte aceluia ce nu poartă un muc de lumânare!”. Scoțând acest strigăt sângeros, fiecare se străduiește să stingă flacăra vecinului. Focul se Îmbină cu amenințarea morții, dar această amenințare, strigătul „Sia ammazzato!”, pierde tot mai mult din semnificația directă și unilaterală de omor cu cât sporește În intensitate și dezvăluie natura profund
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o lumânare aprinsă: „Sia ammazzato qui non porte moccolo!”, ceea ce Înseamnă „Moarte aceluia ce nu poartă un muc de lumânare!”. Scoțând acest strigăt sângeros, fiecare se străduiește să stingă flacăra vecinului. Focul se Îmbină cu amenințarea morții, dar această amenințare, strigătul „Sia ammazzato!”, pierde tot mai mult din semnificația directă și unilaterală de omor cu cât sporește În intensitate și dezvăluie natura profund ambivalentă a urării morții. ș...ț Toate combinațiile verbale citate de el (Goethe - n. M.C.), În care urarea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rangului lor, și era interzis ca un om obișnuit să-i privească de sus. Malinowski povestește că a văzut cum toți oamenii dintr-un sat săreau de pe verandele caselor lor, ca și cum ar fi fost azvârliți de un uragan, la auzul strigătului care anunța sosirea unui șef important. Puterea supremă a unui șef trobriandez consta În capacitatea de a-și juca bine rolul de „mare distribuitor”, care, la rândul lui, depindea de legăturile tradiționale de rudenie. ș...ț Unii șefi ajungeau să
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sacre erau urmate de alte cântece, cu aluzii istorice și moralizatoare. Între timp regele este tratat cu plante magice și este Înconjurat de gărzile regale. Apoi este intonat un alt cântec de condamnare a regelui. Brusc, acesta este Întrerupt de strigătul preotului: „Afară cu străinii”, referindu-se la orice persoană care nu se supune și nu aduce omagii regelui. Înconjurat numai de susținători fideli, regele scuipă leacuri sacre spre est și vest pentru a distruge vechea epocă și a anunța Începerea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Încearcă să Îl facă să nu iasă din incinta sacră. După un timp, regele iese mascat În Silo, un monstru vrăjit, și dansează sălbatic, Încercând să nu se alăture supușilor strânși acolo. Silo se Întoarce În incinta sacră, iar la strigătul „Afară cu străinii!”, acele rude și alți demnitari prezenți, care nu Îl susțin pe rege, părăsesc locul. Regele reapare fără masca demonică și arunca un „calabash” verde către războinicii, care Îl prind pe un scut negru. Murdăria regelui și a
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1986, pp. 159-160). De obicei, Înainte de luptă, el doarme un somn greu, de netrezit, mănâncă și bea enorm; se Îmbracă În piei de animale, folosește arme „sălbatice” precum măciuca, arată Înfiorător și are puterea de a ucide numai prin tăria strigătului său. În această ipostază, el este deopotrivă om și animal - termenul nordic Bersekir sau cel roman, Ferox, exprimă elocvent această idee. Eroul se luptă fie cu un alt „campion” pentru supremație, fie cu o oaste de războinici incapabili să i
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comând (lat. commendare) sau cu cele slave din adstrat (secolele VII-X): colivă (slv. kolivo), colac (slv. kolaci), coșciug (kosi), molitvă, pomană, praznic, jale (zali), a se prăpădi (slv. propasti), a hohoti. Să menționăm obiceiurile funerare "barbare" ale românilor: bocete, lamentații, strigăte, gesturi disperate, ținută cernită, praznice înainte și după înmormântare sau la intervale regulate (parastase). Aceste obiceiuri de înmormântare creștine sunt prelungiri ale unor cutume, practici și rituri funerare vechi al românilor ce s-au perpetuat în mileniul întunecat. Putem concluziona
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritoriul vechii Dacii. Teoria imigraționistă a fost reluată, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de istoricul german Robert Roesler, care a publicat la Leipzig, în 1871, lucrarea Romänische Studien. Untersuchungen zur alteren Geschihte Rumäniens. "Roeslerianismul" era un strigăt de alarmă și protest împotriva pretențiilor nerealiste ale erudiților români, de la începutul secolului al XIX-lea, de a fi continuatori "curați" ai romanilor. Aceste pretenții exagerate, disproporționate, au iritat, pe bună dreptate, pe adversarii Școlii ardelene, ai latiniștilor, ceea ce i-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bunelor intenții în performanță de vârf 14. Stabilirea obiectivelor pentru a modela comportamentul Grăbește-te încet. Benjamin Franklin Puține lucruri consumă atât de mult din timpul destinat managementului ca stabilirea obiectivelor. Stabilirea unor obiective „realiste, accesibile și provocatoare” a constituit strigătul de luptă al multor manageri și consultanți în domeniul managementului. De fapt, organizarea de cursuri pentru stabilirea obiectivelor, însoțite de „conducerea unei ședințe pentru aprecierea unei performanțe eficiente”, sunt cele mai nespecializate cursuri de instruire oferite de majoritatea companiilor. S-
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
4; Al. Călinescu, Lirism și luciditate, CRC, 1986, 38; Adrian Marino, Portret și autoportret, TR, 1986, 48; Nicolae Manolescu, Antiromantism, RL, 1987, 2; Al. Călinescu, Floreta cuvântului, CRC, 1989, 14; Gheorghe Grigurcu, Profilul unei poete, SLAST, 1989, 32; Mircea Mihăieș, Strigăte și șoapte, O, 1989, 38; Valeriu Cristea, „... inima mea blândă de iubire”, RL, 1989, 39; Daniel Dimitriu, Tabieturile..., ATN, 1990, 4; Coșovei, Pornind, 56-59; Alex. Ștefănescu, Lipsa de suflu, RL, 1994, 45-46; Nichita Danilov, Mariana Codruț sau Parabola melcilor, „Contrafort
CODRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286322_a_287651]
-
Gândul nostru”, „Adevărul literar și artistic”, „Datina”, „Actualitatea”, „Bilete de papagal”, „Familia”, „Fulgerul”, „Presa”, „Gorjanul”, „Jurnalul”, „Meridian”, „Gând și slovă oltenească”, „Tribuna Olteniei”, „Oltenia muncitoare”, unde a fost redactor, și la multe altele. A înființat, la Craiova, publicațiile „Garda” (1928-1931), „Strigătul oltean” (1929), „Condeiul” (1938-1942) și a contribuit la apariția cotidianului „Înainte” (1944). Împreună cu Paul Constant editează la Sibiu, între 1932 și 1934, „Provincia literară”. A folosit pseudonimele Inimosu, Evghenie, Silvirgil, Condeierul, Vulcan. Doar volumul de sonete Oglinzi aburite (1918) poartă
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
Lenin / Zâmbind către oameni cu inima plină; / Satul / Va sclipi de atâta lumină, / Și nopțile lui / Vor fi fermecate.” Momentele de respiro ale patosului angajării - puține - aduc promisiunea unei lirici vitaliste, în acord cu marile ritmuri universale: „În mine vuia strigăt lung de cascadă - / Inimă curată în veci și nomadă. / Îmi venea să cuprind înaltul cu mâinile / Când își turna în mine fântânile.” Numeroasele volume ulterioare - Ritmuri române (1969), Sunt pionier al României socialiste (1979) sau Torentul Roșu. Epoca Nicolae Ceaușescu
CRANGULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
de șoc mai mare supunerii: „Ți-am auzit cuvântul zicând că nu se poate.” Atitudinile cele mai adverse sunt conținute în „pânda” necontenită a lui Dumnezeu: „Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.” Exasperat de hieratismul lunecos al semnelor divinității, strigătul psalmistului cerând evidența senzorială echivalează cu o revoltă ieșită tocmai din esențialitatea setei lui de certitudini: „Vreau să te pipăi și să urlu: «Este»!” Între credință și tăgadă, nici una biruitoare, încordarea către nemărginire („Sunt, Doamne, prejmuit ca o grădină,/ În
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
lauda cuvântului” în care „susură cântecul”. Sesizând riscul de a se bloca într-un lirism minor, al efectelor, poetul își dezvăluie un alt chip în Proba mea de viață (1995). Tonalitatea sentimental-melancolică e „bruiată” de rostirea ironică sau chiar de strigătul sarcastic. Schimbarea nu e în dezavantajul poetului, dar nu-i poate schimba identitatea conturată anterior. B. a fost distins cu Premiul Eminescu pentru poezie pe anul 1995, acordat la Festivalul Național de Literatură „Mihai Eminescu” de la Suceava-Putna. Prozatorul B. debutează
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
pentru rândunele (1952), în tiraje confidențiale, ce nu au depășit 48 de exemplare de fiecare titlu, culese și imprimate doar pentru prieteni. Autorul, care debutase ca poet încă din țară, își conturează acum un profil liric bine particularizat tocmai prin strigătul de singurătate și dorul tragic care îi străbat poemele din exil. Sub auspiciile Fundației Regale Universitare „Carol I” din Paris, C. a publicat în 1954 drama istorică în patru acte Don Carlos de Viana. Dramaturgul este atras de abordarea și
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]