9,389 matches
-
la fondul de tezaur județean, respectiv al municipiului București, după caz. ... Articolul 64 (1) Cheltuielile pentru investițiile proprii ale județelor, municipiilor, orașelor și comunelor, ale regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor județene și locale, după caz, și ale instituțiilor publice de subordonare județeană și locală, ce se finanțează, potrivit legii, din bugetele locale, se înscriu în bugetul fiecărei unități administrativ-teritoriale, la fiecare capitol al acțiunii, pe baza listei de investiții, aprobată că anexă la bugetul local de către consiliul local sau județean, după
LEGE Nr. 72 din 12 iulie 1996 privind finanţele publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114450_a_115779]
-
consiliile locale ale comunelor, pentru investițiile proprii, precum și pentru cele ale instituțiilor publice subordonate, a căror valoare este cuprinsă între 100 milioane lei și 750 milioane lei. ... (3) Ordonatorii principali de credite din administrația publică locală, conducătorii instituțiilor publice de subordonare județeană sau locală, care au calitatea de ordonatori secundări sau terțiari de credite, precum și managerii regiilor autonome de interes județean și local, pentru investițiile proprii a caror valoare nu depășește 100 milioane lei, si aprobă documentațiile tehnico-economice cu avizul prealabil
LEGE Nr. 72 din 12 iulie 1996 privind finanţele publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114450_a_115779]
-
stabilite; ... c) încadrarea în echilibrul bugetar aprobat. ... Capitolul 4 Finanțele instituțiilor publice Articolul 70 (1) Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale instituțiilor publice se asigura astfel: ... a) integral din bugetul de stat sau din bugetele locale, după caz, în funcție de subordonare; ... b) din veniturile extrabugetare și alocațiile acordate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, în funcție de subordonare; ... c) integral din veniturile extrabugetare; ... d) din fondurile speciale, pentru anumite cheltuieli stabilite de lege a se finanța din aceste fonduri. ... (2) Instituțiile
LEGE Nr. 72 din 12 iulie 1996 privind finanţele publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114450_a_115779]
-
curente și de capital ale instituțiilor publice se asigura astfel: ... a) integral din bugetul de stat sau din bugetele locale, după caz, în funcție de subordonare; ... b) din veniturile extrabugetare și alocațiile acordate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, în funcție de subordonare; ... c) integral din veniturile extrabugetare; ... d) din fondurile speciale, pentru anumite cheltuieli stabilite de lege a se finanța din aceste fonduri. ... (2) Instituțiile publice pot beneficia de alocații bugetare nerambursabile, granturi, obținute în sistem competitiv, pe care le cuprind în
LEGE Nr. 72 din 12 iulie 1996 privind finanţele publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114450_a_115779]
-
în sistem competitiv, pe care le cuprind în buget în scopul realizării unor obiective sau programe în condițiile legii. ... (3) Instituțiile publice finanțate integral de la buget varsă veniturile realizate la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz, în funcție de subordonare. ... Articolul 71 (1) Instituțiile publice prevăzute la art. 70 mai pot folosi pentru desfășurarea și lărgirea activității lor mijloace materiale și bănești primite de la persoane juridice și fizice, prin transmitere gratuită, cu respectarea dispozițiilor legale. ... (2) Acestea se gestionează potrivit
LEGE Nr. 72 din 12 iulie 1996 privind finanţele publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114450_a_115779]
-
juridice și fizice, prin transmitere gratuită, cu respectarea dispozițiilor legale. ... (2) Acestea se gestionează potrivit normelor privind finanțele publice și cu respectarea destinațiilor stabilite de transmițător. ... Articolul 72 Finanțarea cheltuielilor unor instituții publice, în special în domeniul social-cultural, indiferent de subordonare, se asigură atât din bugetul de stat, cît și din bugetele unor unități administrativ-teritoriale, numai în cazurile în care, prin legea bugetară anuală, se stabilesc categoriile de cheltuieli care se finanțează din fiecare buget. Articolul 73 (1) Veniturile extrabugetare ale
LEGE Nr. 72 din 12 iulie 1996 privind finanţele publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114450_a_115779]
-
de stat se aplică și în domeniul bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetelor fondurilor speciale, în măsura în care pentru acestea nu se dispune altfel prin prezența lege. Articolul 82 (1) Instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, efectuează operațiunile de încasări și plăti prin unitățile teritoriale ale trezoreriei statului în raza cărora își au sediul și unde au deschis conturile de venituri, cheltuieli și disponibilități. ... (2) Este interzis instituțiilor publice de a efectua operațiunile de mai sus
LEGE Nr. 72 din 12 iulie 1996 privind finanţele publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114450_a_115779]
-
activitatea de bază a unității. Cu același nivel pot fi salarizate, în activitatea de bază, și funcțiile de biolog, chimist, fizician și altele, dacă persoanele încadrate pe aceste funcții desfășoară activitate în specialitatea funcției. Anexă 13 ALTE INSTITUȚII (UNITĂȚI) DE SUBORDONARE CENTRALĂ DECÎT CELE PREVĂZUTE ÎN ANEXELE Nr. V/1 - V/9 Coeficienți de ierarhizare pentru activitatea de specialitate Funcții de execuție Anexă 13 A AEROCLUBUL ROMÂNIEI I. Coeficienți de ierarhizare pentru funcțiile de specialitate 1. Personal navigant și tehnic navigant
LEGE Nr. 85 din 12 iulie 1996 pentru completarea şi modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/1994 privind stabilirea unor coeficienţi de ierarhizare a salariilor de baza pentru personalul din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 134/1994. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114516_a_115845]
-
ordinelor conducerii și faptul că aceasta se va realiza numai dacă conducerea își exercită rolul cu competență. 4. Unitatea de comandă și acțiune - conducerea ierarhică liniară conform căreia fiecare individ organizațional trebuie să aibă un singur șef, să se evite subordonările ierarhice contradictorii. 5. Unitatea de direcție: angajații care execută același fel de activități trebuie să aibă aceleași obiective, conform unui plan unic. 6. Subordonarea interesului individului în raport cu cel general. Conducerea trebuie să vegheze ca interesele organizației să fie prioritare. Aceasta
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
ierarhică liniară conform căreia fiecare individ organizațional trebuie să aibă un singur șef, să se evite subordonările ierarhice contradictorii. 5. Unitatea de direcție: angajații care execută același fel de activități trebuie să aibă aceleași obiective, conform unui plan unic. 6. Subordonarea interesului individului în raport cu cel general. Conducerea trebuie să vegheze ca interesele organizației să fie prioritare. Aceasta este realizabilă, adăugăm noi, numai în măsura în care se induce faptul că însăși esența organizării este aceea a realizării interesului individual prin intermediul realizării intereselor/obiectivelor organizaționale
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
treptat pe parcursul terapiei logopedice. S-au obținut pași importanți sub aspect articulator și chiar al frazării și exprimării în propoziții simple. Apare în povestire foarte frecvente acel „și” copulativ, neavând încă deprinderea de a-și exprima ideile prin coordonare și subordonare. Nu reuște întotdeauna să redea logic conținutul de idei sugerat de imagine sau interlocutorul său, ceea ce reflectă dificultăți de organizare ale gândirii. Precizarea, fixarea și îmbogățirea vocabularului s-a urmărit paralel cu flexiunea adjectivelor și a acordului gramatical. Mai persistă
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
a verbului exprimând actul denumirii: Mircea = un student/frate/prieten etc. care se numește Mircea; Bucegi = munții care se numesc Bucegi; Dunărea = fluviul care se numește Dunărea ș.a.m.d. De altfel, uneori, substantivul propriu însoțește, printr-o relație de subordonare, substantivul comun prin care se denumește clasa de obiecte: vărul Ion, fluviul Dunărea, munții Bucegi etc. Neexprimarea substantivului denumind clasa căreia îi aparține obiectul denumit de substantivul propriu nu generează, în general, confuzii, datorită tradiției lingvistice și culturale; în acest
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ședea jos o babă, ghemuită pe niște zdrențe de cergă, și morfolea-n gingii...” (I.L. Caragiale) • timp relativ: în construcții sintactice mai complexe, în care verbul la imperfect se află prins, înainte de toate, într-un raport sintactic (mai ales de subordonare) cu un alt verb, la un timp trecut. Caracterul de timp relativ are mai mult o determinare sintactică, decât morfologică: „Când vedea drumeț... întindea dreapta și se milogea tânguios...” (I.L. Caragiale) Întrebuințat ca timp absolut, imperfectul poate prezenta acțiunea: • fie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fie tare mulțumit când are să știe că are aici un om de încredere...” (Cezar Petrescu) Cele două valori, adesea ușor confundabile, se diferențiază, fie din perspectiva înțelesului lexical al verbelor, fie prin elementele conjuncționale cu care se realizează raportul de subordonare. Adverbul când poate preceda la fel de bine o propoziție în care viitorul verbului-predicat exprimă anterioritatea sau simultaneitatea. Locuțiunea conjuncțională după ce, precede numai subordonate de anterioritate; viitorul verbului-predicat se va afla în mod absolut într-un raport de anterioritate cu timpul altui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
punct de vedere semantic (la perfect, și formal) mai puțin netă, putând intra, uneori, chiar în relație de sinonimie gramaticală cu aceste moduri: „Să vină el aici?” = „Va fi venind el aici?” Din perspective sintactice, conjunctivul este un mod al subordonării. Există verbe, locuțiuni și expresii verbale, pe de o parte, construcții și raporturi sintactice, pe de alta, care pot fi urmate exclusiv (sau pot fi realizate exclusiv), sau aproape exclusiv, de (printr-un) verb la conjunctiv. Cer conjunctivul, în primul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
situații, conjunctivul se păstrează în sfera semanticii sale, de mod al unei acțiuni nesigure dar posibile, însă aceasta se întâmplă nu pentru că ar fi vrerea (atitudinea) vorbitorului, ci pentru că este o exigență a sintaxei limbii române. Pe de altă parte, subordonarea însăși a conjunctivului nu este totdeauna numai de natură formală. Chiar semantica lui - din perspectiva opozițiilor specifice categoriei gramaticale a modului - stă în strânsă legătură cu semantica verbului regent. Verbe ca a încerca, a vrea, a-i veni, a ruga
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dovedită de diferitele ei întrebuințări, nespecifice conjuncțiilor subordonatoare: • Conjuncția poate fi eliminată fără consecințe asupra integrității sintactice și asupra planului semantic al enunțului: „Poate că e bolnav.” - „Poate e bolnav.”; această eliminare nu e posibilă în cazul unei relații de subordonare sau de interdependență autentică: „S-a întâmplat (că) eram și eu acolo.”, „Trebuie (să) plec.”; • Conjuncția poate raporta adverbul la orice component al enunțului sintactic, în funcție de focalizarea atitudinii subiectului vorbitor: „Poate că Andrei a făcut asta.”, „Poate că a făcut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conținutul comunicării, conjuncția a putut fi atrasă de aceste elemente lingvistice și aglutinată solidar cu ele în formele pisănică (pe semne că), mătincă (mă tem că), cică ((se) zice că), parcă ((se) pare că a plecat definitiv.); în relații de subordonare sau de interdependență, conjuncția ‘aparține’ subordonatei sau celuilalt termen al relației de interdependență. Că adverbele acestea sunt mijloace de exprimare a modalității o dovedește și intrarea în sinonimie cu sintagme morfologice, sau cu sintagme cu verbele semiauxiliare care exprimă diferite
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Pe care i-am văzut plecând.” (T. Arghezi) șpe care - compl. directț Adverbele și pronumele relative își pierd capacitatea de a realiza funcții sintactice numai odată cu convertirea lor în conjuncții: El vorbește cum a învățat. cum: adverb - element de relație: subordonare funcția sintactică - circumstanțial de mod în propoziția subordonată Cum vorbește foarte prost, nimeni nu înțelege nimic. cum: conjuncție - element de relație: subordonare fără funcție sintactică în propoziția subordonată Pronumele relative își abstractizează funcția relațională numai în structuri locuționale: după ce, de vreme ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcții sintactice numai odată cu convertirea lor în conjuncții: El vorbește cum a învățat. cum: adverb - element de relație: subordonare funcția sintactică - circumstanțial de mod în propoziția subordonată Cum vorbește foarte prost, nimeni nu înțelege nimic. cum: conjuncție - element de relație: subordonare fără funcție sintactică în propoziția subordonată Pronumele relative își abstractizează funcția relațională numai în structuri locuționale: după ce, de vreme ce etc.: A plecat după ce l-ai trimis tu. după ce: prepoziție + pronume: element de relație: subordonare funcție sintactică - circ. final A plecat după ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înțelege nimic. cum: conjuncție - element de relație: subordonare fără funcție sintactică în propoziția subordonată Pronumele relative își abstractizează funcția relațională numai în structuri locuționale: după ce, de vreme ce etc.: A plecat după ce l-ai trimis tu. după ce: prepoziție + pronume: element de relație: subordonare funcție sintactică - circ. final A plecat după ce a înțeles adevărul. după ce: locuț. conjuncțională: element de relație: subordonare fără funcție sintactică b. prin dezvoltarea și a unor relații sintactice de coordonare, incompatibile cu funcția relațională a adverbelor și pronumelor relative: A
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
abstractizează funcția relațională numai în structuri locuționale: după ce, de vreme ce etc.: A plecat după ce l-ai trimis tu. după ce: prepoziție + pronume: element de relație: subordonare funcție sintactică - circ. final A plecat după ce a înțeles adevărul. după ce: locuț. conjuncțională: element de relație: subordonare fără funcție sintactică b. prin dezvoltarea și a unor relații sintactice de coordonare, incompatibile cu funcția relațională a adverbelor și pronumelor relative: A plecat și nu s-a mai întors. Nu s-a dus la Padova, ci la Veneția. Din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
liberalul / De ai crede că viața-i e curată ca cristalul?” (M.Eminescu) este omonimă cu prepoziția de: „Îngânat de glas de ape / Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M. Eminescu) Conjuncțiile de complementaritate sunt variante de întrebuințare ale unor conjuncții de subordonare, în enunțuri în care cel de-al doilea component - purtătorul conținutului semantic-ontologic - din structura constituentului analitic prin care se realizează unele funcții sintactice (predicat, cel mai frecvent) are dezvoltare propozițională: Ideea lui a fost să urcăm mai întâi Rarăul. Adevărul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în plan extralingvistic, dar descoperite în succesivitate temporală în procesul de reflectare a realității și de comunicare a cunoașterii: „Floarea este albastră.”, „Mircea, colegul Danei, a plecat ieri la mare.” Gramatica tradițională vorbește în general de două raporturi sintactice principale: subordonare și coordonare. Chiar dacă se fac o serie de considerații privind specificul lor, relațiile de interdependență și de apoziție sunt cuprinse la raportul de subordonare. (Vezi Gramatica limbii române, Editura Academiei, ediția a II-a, București, vol.II 1966, pp. 266-270
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Danei, a plecat ieri la mare.” Gramatica tradițională vorbește în general de două raporturi sintactice principale: subordonare și coordonare. Chiar dacă se fac o serie de considerații privind specificul lor, relațiile de interdependență și de apoziție sunt cuprinse la raportul de subordonare. (Vezi Gramatica limbii române, Editura Academiei, ediția a II-a, București, vol.II 1966, pp. 266-270, pp. 128-130, pp.281-282). Într-un capitol aparte (vol.II, pp. 422-427) se iau în discuție cuvintele și construcțiile incidente. În noua editie a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]