4,020 matches
-
toți membrii alflați în lupta clandestină, i-a încurajat pe cei care deveniseră membrii altor organizații de luptă să rămână în acestea. De exemplu, Jean-Pierre Vernant, profesor universitar care, la terminarea războiului, devenise responsabil al FFI din 9 departamente din sud-vest, a dezavuat pactul germano-sovietic și s-a realăturat mișcării de rezistență „Libération-Sud”. Deși erau numeroși în cadrul mișcării de rezistență, socialiștii au fost mult mai puțin vizibili decât comuniștii, de exemplu, deoarece, spre deosebire de aceștia din urmă, deoarece socialiștii au legat rareori
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
Vița de vie (Vitis vinifera L.) este o specie de plante din genul "Vitis", familia "Vitaceae", originară din regiunea mediteraneană, Europa Centrală și sud-vestul Asiei, din Maroc și Spania până în sudul Germaniei în nord și în est până în nordul Iranului. este o liană care poate atinge o lungime de 35 m. Frunzele alternează, sunt lobate palmat și au o lungime și lărgime de 5-20
Viță de vie () [Corola-website/Science/309618_a_310947]
-
proprietățile sale medicinale, cât și pentru cele nutriționale, istoria lui fiind strâns legată de cea a vinului. Schimbări în conformația sâmburilor (mai mici la formele cultivate) și distribuții ale semințelor sălbatice cultivatorilor, au avut loc între cca 3500-3000 î. Hr., în sud-vestul Asiei sau în sudul Transcaucaziei (Armenia și Georgia). Cultivarea strugurilor s-a răspândit și în alte părți ale lumii, în perioada preistorică sau în antichitate. Strugurii au fost transportați în coloniile europene din întreaga lume, ajungând în America de Nord în jurul anului
Viță de vie () [Corola-website/Science/309618_a_310947]
-
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu definește a parte a zonei de responsabilitate a Comandamentul Orientului Mijlociu (Middle East Command), care controla forțele Aliaților din Orientul Mijlociu, Africa de nord, și răsăriteană și Asia de sud-vest. Din 1943, cea mai mare parte a forțelor din zonă au fost implicate în luptele din teatrul de luptă din Mediterana. Regiunea a fost relativ liniștită în primele luni de război, până în momentul în care Italia Fascistă a declarat război
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
Tunisia, traversând frontiera libiană. În februarie 1943, responsabilitatea Comandamentului Orientului Mijlociu a trecut în sarcina Comandamentului Unit Aliat pentru Medierana. Din acel moment, luptele de pe frontul din Orientul Mijlociu au încetat pentru restul războiului. Aliații au considerat că Orientul Mijlociu (Asia de sud-vest) ar fi putut deveni un teatru de război de primă importanță, temându-se de o invazie germană în regiune. Germanii nu au atacat însă aici. Au avut loc însă lupte dintre Aliați și trupele Regimului de la Vichy din Siria și
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
ul ("Cydonia oblonga"), unicul membru din genul "Cydonia", este un arbore de mărime medie, originar din regiunea Caucazului, în sud-vestul cald al Asiei. Este un arbore fructifer înrudit cu mărul și părul. Este cunoscut din antichitate, fructele sale fiind folosite în gastronomie sau în medicina populară, alături de semințe și frunze. În stare naturală, gutuiul atinge înălțimi medii de 3-4,5
Gutui () [Corola-website/Science/309707_a_311036]
-
enclave, în timp ce Alaska și Hawaii sunt două state exclave. Teritoriul este împărțit în 7 regiuni. Capitala SUA este Washington, D.C., iar cel mai mare oraș este New York City. În zona estică, paralel cu țărmul Oceanului Atlantic, se întind din nord-est spre sud-vest munții Apalași, cu altitudinea maximă de 2.036 m. Zona centrală cuprinde câmpii și podișuri: în nord-est o parte a podișului Laurențian, spre sud, Câmpiile centrale mărginite de podișul Ozark și apoi munții Ouachita. În vest Marile Prerii și munții
Geografia Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/310007_a_311336]
-
nord. Teritoriul Poloniei Mici se întinde în principal în regiunea de podiș a Platoului Malopolon. În fapt, voievodatul Polonia Mică, care a primit numele său după această regiune, este mult mai mic decât teritoriul istoric și acoperă doar partea de sud-vest a regiunii istorice. Polonia Mică se învecinează la vest cu Silezia și Polonia Mare, la nord cu Mazovia, la est cu Rutenia Roșie (a cărei marea parte apartine Ucrainei) și la sud cu Slovacia. Frontiere istorice nu corespund cu frontiere
Polonia Mică () [Corola-website/Science/309996_a_311325]
-
satul de reședință, comuna acoperind o suprafață de 6325 ha. Prin comună trece șoseaua națională DN2, care leagă Bucureștiul de Urziceni; lângă Afumați, ea se intersectează cu șoseaua de centură a Bucureștiului, prin care se limitează de orașul Voluntari, la sud-vest. Tot la Afumați, din DN2 se ramifică șoseaua județeană DJ200A, care duce spre Petrăchioaia, și tot DN2 se intersectează cu șoseaua județeană DJ100, care duce spre nord-vest la Ștefăneștii de Jos, Tunari și Otopeni (unde se termină în DN1) și
Afumați, Ilfov () [Corola-website/Science/310026_a_311355]
-
în o diplomă de jurist în 1782. În același an a murit tatăl său, moment când Chladni renunță la avocatură și se dedică studiului fizicii. Chladni a murit în 1827 la Wrocław (Breslau), Silezia de Jos, localitate aflată azi în sud-vestul Poloniei. Una dintre cele mai importante contribuții ale lui Chladni este tehnica de vizualizare ale diferitelor moduri de vibrație ale unei suprafețe. Fizicianul german a repetat experiențele realizate cu plăci de sticlă de către Robert Hooke la Universitatea din Oxford, în
Ernst Chladni () [Corola-website/Science/310044_a_311373]
-
DN7, care leagă Piteștiul de Râmnicu Vâlcea. La Bascov, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN7C, care duce spre nord la Sibiu prin Munții Făgăraș. Tot din DN7, la Prislopu Mic se ramifică șoseaua județeană DJ704D, care duce spre sud-vest la . Prin comună trece și calea ferată Pitești-Curtea de Argeș, pe care este deservită de stația Bascov. La nord-est de satul Bascov, râul Argeș formează Lacul Bascov, arie naturală de protecție specială avifaunistică. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei
Comuna Bascov, Argeș () [Corola-website/Science/310119_a_311448]
-
două culmi paralele. Din punct de vedere fizico-geografic zona Mogoșului este una interioară de culmi mai scunde, încadrată la est de Munții Trascăului, la nord de Muntele Mare; limitele vestice sunt jalonate de vârfurile vulcanice ale Munților Metaliferi, iar spre sud-vest cumpăna de ape a Ampoiului este o limită vag conturată. Zona acesta de culmi este străbătută la nord de Arieșul Mijlociu ( de la Bistra la Buru ), în sud de Ampoi (de la Feneș la Gura Ampoiței). Între cele două văi mari sunt
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
parțial. Munții destul de înalți ce înconjoară bazinul Văii Mogoșului în care este așezată și comuna Mogoș, prin poziția lor determină caracteristici regionale regimului de vânturi. Astfel în partea mai înaltă a comunei direcția vânturilor este în general de la nord-est la sud-vest, iar în partea mai joasă vântul își schimbă mereu direcția în funcție de dealuri și văi. În concluzie putem spune că evoluția și distribuția în timp și spațiu a proceselor meteorologice sunt influențate de condițiile fizico-geografice specifice comunei și depresiunii Văii Mogoșului
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
cu piscul „Puncak Jaya” ( 4.884 m) și în est munții „Bismarck” cu piscul Mount Wilhelm (4.509 m). Noua Guinee este a doua insulă din lume ca mărime după Groenlanda acoperind o suprafață de 786,000 km2. Situată în sud-vestul Oceanul Pacific, se află din punct de vedere geografic în partea de est a Arhipelagului Malay , împreună cu care este uneori inclusă ca parte a mai marelui Arhipelag Indo-australian.[ 1] Din punct de vedere geologic aparține aceluiași segment al plăcilor tectonice ca
Noua Guinee () [Corola-website/Science/310185_a_311514]
-
România, formată din satele Bistra, Budoi, Cuzap, Popești (reședința), Varviz, Vărzari și Voivozi. Comuna Popești se învecinează la nord cu comuna Abram, la est cu comuna Suplacu de Barcău, la sud-est cu comuna Șinteu, la sud cu orașul Aleșd, la sud-vest cu comuna Brusturi, la vest cu comuna Derna, iar la nord-vest cu comuna Tăuteu. Ca specific, în localitățile Budoi și Vărzari trăiesc importante comunități ale slovacilor din România. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Popești se ridică la de
Comuna Popești, Bihor () [Corola-website/Science/310206_a_311535]
-
nordică și pe meridianul 21 0 și 56 0 longitudine estică. Satele aparținând comunei Tinca sunt așezate în felul următor: în centrul comunei se află localitatea Tinca, la vest de aceasta Gurbediu, la est Râpa, la sud Belfir și înspre sud-vest se află satul Girișu Negru. Comuna se învecineaza la nord cu Husasău de Tinca (comuna), la nord- vest se află comuna Mădaras, la vest comuna Tulca, la sud comunele Batăr și Olcea, Cociuba Mare, iar la est comuna Holod și
Comuna Tinca, Bihor () [Corola-website/Science/310211_a_311540]
-
și colective, la saloanele oficiale deschise la Timișoara, București și Cluj. Începând din 1951, Oscar Szuhanek s-a numărat printre fondatorii Filialei din Timișoara a Uniunii Artiștilor Plastici din România, desfășurând o activitate intensă în cadrul breslei creatorilor de artă din sud-vestul României până la stingerea din viață, în 5 mai 1972. Artistul plastic Oscar Szuhanek s-a dovedit a fi un împătimit și veritabil pictor al Timișoarei. A realizat nenumărate peisaje urbane, tablouri inspirate de străzile, piețele, parcurile, clădirile emblematice ale orașului
Oscar Szuhanek () [Corola-website/Science/310247_a_311576]
-
acele forme de relief cunoscute sub toponimele de : Dealul Sărata (200 m), Dealul Turcului (212 m) sau Dealul Coștiugenilor (214 m). Teritoriul comunei Albești este udat în jumătatea vestică de râul Jijia, cu un curs meandrat pe direcția nord-vest spre sud-vest. În ceea ce privește terasele Jijiei, pe teritotiul comunei Albești s-au putut distinge 3 tipuri de terase : terasa I - inferioară (cu altitudine relativă de 10 metri, sesizată la Mășcăteni și Albești), terasa a II-a (cu altitudine de 20-25 m față de șesul
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
Curtești este o comună în județul Botoșani, Moldova, România, formată din satele Agafton, Băiceni, Curtești (reședința), Hudum, Mănăstirea Doamnei, Orășeni-Deal și Orășeni-Vale. Comuna Curtești este situată la sud-vest de municipiul Botoșani, pe un teren deluros, pe locul unor străvechi păduri, ulterior defrișate. Comuna Curtești este alcătuită din 7 sate: Stema comunei a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului României nr. 273 din 23 aprilie 2014 și se compune dintr-
Comuna Curtești, Botoșani () [Corola-website/Science/310246_a_311575]
-
sau slavona bisericească (, , , , , , ) este o limbă apărută în veacul al XII-lea la sud de Dunăre. Este uneori cunoscută și ca "bulgară medie". Slavona are la bază limba slavă veche vorbită în sud-vestul Bulgariei, din vecinătatea Macedoniei - zonă unde se dezvoltase Școala Literară de la Ohrida (secolul al X-lea). Perioada de aur a limbii slavone se confundă cu existența Imperiului Vlaho-Bulgar, a cărui limbă oficială era, și a Școlii Literare de la Târnova (sec
Limba slavonă () [Corola-website/Science/310319_a_311648]
-
km lățime, închisă fiind de curba de nivel de 200 m. Depresiunea Carașova este străjuită din toate părțile de versanți. La nord-est este mărginită de abrupturi calcaroase (Lacila- 334 m.), la sud-est se află Șereniacul și Vârbița, către nord-vest și sud-vest versanții devin domoli, încununați de înălțimi ca Pinet (359 m.) și Goronice (445 m.) Zona studiată este formată din: În planul de raionare geomorfologică a României, încadrarea sintetizată a comunei Carașova, cu localitățile aferente: Iabalcea și Nermed, localizează arealul în
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
în istoria modernă, târgul transformându-se treptat, de-a lungul a opt-nouă decenii, într-un oraș. A continuat extinderea lui, din vechea vatră de pe lângă Dâmbul în cinci direcții, mai întâi pe lângă drumurile care legau așezarea de alte centre, spre sud, sud-vest, vest, nord-vest, nord, lăsând porțiuni mari de câmp între zonele locuite, porțiuni fragmentate de străzi mult mai târziu. Unii locuitori s-au grăbit să acapareze mari suprafețe de teren chiar în părțile centrale ale orașului și cu atât mai mult
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Română”, spre nord „Vega” (care trecuse la societatea „Concordia”), spre est, pe lângă „Dacia”, s-a dezvoltat la Teleajen rafinăria „Româno-Americană”. Mai lucrau rafinăriile „Xenia” (la bariera Câmpinii), „Norris”, „Standard”, „Colombia”, „Redevența”, „Cometa”, „Lumina”, „Frăția”, „Luciana”, „Oilfields” etc. (în partea de sud-vest și vest). Pe plan politic, cea mai puternică a fost organizația liberală, care a reușit să trimită deputați în parlament chiar în opoziție și să-și asigure mai mereu majoritatea locurilor de consilieri comunali și pe cel de primar. Conservatorii
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
î.Hr., sub stăpânirea Regelui Burebista (82-44 î.Hr.), s-a format primul stat dac unitar centralizat, cu capitala la Argedava (actuala comună Popești - Nucet, județul Giurgiu), cetate situată pe malul drept al râului Argessis (Argeș) și amplasată la cca 18-20 km sud-vest de centrul actualei capitale a României, București. Capitala statului dac este menționată de antici drept „Cetatea Soarelui" (Hellis). Limitele statului dac erau, în Nord: Carpații Păduroși, în Est: întreg țărmul vestic al Mării Negre până la gurile râului Bug, în Sud: munții
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
hotărâte și bine organizate pe linia Mannerheim, sovieticii au trebuit să se mulțumească doar cu ocuparea Istmului Karelia, a regiunii Karelia Ladogană, a orașelor Viipuri și Sortavala și cu dreptul de a construi o bază navală în Peninsula Hanko (la sud-vest de Helsinki). Între 14 - 17 iunie, Uniunea Sovietică a dat ultimatumuri Lituaniei, Estoniei și Letoniei prin care se cerea, practic, ocuparea militară a celor trei țări. ("Vedeți și": Ocuparea statelor baltice) La 22 iunie 1940, cu patru zile mai înainte de
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]