3,238 matches
-
pe motiv că "orice grup care și-a luat deja angajamentul de a fi o organizație ce răspunde în fața problemelor publice controversate" nu poate fi obiectiv (citat din Schudson 157). Drept urmare, jurnaliștii ar fi urmat să nege angajamentul față de propria subiectivitate, ceea ce este în aparență o contradicție. Pentru a fi sigur, Lippman era conștient de puterea și influența perspectivei subiective, și tocmai din acest motiv a cerut "o testare constantă" a știrilor. Însă el confundă această testare constantă sau "unitate de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sau "unitate de metodă" pentru a prezenta știrile în mod obiectiv, sau tot ceea ce el consideră a fi "ceea ce este de fapt" (Liberty and the News, 55). Din categoria "ceea ce este de fapt" face parte o transcendentalitate cripto-teologică a influențelor subiectivității și limbii, care se întrepătrund. Ceea ce este de remarcat este oglindirea aproape perfectă a ideilor esențiale critice ale jurnalistului Lippman și ale poetului Eliot, un aspect care probabil va îngrozi adepții Noului Criticism, mai ales că spiritualistul estetic Eliot poate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
probabil va îngrozi adepții Noului Criticism, mai ales că spiritualistul estetic Eliot poate ajunge să facă parte din aceeași categorie ca și spiritualistul materialist Lippman. Întâmplător, apelul făcut de ei la o literatură transcendentalistă și la un jurnalism care transcende subiectivitatea, s-a produs în același timp, în anul 1920, după Primul Război Mondial, aducând alte dovezi ale transformării ideilor critice totalitare într-un teritoriul în care activitatea umană trebuie decretată. De fapt, amândoi aparțineau aceleiași biserici catolice critice, deși în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnalistică este prin intermediul unui corelativ obiectiv". Acestea erau "picanteriile" folosite de Eliot și de Lippmann în descoperirea corelativului obiectiv care trecea dincolo de experiența personală, și în găsirea artei însăși sau a jurnalismului însuși, care erau libere de orice formă de subiectivitate. Astfel, subiectivitatea era determinată de propria credință oarbă. Ca urmare a ascensiunii conceptului de "obiectivitate", s-a născut un fel de escrocherie critică, prin care jurnalismul bazat pe fapte a fost înlocuit de jurnalismul obiectiv bazat pe iluzii, asemănător, într-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
prin intermediul unui corelativ obiectiv". Acestea erau "picanteriile" folosite de Eliot și de Lippmann în descoperirea corelativului obiectiv care trecea dincolo de experiența personală, și în găsirea artei însăși sau a jurnalismului însuși, care erau libere de orice formă de subiectivitate. Astfel, subiectivitatea era determinată de propria credință oarbă. Ca urmare a ascensiunii conceptului de "obiectivitate", s-a născut un fel de escrocherie critică, prin care jurnalismul bazat pe fapte a fost înlocuit de jurnalismul obiectiv bazat pe iluzii, asemănător, într-un mod
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Daily News, în timpul fondării acestuia în anul 1919. Acest tip de jurnalism senzațional sau galben a fost numit "jurnalismul jazz" (Emery și Emery 363). Cu toate acestea, jurnalismul jazz a avut același sfârșit epistemologic, încercând să nu limiteze distanța dintre subiectivitate și obiect, ci să evidențieze diferența dintre ele, să facă din Celălalt un străin obiectiv, astfel încât Scopul ideii de senzațional din jurnalismul galben este "reducerea experienței celuilalt la un spectacol... prin care cel care observă, având rolul unui spectator autonom
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
realitatea, ci îl ajută și pe cititor să devină martor la întâmplare. Cei mai buni autori de reportaje sunt niște artiști în adevăratul sens al cuvântului. Ei își scriu articolele cu imaginație" (120-21). Prin aceste editoriale, se poate observa modelarea subiectivității autorului, care încearcă să facă cititorul să simtă experiența sau, în ultimă instanță, să elucideze golul dintre subiectivități. Un alt susținător din anii '30 este uitatul Edwin H. Ford, de la Universitatea din Minnesota, care, în 1937, a pretins, probabil în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sunt niște artiști în adevăratul sens al cuvântului. Ei își scriu articolele cu imaginație" (120-21). Prin aceste editoriale, se poate observa modelarea subiectivității autorului, care încearcă să facă cititorul să simtă experiența sau, în ultimă instanță, să elucideze golul dintre subiectivități. Un alt susținător din anii '30 este uitatul Edwin H. Ford, de la Universitatea din Minnesota, care, în 1937, a pretins, probabil în cel mai clar mod, că jurnaliștii obișnuiți implicați în această universitate ar putea pune bazele unui jurnalism literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
spune că acesta chiar a fost o voce singuratică; textul nu a fost scris la mașină, ci imprimat direct dintr-un manuscris. În cartea The Art and Craft of the Literary Journalist (originalul fiind publicat în 1937), Ford ridică problema subiectivității jurnalistice și folosește termenul "reportaj" atunci când se referă la faptul că meseria jurnalistului literar "este aceea de a face oamenii...să simtă... în încercarea lui de a da naștere unui ton emoțional...Astfel, reportajul poate fi definit ca prezentarea unei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
temporală și epistemiologică a unei forme adoptate adeseori de grupul progresiștilor. Ca membru al Academiei de Jurnalism, Ford se remarcă cel mai mult prin atacul împotriva ordinului dat de Lippmann, conform căruia jurnaliștii ar trebui să încerce să renunțe la subiectivitate în realizarea reportajelor, pentru a crea un "crez" al obiectivității. Pe lângă toate acestea, fie că a vrut sau nu, Ford face referire și la hegemonia științifică socială crescândă în următorul citat despre "omul de știință politic", observând totodată că aceste
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
era frică să decidă, adică să se exprime în mod subiectiv, prin evitarea unui discurs obiectiv determinat de ceea ce Ford numește "principiile" ce se reflectă în comentariul "abstract" sau, mai bine zis, absent. Doar într-o asemenea abstractizare poate o subiectivitate să dispară în mod elegant. Un alt susținător critic, de această dată din partea literaturii, a fost Alfred Kazin. În On Native Grounds, apărută în 1941, Kazin a văzut un viitor promițător prematur al formei, atunci când spune că: "Literatura abia și-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
al practicii jurnalistice. Mai mult, dacă încercăm să limităm distanța dintre subiectiv și obiectiv ajungem la o teză foarte vastă: jurnalismul narativ acționează undeva într-o arie sau într-un spectru situat între un univers obiectiv de neatins și o subiectivitate solipsitică de neînțeles. Rezultatul reflectă profunde consecințe epistemologice și existențiale. Această subiectivitate preponderentă poate numai să diagnosticheze în final limita sa epistemologică implicită: subiectivitatea prin însăși definiția ei nu poate fi peste tot prezentă. De aici rezultă că atunci când avem
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și obiectiv ajungem la o teză foarte vastă: jurnalismul narativ acționează undeva într-o arie sau într-un spectru situat între un univers obiectiv de neatins și o subiectivitate solipsitică de neînțeles. Rezultatul reflectă profunde consecințe epistemologice și existențiale. Această subiectivitate preponderentă poate numai să diagnosticheze în final limita sa epistemologică implicită: subiectivitatea prin însăși definiția ei nu poate fi peste tot prezentă. De aici rezultă că atunci când avem de a face cu o mare cantitate de subiectivitate care încearcă să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
într-o arie sau într-un spectru situat între un univers obiectiv de neatins și o subiectivitate solipsitică de neînțeles. Rezultatul reflectă profunde consecințe epistemologice și existențiale. Această subiectivitate preponderentă poate numai să diagnosticheze în final limita sa epistemologică implicită: subiectivitatea prin însăși definiția ei nu poate fi peste tot prezentă. De aici rezultă că atunci când avem de a face cu o mare cantitate de subiectivitate care încearcă să limiteze distanța ditre conștiință și lumea obiectivă, cu atât mai mult avem
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și existențiale. Această subiectivitate preponderentă poate numai să diagnosticheze în final limita sa epistemologică implicită: subiectivitatea prin însăși definiția ei nu poate fi peste tot prezentă. De aici rezultă că atunci când avem de a face cu o mare cantitate de subiectivitate care încearcă să limiteze distanța ditre conștiință și lumea obiectivă, cu atât mai mult avem de a face cu o parte nedeterminată a acestei lumi. O narațiune care prezintă un portret al lumii imediate se opune prin însăși natura ei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar narativ este o versiune a ceea ce Mihail Bakhtin numea romanul "prezentului inconluziv", care evită o formulă narativă, sau o prescrie la modul "imaginii distanțate a trecutului". O altă consecință care se naște din studiul acestui material istoric este angajamentul subiectivității jurnalistului care are drept scop implicarea subiectivității cititorului și de aceea mulți dintre acești jurnaliști ajung deseori la politică și devin sprijinitorii unei politici a progresului sau a altor teme politice. O examinare a originilor acestui gen sugerează faptul că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Mihail Bakhtin numea romanul "prezentului inconluziv", care evită o formulă narativă, sau o prescrie la modul "imaginii distanțate a trecutului". O altă consecință care se naște din studiul acestui material istoric este angajamentul subiectivității jurnalistului care are drept scop implicarea subiectivității cititorului și de aceea mulți dintre acești jurnaliști ajung deseori la politică și devin sprijinitorii unei politici a progresului sau a altor teme politice. O examinare a originilor acestui gen sugerează faptul că există precursori mai vechi și alții foarte
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este relația acestuia cu presa de senzație și cu cea de investigație. Problema centrală în încercarea de a despărți jurnalismul de senzație de cel literar este încercarea reușită sau nereușită de a utiliza strategii retorice care să acopere diferența dintre subiectivitate și obiectul acesteia. Succesul retoric acoperă prăpastia dintre Sine și Ceilalți, care evită să sublinieze diferența dintre acestea și să scoată în evidență lucrurile comune, acesta fiind unul din criteriile care determină calificarea unei opere ca făcând parte din jurnalismul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
60 și '70. Dar jurnalismul literar narativ nu a dispărut niciodată definitiv în porțiunile temporale care despart aceste două perioade. Și în timpul secolului al XIX-lea au existat mereu exemple de jurnalism literar care au încercat să acopere prăpastia dintre subiectivitate și obiectul alienat. Neliniștitor rămâne faptul că acest gen a fost în bună parte ignorat de scriitori și jurnaliști cât și de cercetători. O asemenea aducere la cunoștință este necesară pentru a caracteriza formele istorice ale genului, mai ales că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
altele el identifică problema relației dintre jurnalismul literar narativ și autobiografie și, implicit prin implicare, dintre jurnalismul literar narativ și alte forme nonficționale. Connery sugerează că o altă temă care nu este direct legată de primele este cea a rolului subiectivității reflexive în cadrul acestor texte (6-7). Research Review este animată de dorința de a sprijini cercetările care se ocupă în primul rând de jurnalism în revistele americane, dar această direcție se aplică la forma de expresie în întreaga ei întindere, fie
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
scrisul imaginativ așa cum se reflectă în noul jurnalism (x). De asemenea, propune un continuum în care plasează noul jurnalism undeva între fantezie și istorie, și asta îl ajută să situeze și forma de expresie (20). În plus, ia notă de subiectivitatea preponderentă a acestei forme de expresie, atât din punct de vedere al rolului preponderent pe care îl ocupă subiectivitatea scriitorului în text, cât și în încercarea autorului de a converti adâncimea psihologică a "temei" despre care scrie (22, 52-53, 25
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
undeva între fantezie și istorie, și asta îl ajută să situeze și forma de expresie (20). În plus, ia notă de subiectivitatea preponderentă a acestei forme de expresie, atât din punct de vedere al rolului preponderent pe care îl ocupă subiectivitatea scriitorului în text, cât și în încercarea autorului de a converti adâncimea psihologică a "temei" despre care scrie (22, 52-53, 25). Hellmann argumentează că noul jurnalism este în mod fundamental un exemplu de nouă ficțiune așa cum era în mod curent
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
teză a lui Johnson, că din ce în ce mai mult reflexivitatea subiectivă devine numitorul comun al formei de expresie. Între scriitorii și critici antologați se află și Dan Wakefield, care discută într-un articol retipărit în Atlantic despre imposibilitatea de a evita propria subiectivitate în încercarea de a face portretul lumii fenomenale înconjurătoare. El merge atât de departe încât propune ca viitorul reportajelor să fie legat de o mai mare recunoaștere a subiectivității, sau "teritorii personale ale sentimentelor" (46, 48). Theodor Solotaroff notează că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un articol retipărit în Atlantic despre imposibilitatea de a evita propria subiectivitate în încercarea de a face portretul lumii fenomenale înconjurătoare. El merge atât de departe încât propune ca viitorul reportajelor să fie legat de o mai mare recunoaștere a subiectivității, sau "teritorii personale ale sentimentelor" (46, 48). Theodor Solotaroff notează că astfel de lucrări nonficționale par să apară cu precădere în perioade de tulburări și schimbări sociale și culturale (163). În același timp, Dwight Macdonald și Herbert Gold atacă noul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
largă paletă a vocilor marginalizate (133-135). Astfel W.F.B Du Bois include în The Soul of Black Folk - Sufletul poporului negru - pasaje din spiritualitățile afro-americane, iar James Agee renunță la o bursă la Fortune pentru a se apleca asupra subiectivității familiei Gudger prin intermediul studiului propriei subiectivități. Fishkin afirmă că Gloria Anzaldua a scris atât în engleză cât și în spaniolă și a inclus versuri în lucrările ei nonficționale pentru a reflecta modul în care ea s-a adaptat la "granițele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]