4,124 matches
-
prindă, dar ea se feri, zvâcnind umărul, cu-o expresie de mirare încremenită pe chip și, fără să se uite la nimeni ca și cum s-ar fi strecurat printre bușteni, printr-un teren mlăștinos, atentă să nu alunece și să se strivească de buturugile ieșite în cale -, se rezemă de tejghea să-și tragă răsuflarea și așeză farfuria aburindă lângă teancul de ziare din fața Invalidului. Poftă bună! Mulțumesc! spuse Invalidul, adulmecând mirosurile de mărar și ouă topite-n ulei. E Toma-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
șuvoiul de lumină scăpără căutându-l să-l smulgă din beznă. Simți ca o despuiere apăsarea rece pe față și piept. Fulgerător, se lăsă la pământ, ducându-și palma la gură, mușcându-și buzele până la sânge. Ochiul de foc clipi, strivindu-l de pământ. Fără trup, tăiat de lumină peste bărbie, fața lui Ghiță Todireanu se profilă în închipuirea lui sau aievea masivă, uriașă, cu buzele strânse și ochii mijiți într-o neînduplecată îndărătnicie. După un timp, lumina se stinse. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
un tip, probabil, înalt și slăbănog, judecând după cizme, cânta dintr-o muzicuță de gură cu destulă pricepere și bătea tactul, ritmic, cu călcâiul. Gândul că avea să se agațe tocmai de cizmele acelea și să trimită în hăul podului, strivit de barele metalice, trupul unui meloman, îi dădu un șoc. Simți vibrația roților trenului și călcâiul cizmei izbindu-i dureros diafragma. Nu doream asta! jur pe dumnezeul meu că nu doream asta, gândi. Altă alegere însă nu avea. Încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
încărcate de nori ca niște mări de cețuri, cădeau fără contenire în ea, cum cad ploile peste pământurile nisipoase, îndrumându-i viața pieziș, după luceafărul nopților și toanele lui. Veneau din miazăzi și din miazănoapte, fumegătoare de bură și rouă, strivite de greutatea prea mare a tainelor ei, și-o căutau alegând-o dintre toate ființele, dintre toate pământencele, numai pe ea, umplându-i rădăcinile cu seve, arome proaspete și vânturi nebunatece. Ziua trăia în ațipeală, simțindu-se seacă până-n subțioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pieptul lui, ușor, abia simțit, dar energic, vrând s-o apere cu trupul lui mare și puternic, iar ea se strânse sălbatec în el înfigându-și unghiile și scânci rugător: Spune-mi ceva. Te iubesc! șopti el grăbit, și-i strivi fața cu fața lui aspră, țepoasă, căutându-i gura cu lăcomie. CAPITOLUL 13 Din cei aproape zece mecanici de locomotivă și fochiști "sechestrați" de hitleriști în retragere, închiși în vagonul de vite cu intenția să-i transporte în Germania sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
intenția să-i transporte în Germania sau să se folosească de ei pe drum în lipsă de altă mână de lucru calificată, pe care Miluță reuși să-i elibereze, doi își frânseră picioarele, ca și el, în cădere, unul se strivi de pod și trei fură ciuruiți de gloanțele santinelelor. Ghiță Todireanu scăpă doar cu hainele sfâșiate și mici zgârieturi și vânătăi pe față, brațe, umeri și mâini, cum se rostogolise pe povârniș strivind pietrișul și se tăiase în cioburile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ca și el, în cădere, unul se strivi de pod și trei fură ciuruiți de gloanțele santinelelor. Ghiță Todireanu scăpă doar cu hainele sfâșiate și mici zgârieturi și vânătăi pe față, brațe, umeri și mâini, cum se rostogolise pe povârniș strivind pietrișul și se tăiase în cioburile și gardul de sârmă ghimpată împrejmuind fâneața de sub taluzul căii ferate. Miluță putea s-o pățească cel mai rău. Să-și piardă echilibrul, cum s-aplecase cu sângele-n cap și golul negru, huruitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ferate. Miluță putea s-o pățească cel mai rău. Să-și piardă echilibrul, cum s-aplecase cu sângele-n cap și golul negru, huruitor, de dedesubt, despicat în traverse și frontoane metalice. Dacă s-ar fi rostogolit de la-nălțimea aceea, strivit de bare, praful s-ar fi ales de el. A fost cel mai norocos dintre toți. Sărind, în panica și fierbințeala momentului, nu din ușa vagonului sau de pe scară, ca ceilalți, ci de pe acoperiș, se alese, în cădere, doar c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Nici nu te văd bine. Pe mine n-ai de ce să mă vezi. Vino aproape, să mă simți. Cerboaica se rezemă cu toată greutatea trupului de el aruncându-și brațele pe umerii lui puternici, și-abia atunci se regăsiră însetați, strivindu-și piepturile și gurile. Își lepădă șuba din spate, lăsând să-i alunece la picioare, și tot așa făcu cu tot ce-avea pe ea, sufocându-se, până rămase într-o cămașă moale de in. Se uită pe geam afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și să optez instinctiv cu cine simpatizez și de cine mă despart. Cum, oare, să fiu de acord cu persiflarea limbajului ga zetăresc, pentru care formule (cât se poate de justificate) de genul „monștrii de oțel și sticlă care ne strivesc orașul“ sunt considerate „atacuri care ar trebui contracarate de o replică mai organizată“, după cum susține Călin Negoescu? Pentru d-sa, „oamenii care fac aceste atacuri trebuie să înțeleagă că nu este o dovadă de cultură să negi, să urăști din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
procente care consideră comunismul „o idee bună, dar aplicată greșit“ și cei 83% care consideră nu au avut de suferit în ceaușism! Păi, după cum merg lucrurile, cred că la anul pe timpul ăsta trecem de 90%. Adevărul este că, noi, ăștia striviți în cele 17 procente rămase, ar fi trebuit să ne dăm seama de involuția cu pricina încă de la alegerile din 1990 și 1992. Când, ani de-a rândul, o țară întreagă s-a deprins să fure de la fabrică, să facă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la dvs. Știu că l ați prețuit pe Cornel Chiriac“. După care s-a făcut nevăzut. Rareori am norocul unor contacte așa de sobre și eficiente cu autorii. Tratat, de regulă, ca un prestator de servicii PR-istice, bietul recenzent e strivit fără milă sub un morman de bucoavne, ori, dimpotrivă, sadic pisălogit întru obligatoria hermeneutică a opului considerat de autor drept chintesența înțelepciunii universale. Să fi fost acel domn (admirabil ponderat) Mircea Udrescu, autorul cărții Metronom, o emisiune de Cornel Chiriac
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
trei ori pe săptămână. absolut în fiecare zi/ cu un mare pleoscăit de urs mari bucăți din trupul meu/ picură dintr-o venă într-alta." (Somnul de după-amiază); ,privesc în luciul mesei/ teodora doarme într-o altă încăpere/ și eu strivesc între degete ceașca de ceai/ și descifrez toate mișcările în luciul acela/ femeia doarme și eu pot să-mi strecor mâna prin gât/ tot mai sus/ înspre păr/ și să-mi întorc capul pe dos/ și să privesc cu fundul
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
ignorând că în epocă liberalismul și socialismul produceau și la noi efecte în planul mentalităților, prefațând viitoarea "eră a mulțimilor"? Evident, elitismul conservatorilor nu este un secret, dar nici demagogia nu merită aplauze, mai ales atunci când ignoră acumulările organice și strivește personalitățile de altă opinie, personalități care, prin munca, averea ori cultura lor "au misiunea de a administra și de a face să crească rezultatele producțiunii unei societăți întregi" 17). Deoarece liberalismul "a deprins oamenii a spera totul" "de la schimbările politice
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
nord// în urma piciorului tău drept se deschideau prăpăstii/ în urma piciorului tău stâng se târau gândurile mele/ Ca niște trupuri încă vii ale soldaților/ După ce le-au fost retezate capetele în luptă// Și tu ținteai mereu înainte/ Sub pașii tăi grăbiți striveai una după alta amintirile/ Sub respirația ta grea acopereai orice strigăt de iubire/ Orice strigăt de ură.// Când te-ai uitat în urmă nu mai era nimic/ Decât o lacrimă de singurătate./ Deasupra ta, steaua polară/ La picioarele tale, sufletul
Actualitatea by Susana Georgiu () [Corola-journal/Journalistic/8456_a_9781]
-
atîta timp cît privim doar, cît contemplăm metafizic doar, nu ne putem convinge că profunzimea aparentă e în realitate doar suprafață plată. Și de-abia atunci cînd sîntem ispitiți pe deplin, cînd ne desprindem, cînd ne prăbușim, dorind să zburăm, strivindu-ne de oglindă, simțim prea tîrziu suprafața plană a "adîncimilor Satanei" și ne convingem că n-avem unde zbura". Diabolica platitudine apare întruchipată, în creația lui Gogol, în două personaje etalon: Hlestakov și Cicikov. Superficialitatea trivială, vicioasă a celui dintîi
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
lăcașuri, a suit cu liftul în turnul Sagradei Familia. A ascultat îngerescul cor de copii al Catedralei St Paul din Londra, a intrat în ciudata biserică de lemn din Honfleur: două corăbii răsturnate cu chila spre cer, s-a simțit strivit de masivitatea catedralei din Köln. Și a rămas înfiorat pentru tot restul vieții de sublimul dialog dintre uriașa orgă și o fragilă violă auzit în catedrala din Chartres... O spărgătoare de lemne într-o biserică n-a întâlnit, totuși, niciodată
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5385_a_6710]
-
Dacă aș fi fost catolic, aș fi așteptat cuminte să ajung într-un purgatoriu al celor vii și să mi se ierte păcatele ușoare înainte de-a forța ușa paradisului. Fiind însă catodic, nu mi-a rămas decât să-mi strivesc simultan o lacrimă înciudată între gene și o înjurătură între dinți, pentru ca apoi să rostesc în receptor formula magică a invitaților junei Raluca Moianu (luni, ora 21, NUMAI la TV1): Iartă-mă !" Ce-ar mai fi de zis? Cunoașteți verdictul
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
Alex. Ștefănescu Nu mă mai bucură, ca pe vremuri, venirea primăverii. Când iese soarele, strălucind optimist, când vântul devine prietenos și aduce mireasmă de sâmbure de măr strivit între dinți, când simt efluviul de viață urcând în toate capilarele existenței, eu mă gândesc, posomorât, că în România, odată cu încălzirea vremii, crește automat numărul de infracțiuni. Undeva, în cer, cineva întoarce butonul unui potențiometru și dă la maximum agitația
Vine primăvara. Păcat! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13094_a_14419]
-
succes, începînd cu filmele unei Jane Campion (Pianul, printre ele) și continuînd cu peliculele mult mai frecvent premiate decît cele din Europa ori SUA, la festivalurile internaționale din ultimele decenii. Critica franceză în derivă, spre a ne limita la ea, strivește însă uneori aceste evoluții virtualmente salvatoare, crezînd a combate "academismul" desuet și naiv, tratează filmul lui Leconte, ca și pe cel al lui Daldry, cu un dispreț deloc subțire: înainte de a-l acuza în termeni postmaoiști pe debutantul britanic că
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
rapidă a portretisticii feminine între notarea slăbiciunii și a genialității 8. „Geniu? - scrie Lovinescu în portretul Luciei Demetrius - Când am mai întrebuințat cuvântul acesta? Sau cine a mai îndrăznit să îl întrebuințeze decât doar față de morți, și numai ca să poată strivi prin el pe cei vii? Geniu? Își poate lua cineva răspunderea unui cuvânt atât de grav, atât de puțin definit, atât de misterios? Îl voi întrebuința totuși, cu oricâtă primejdie ar cuprinde el, și mai ales cu toată greutatea delimitării
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
Dacă Traian Băsescu era "Satana", imediat după alegerile prezidențiale l-ar fi strivit pe Gigi Becali. Dar n-a fost, și nici pe Becali nu l-a călcat. Așa că europarlamentarul a decis să-i poarte respect toată viața. Invitat la Realitatea TV, Becali a povestit un episod petrecut după arestare, când, spune el
Becali: O să-i fiu recunoscător toată viaţa lui Băsescu. Putea să mă calce, dar nu m-a strivit () [Corola-journal/Journalistic/48829_a_50154]
-
petrecut după arestare, când, spune el, Băsescu i-a trimis "un sol de pace", în persoana lui Adriean Videanu, pentru a-l asigura că nu el i-a comandat încarcerarea. "Dacă era Satana, imediat după alegeri, Traian Băsescu mă putea strivi, dar mi-a trimis un sol de pace, adică a venit Videanu și mi-a spus: "Domnul președinte vrea un mandat de pace și de liniște, n-are nimic cu tine. Greșești că spui că președintele a cerut arestarea ta
Becali: O să-i fiu recunoscător toată viaţa lui Băsescu. Putea să mă calce, dar nu m-a strivit () [Corola-journal/Journalistic/48829_a_50154]
-
sol de pace, iar asta înseamnă că mi-a dat respect și pentru gestul ăsta eu toată viața îi port respect. Așa sunt eu. O să-i fiu recunoscător toată viața lui Băsescu. Putea să mă calce, și nu m-a strivit", a spus Becali, la Realitatea TV, în emisiunea "Test de stres". Mai mult, europarlamentarul a povestit și un episod petrecut la o nuntă, când, spune el, șeful statului l-ar fi întrebat: "V-ați convins că nu eu v-am
Becali: O să-i fiu recunoscător toată viaţa lui Băsescu. Putea să mă calce, dar nu m-a strivit () [Corola-journal/Journalistic/48829_a_50154]
-
femeie, soția tânărului intuiește o sinucidere: " El a împins-o pas cu pas aici, cu egoismul, brutalitatea, cruzimea și cinismul său." Iată ultimul avatar al luptătorului comunist în literatura noastră... în schimb, tânărul căruia orânduirea nu-i iartă puritatea sufletească, strivindu-l, devine, poate, reîncarnarea celui mai frecvent tip din literatura noastră clasică, inadaptabilul, eternul învins în frământul vieții citadine. în cazul de față nu mai e vorba de structurala fragilitate a personajului, ci de lucrarea unui necruțător mecanism de zdrobire
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]