4,034 matches
-
închipuit ea, că era sora lui, cerșeau printre mașini. Băiatul era frumușel, un profil arămiu de amforă grecească. Și dintr-o dată băiatul a întors capul și de la fereastra ei, răsfățata prizonieră a văzut că cealaltă jumătate a feței copilului fusese strivită, ochiul se scursese, fruntea se teșise. Cu jumătatea frumoasă a feței, el zâmbea; pe cea deformată i se întipărise o suferință infinită. Se gândi la viața acelui copil condamnat și într-o clipă îi trecu prin cuget tot ceea ce sperase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu un german ca mine. Rusia Sovietică, în cuvinte scurte care sunau ca niște bile de rulmenți lăsate să cadă pe un pietriș umed, declarase că nu e nevoie de nici un proces. Un fascist ca mine, a susținut ea, trebuie strivit cu piciorul ca un gândac de bucătărie. Dar ceea ce a mirosit a moarte subită a fost mânia vecinilor mei. Ziarele mai barbare tipăreau fără comentarii scrisori de la persoane care voiau să mă vadă expus într-o cușcă de fier prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
arăt, pe Dumnezeul meu, că m-am născut exact pentru ca să te fac bucăți chiar acum, pe loc. M-a făcut laș. M-a făcut nazist. Și mi-a adresat cel mai insultător cuvânt compus din limba engleză. Așa că i-am strivit brațul drept cu cleștele de cărbuni. E singurul act violent pe care l-am comis vreodată în ceea ce a ajuns să fie o viață foarte, foarte lungă. L-am înfruntat pe O’Hare într-o luptă în doi și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
l-a pus Goncea diplomat în Sudica, ce crezi că păzește? Actele alea crezi că le-a adus Tomnea de la el din seif? Nu le-a ștampilat Jambirică? Vorbea, tot întorcând capul după rotocoalele fluturelui. Vergilică se îndură și-l strivi, pocnindu-l tocmai când se așezase pe umărul lui Chiosea. - Tomnea e mare, Vergilică. Nici nu-ți închipui tu cât de mare este. Auzii că s-a’ntors acuma în oraș, să-l facă cetățean de onoare. Să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mișcărilor. Carnea mi s-a încrâncenat. Am simțit gâtul încordându-se, brațele ridicându-se și urmând niște traiectorii cunoscute parcă dinainte. Eram ca un robot, sau ca un om în interiorul unei mașini, care contemplă fascinat mișcarea. Buzele ni s-au strivit într-un sărut fierbinte, în care gemetele noastre păreau vălătucii de fum iscați de un incendiu. Am aruncat-o pe pat, alături, și m-am ridicat în genunchi. Ochii ei rămăseseră pironiți asupra pantalonilor mei. «Îți vreau pula», mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fost deloc așa. Am ajuns aproape să sufăr fizic, mi se dereglase capul, mi-era groază de camera mea, pe care o părăseam cât de des puteam, spațiul ei prea mic mă prindea ca o gură cu mii de dinți, strivindu-mă cu răbdare. Ar fi fost o bună idee să ascult Korn - și chiar am ascultat Korn, după mine muzica ultimilor oameni, ceva ce nu făcusem niciodată. Gemete și trosnituri și suferințe de limbaj - astea mă mângâiau, dar vorbesc aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aminteau împreună, se amuzau împreună și nici prin gând nu le trecea că ceea ce ei considerau a fi niște întâmplări haioase și nevinovate se vor acumula încetul cu încetul ca un bulgăre de zăpadă rostogolit la vale, amenințând să le strivească fericirea. Dacă n-aș fi fost orbit de dragoste, își spunea Samuel după ce răul deja se petrecuse, cu siguranță aș fi observat la timp malfuncția gravă a programului. Poate aș fi putut să împiedic ce a urmat. Dar asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
una-alta. Și bătrânelul, departe de a fi surd, îmi capta fiecare cuvințel și se oftica, lua martori pentru nesimțirea mea (dar asta după ce se așeza, nu-i mai ajungea nici gestul meu de a mă ridica, voia să mă strivească de tot, căci nu e destul să fii bătrân și să ai loc în autobuz, trebuie să fii și respectat, un bătrân nerespectat e un bătrân mort sau nu e un bătrân). Ce-i venise și lui Cornel ăsta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
procedee de toate felurile. Am învățat chiar să gătesc. Într-o zi mi-am luxat piciorul, rostogolindu-mă de pe o pantă înclinată. Am avut noroc că nu mi-am rupt gâtul; alături de mine am văzut un chițcan pe care îl strivisem în cădere. Dar acum se întâmplau prea multe lucruri. De peste tot veneau oameni și animale. Oamenii veneau în pelerinaj, înfruntând o vreme capricioasă, și au adus cu ei mici gândaci care mișunau peste tot. Am descoperit în iarbă sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
privit neîncrezător ciotul acela fluturând, amintindu-mi de ziua când o femeie cu cearcăne mari mi-a înmânat o scutire unsuroasă, ștergându-și lacrimile cu un șal negru. Cristinuca și-a pierdut mâna dreaptă, a bâiguit ea printre lacrimi, a strivit-o un compresor, dar slavă Domnului, o să se facă bine. Deci am fost mirat când Cristina s-a ridicat îmbujorată în picioare și a spus repede, abia înghițindu-și saliva, că a terminat ecuațiile și că vrea să le rezolve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai mare laș, pentru că abdică de la un război care nu va dura la nesfârșit. El și familia lui nu vor mai pune vreodată piciorul în Whipie. Vor fi excluși din comunitate. Vor fi niște căpușe pe care merită să le strivești. Au dispărut atâția dintre ai noștri, frații mei, încât am pierdut șirul. Câți dintre voi n-au rude ucise de oamenii lui Jo, sau ai lui Humphrey, sau ai ticălosului de Frank Sun? Vreți ca ei să fi murit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nervii se desprind, devin furtunuri, cresc, ies prin piele și încep să devoreze trupul. Am mai văzut asemenea manifestări la fetele urâte, când le înjuri, sau la schilozi, când le spui că sunt handicapați. Dacă aș fi putut să-i strivesc gângania, atunci însemna că... Și ochii mi-au căzut pe patul lui. Uitase de borcanul tradițional, absorbit cum era de noua descoperire. L-am luat și m-am uitat la băieți. Se plimbau în sus și-n jos. Am desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
s-a întrerupt legătura. N-am avut o reacție prea frumoasă. Mi-a luat ceva timp ca să mă calmez, deși, ar trebui să spun, în apărarea mea, că n-am făcut țăndări nici telefonul, nici robotul. În schimb, mi-am strivit destul de rău degetul mare de la picior dând cu piciorul în masca mea de sudură, care zburat de cealaltă parte a studioului, după care am luat-o cu pași apăsați spre platformă, înjurând printre dinți. Mare noroc că aveam tone de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de ras, un ac și cu răbdare, trebuia să deschidă acolo unde se simțea prima mâncărime, să scormonească grijuliu, să rupă punga cu ouă, să le lase să iasă cu lichidul lor uleios, să urmărească acea căpușă până să o strivească și apoi să dezinfecteze rana cu spirt, iod sau zeamă de tutun. Tot corpul - în special picioarele și brațele - devenea atunci o hartă de răni supurând cu o durere surdă și permanentă, obiectiv predilect al muștelor și al țânțarilor. Căpușele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o porțiune din selva de nepătruns. Îi veni în minte fotografia care făcuse înconjurul pământului, distribuită de agențiile internaționale. Într-o piață din Spania, în apropiere de Madrid, un copăcel de abia doi metri înălțime încerca din greu să supraviețuiască, strivit de zidurile înalte ale edificiilor publice. Pe unul dintre acele ziduri, cineva scrisese cu litere mari, negre: „Amendă de o mie de pesete pentru cine se atinge de acest copac.“ N-a știut niciodată cât însemnau, la schimb, o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
moară de Taré al mațelor, decât să moară tot tribul de gripă, de tuberculoză sau de pojar... Se înnoptase. Se aprinseseră focurile și țânțarii se luptau cu fumul ca să ajungă la victimele lor. José Correcaminos trase iute o palmă și strivi cinci dintr-o lovitură. Poate că țânțarii or să-i oprească pe albi, spuse el... Se îndepărtă spre coliba lui, lăsându-l singur cu macabrele piei atârnând de vârfurile lăncilor. Nu mai aveau nici o formă; erau ca niște cârpe vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un scop al Guvernului. Dar nu trebuie să se uite că țara se află într-o perioadă de alegeri. Nu știu până în ce punct șoseaua urmărea scopuri politice, iar transformarea în cale ferată va deveni o armă cu două tăișuri. Strivi țigara de masă și aprinse alta aproape imediat. Se jucă cu pachetul. Deja niște negustori de cherestea, niște garimpeiros, chiar și câțiva oameni din colonii își făcuseră planuri de exploatare a acestor pământuri, de îndată ce șoseaua urma să fie gata... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un cadou de Crăciun. Apropo, a sărit Amanda. Vreau să-mi fac programare pentru niște ședințe de destresare postnatală la centrul de frumusețe înainte de Crăciun. Vrei să-ți fac și ție? — Da... grozav. Laura s-a aplecat și și-a strivit țigara în scrumieră. Uite cum facem! O să-ți dau un telefon. Acum trebuie să plec. Nu, nu, nu te ridica. După care s-a întors pe călcâie, trăgând de fusta scurtă și strâmtă și a sărutat-o zgomotos pe Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui de cacao îi oferă mai multe satisfacții decât dacă și-ar petrece timpul cu mine și cu fiul lui. Nici măcar nu și-a luat nenorocitul ăla de concediu de paternitate. Cu chipul contorsionat de furie, Laura a stins țigara, strivind-o în scrumieră. Parc-aș fi părinte singur. Știi, cândva am avut și eu o viață. O slujbă. Prieteni. Toate astea. Nu poți să-ți iei o bonă care să te ajute? Ochii lui Hugo au alunecat către ceas. —Bonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu copilul de opt ani care fusese cândva și care privise mașina tatălui său dispărând pe aleea internatului. Când ieșea în drumul principal, Hugo își amintea sentimentele de pierdere, de teamă și de lipsă de valoare care amenințau să-l strivească asemenea unui val uriaș. Oare Theo putea să se simtă la fel la nici un an? Hugo și-a purtat fiul care protesta pe scări și a intrat în clădire, pentru ca apoi să treacă prin fața biroului directoarei creșei. — Vreau să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și cu rolul de mamă de succes. Draaaaaaaaaaguleeeeeeeee! a exclamat ea îndreptându-se spre Theo cu pași mici și tocuri periculos de înalte. Ești gata pentru un portret? Amanda a înșfăcat copilul așa cum își înșfacă vulturul prada. Apoi l-a strivit de pieptul ei pentru ca în secunda următoare să-l dezlipească de ea și să i-l arunce grăbită lui Hugo. —Of, e dezgustător! Tocmai și-a șters nasul ăla jegos și plin de muci pe mâneca mea. Ia-l! Repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la scris, dragule! Și susții în continuare că aceste bilețele aberante sunt scrise de Lucia? Se întrebă dacă i-ar putea transmite laptopului măcar o idee din care să rezulte că s-ar bucura foarte mult dacă Magicianul ar fi strivit de un bloc de beton picat de la o înălțime amețitoare, înecat în arteziana din centrul orășelului sau tăiat în două de un tren. Într-o fracțiune de secundă, îi trecură prin fața ochilor mai multe imagini sugestive, de fiecare dată fiind
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
frumos arcuite, cu un năsuc mic și buze roșii, vioaie și totuși molatecă, îmbrăcată într-un capot argintiu de mătase natural chinezească cu flori mari albastre și roșii. In timp ce îl privea, ochii ei frumoși sprâncenați, se umeziră în vreme ce striveau între pleoape cine știe ce amaruri sau bucurii, cu un zâmbet care îi lumina fața uimitor de frumoasă. Și, așa, cum stătea în ușă nedumerit, se pomeni cu ea în casă, purtând în brațe un pachet. “-Uite, ți-am adus un pardesiu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ce le ieșea în cale. De undeva... apăru și un urs mare și alb ca neaua, era un urs polar, fugea și el din calea prăpădului, căutând adăpost. ”-Hai, Fata, hai să fugim!”, strigă lorgu, văzând primejdia de a fi striviți... Si, o înșfăcă de mână, refugiindu-se în fugă pe câteva trepte, sus, într-un foișor de scândură. De furia cârdului erau salvați, dar frica mare, acum, era de urs, să nu vină peste ei... S-a trezit tremurând cu tot cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fac?!.. Apoi, în genunchi aplecat peste mormânt, parcă ar fi vrut să-l ieie în brațe, a vorbit în șoaptă, ceva, cu Vasilica dar, ce și-au spus, nimeni n-a știut. In împrejurul lui, parcă fâlfâiau aripi grele nevăzute, strivindu-i sufletul, îngropându-i toate dorințele și visele. Tăcerea și liniștea din jur îi coborâ în suflet, grea ca o piatră de mormânt. Vorbea nu numai cu sine, vorbea și cu cei care erau în el, cu Vasilica... era aproape de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]