3,677 matches
-
1 Ori de cîte ori Viv și tatăl ei plecau de la Închisoare, trebuia să se oprească un minut-două, astfel Încît domnul Pearce să se poată odihni, să-și scoată batista și să-și șteargă fața. Ca și cum vizitele Îl lăsau fără suflare. Se uita În urmă la poarta ciudată, cenușie, cu aspect medieval, ca un om care tocmai Încasase un pumn. „Dacă m-aș fi gîndit vreodată“, obișnuia el să spună, sau „Dacă mi-ar fi spus cineva“. — Mulțumesc lui Dumnezeu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
multă farfuria, cuțitul și furculița, În albia cu apă rece, fără detergent, care li se dăduse pentru a-și spăla tacîmurile și farfuriile. Traversă sala, ajunse la scări și urcă la etaj cît putu de repede. Aproape că rămase fără suflare. Orice fel de efort Îi lăsa cu respirația tăiată. La Trei, trebui să se oprească să-și tragă sufletul. În coridorul de la etajul lui se rezemă de balustrada din afara celulei, așteptînd ca inima să-și Încetinească bătăile. Își Încrucișă brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
drum, mergînd Încet printre mese. Duncan se răsuci și intră În celulă și se așeză pe pat epuizat. — Ai Întîrziat, spuse prietena lui Viv, Betty, În timp ce Viv cobora În fugă scările spre garderoba de la Portman Court. — Știu, răspunse Viv fără suflare. A băgat Gibson de seamă? — E-năuntru cu domnul Archer. M-au trimis pînă la subsol după astea. Betty ținea În brațe niște dosare. Dacă te grăbești, totul o să fie În ordine. Dar pe unde-ai umblat? — Niciunde, zise Viv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lăsase În baia aia fistichie, pe chiuvetă, lîngă robinet. O privi Înnebunită pe Kay. — N-are importanță, Vivien, spuse ea. Nu e ca alte lucruri. — Vine căruciorul, zise Mickey tăios. Viv Încercă să se ridice. — Verigheta, spuse ea aproape fără suflare. Reggie mi-a dat o verighetă. Am pus-o ca domnul Imrie să creadă... — Taci, Vivien! spuse Kay cu blîndețe. Taci, Vivien! Verigheta nu contează. — Trebuie să mă Întorc. — Nu se poate, zise Mickey. La naiba, Kay! Ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Juliei, și cînd Începu să geamă, o făcu În gura ei, pe buzele și obrazul ei. — Taci! zise Julia, deși ea Însăși Împingea Înnebunită. Se gîndea la oamenii din apartamentele apropiate. Taci, Helen! Taci! — Îmi pare rău, zise Helen fără suflare, și gemu din nou. Nu semăna deloc cu felul lejer În care făcuseră dragoste Înainte. După aceea, Helen rămase tremurînd, Încercînd să se liniștească, de parcă s-ar fi certat cu cineva. CÎnd se ridică În picioare, Își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bună! Hai la mere murate...! Era o priveliște incadrată de un zumzet continuu și o paletă de culoare de care mi-e tare dor, pe care nu am mai văzut-o de peste 30 de ani. Era bâlciul așteptat de întreaga suflare din targul Fălticeniului. Odată intrat în vârtejul uman, care se înghesuia să intre pe străduța îngustă ce ducea spre iarmaroc, erai prins ca într-o sarabandă a reclamelor strigate alandala și pe care urechea le aduna în buchet: - Hai la
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
cât mai des și aproape că făcusem un obicei din întâlnirile noastre din cimitir. Otilia era mai expansivă în timp ce sora ei, Lidia, era mai tăcută, o fire interiorizată, complet opusă mie, care aș fi socializat imediat cu tot ce avea suflare, ba chiar și cu natura splendidă, apropiată sufletului meu. Când scriu, mă doare tăcut, dorul de acele vremuri, acei oameni, care timp de mai multi ani, cei mai frumoși pot spune, s-au intersectat cu viața mea. Cu Lidia, am
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
consilierei ei în materie de cumpărături de la Calvin Klein, care, la rândul ei, a pasat informația tuturor clientelor sale. Oricum, în anumite cercuri se zvonea că Julie își reînnoiește culoarea blondă, cu sfințenie, o dată la treisprezece zile și, brusc, toată suflarea feminină și-a dorit să fie o Blondă de Treisprezece Zile. Părul nu trebuie să fie galben, ci platinat, cum fusese cel al lui Carolyn Bessette Kennedy. Ea este idolul, părul la care trebuie să te-nchini. Și, bine’nțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
că mi-am păstrat intacte principiile, în ciuda tentațiilor din New York, care, cu părere de rău trebuie s-o spun, le-au transformat pe unele fete în prințese înfumurate. Ν Apropo de prințese, la petrecerea lui Mimi s-a strâns toată suflarea prințeselor din Park Avenue. Toata lumea era acolo, cu excepția notabilă a lui Julie, regina lor. Toate fetele cu ștaif făceau paradă cu blugii lor Chloé de 325$. Erau în culmea fericirii. Apoi, mai era un grup de fete care făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fi reparată. Patrick o să vină în treizeci și cinci de minute. Disperată, am alergat spre camera lui Jazz și am bătut la ușă. FdRÎ au întotdeauna rochii unicat de rezervă. — Am o urgență legată de rochia pentru petrecere, am spus dintr-o suflare când Jazz mi-a deschis. — Nici o problemă, drăguțo. Îți împrumut rochia mea de rezervă, mă liniști. Ce sfântă! Jazz era deja gata de petrecere, îmbrăcată într-o rochie roșie, dreaptă, unicat, de la Valentino, presărată cu trandafiri de mătase. Arăta fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în care se tot rotise fără rost timp de douăzeci de ani. Cercul acela, din ce în ce mai strâmt, care o împresura tot mai amenințător, avea să o cuprindă în strânsoare cât de curând și să o sfărâme cu totul, luându-i orice suflare. Stinse țigara și se înapoie în pat, căzând într-un somn compact, fără vise. Când se trezi, era soare afară. Se îndreptă cu pași de robot spre baie. Rămase mult timp în fața oglinzii rotunde, privindu-se și pipăindu-se din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înlăcrimați, fiind orfană de ambii părinți și cu cei doi frați mai mari, pierduți în imensa vrăjmășie a războiului. Numai fratele mai mare, Iuga, după lungi și răscolitoare amânări, apăruse pe neașteptate în Goldana, unde, în vreme ce caravana cinematografică și toată suflarea omenească proslăveau pe eliberatorii de la Răsărit, el, din când în când, clănțănea vorbe nemțești și povestea întâmplări incredibile cu americani și cu englezi. Cei care nu frecventau fragmentele epice ale celui de al Doilea Război mondial (aceștia fiind foarte puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ei. Prin fereastră, ar fi putut să treacă și un Megateriu, nu numai frigul de afară. Cine o fi lăsat-o atât de deschisă? Oare eu oi fi uitat-o? Înainte de a închide canaturile ferestrei, Profesorul simți cum adie o suflare de vânt și cum un moment incandescența jeraticului din șemineul de piatră resuscită în vatră, înălțând un lujer subțire și strălucitor de flacără. Cadrul vinețiu-lucios al oglinzii de Murano se învioră și el, stârnind luarea-i aminte, care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sub avalanșa necontenită a rafalelor reci și usturătoare. Nimeni nu vorbește și asta nu neapărat din cauza consemnelor primite. Vântul puternic poate descuraja chiar și pe cei mai tentați să o facă. Cu fețele în jos, continuă să meargă, cruțându-și suflarea pentru puterea trupurilor, cu gândul la capătul drumului. Iar până acolo, doar scârțâitul necontenit al pașilor dă în urechile lor măsura distanței parcurse. Undeva, din pădurea deasă, se ridică un urlet slab și îndepărtat care face pe toți să ciulească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înecat în văzduhul saturat de mugete, răcnete și strigăte care nu mai au nimic omenesc. Suflețel, cu un genunchi în pământ și cu pușca bine sprijinită în umăr, trage către creastă. Un corp în uniformă germană se prăbușește. Aproape fără suflare, cu gâtul prins parcă în sârmă ghimpată, Marius gonește mai departe. Detunăturile aruncătoarelor se combină cu răpăitul continuu al puștilor mitralieră. În jurul lui, unii fac mișcări bruște, ca apoi să cadă la pământ. Sare peste morți și răniți. Inima bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gîndii speriat. Mă aflu În fața unei simple idei, Îmi vorbii, altfel cum se explică trecerea ei spre diafan, privirea, muțenia, nemișcarea aceasta aberantă? Ba nu! Deodată zîmbi, făcu doi pași către mine, se apropie atît de mult că-i simții suflarea. - „De ce te uiți?” vorbi; ne Îmbrățișarăm și camera, toată, căpătă culoarea rochiei ei. „PÎnă cînd?” - și iată-ne pe canapeaua cu cuvertură plușată, apoi nu mai mi-aduc aminte nimic, decît că În zori ne trezirăm din somnul de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
valorilor de patrimoniu și a identității noastre culturale. În acest numar al revistei, lui Andrei Pippidi i se alătură și Andrei Pleșu. Acesta, în articolul său intitulat Un oraș asasinat: Bucureștiul, prezintă „o carte-album care ar trebui să tulbure toată suflarea bucureșteană și națională”: e vorba despre „o amplă colecție de fotografii realizate clandestin, pe la mijlocul anilor 80” de un student, Cristian Bonciocat (din nefericire, mort în 1986, la 22 de ani), care a alcătuit „o sfâșietoare arhivă vizuală a Bucureștiului aflat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2848_a_4173]
-
amândouă mînile, după obicei, oricând va clipi din ochi bătrânul fanariot care vă hrănește și fără de care ați fi rămas în întunerecul cafenelelor și al tavernelor de jocuri oprite. Adunați-vă în capiștea minciunii, ascultați pe preotul minciunii, nesfințiți cu suflarea voastră necurată acea culme pe care părinții noștri legiuiau înțelepțește si păstrau avutul țării cu șapte noduri. Prin fuga voastră de muncă ați desființat statul și ați dat țara în prada urelor de partid, pentru ca voi să puteți avea rând
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu e instituție care să fi răspuns la adevăratele lui trebuințe. În mijlocul formelor cosmopolite, introduse la noi fără alegere, el e singurul ce si-a păstrat frumoasa limbă stăveche, frumoasele datine, cari și ele pier din zi în zi sub suflarea înghețată a unui veac străin de toată ființa noastră. Știm prea bine că nici Dumnezeu din cer, nici om de pe pământ nu mai e în stare a opri repedea cădere pe povârnișul fatal pe care am apucat. Peste douăzeci și cinci de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
opoziția asemenea. Căci, într-adevăr, ori de câte ori te lupți îți place a avea cu cine te lupta. Celor tari le place a se lupta cu cei tari, nu cu căsulii făcute din cărți de joc, cu combinațiuni cari tremură la orice suflare de vânt. Ce mai face oare Plevna internă a d-lui C. A. Rosetti? Oare bătrânul cap al demgogiei române a început a vedea că, oricât de amețită ar fi lumea prin fraze, ea totuși se trezește până în sfîrșit? Neadevărul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
bani și fără a fi fost pregătiți pentru el, precum rechiziții de oameni și vite ș. a. m. d. Iar împăciuirea înlăuntru s-a tradus prin darea în judecată a unsprezece miniștri, în perse cutarea învierșunată a tot ce nu e suflare radicală în țară. În locul unui guvern serios și cu autoritate am avut, din contra, un guvern cu minte copilăroasă și cu apucături tiranice, însă ridicole, cari în loc de-a inspira respect, produc scârbă. De atunci greșeli peste greșeli, produse din
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
neștiutori de carte încît adeseori dau ocazia la cel mai mare haz oricărui om cu oarecare cultură temeinică. D. General Manu de ex. a întrebuințat în ședința de joi a Senatului față cu guvernul actual epitetul de cinic. Deodată toată suflarea roșie din Senat, ministrul învățăturilor de pe banca sa, d. Grădișteanu, oratorul roșilor, în fine ziarul "Romînul", toți într-un glas zic că acest epitet e neparlamentar, e o insultă gravă, iar ziarul "Romînul" esplică cuvântul - ipsissimis vorbis - astfel: D. Manu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a amăgi, de-a promite funcțiuni, de-a amenința, pentru a scoate cu de-a sila din urne cele două treimi a Camerilor de revizuire așteptate cu atâta nerăbdare de Alianța izraelită, de presa evreiască din străinătate și de toată suflarea trădătoare din țară. Daca un Cortazzi totuși n-a izbutit la Dorohoi cauza e numai estrema energie a alegătorilor, gata de a arunca pe fereastră atât pe ciracul partidului roșu, cât și pe d. Brătianu însuși. În huiduituri și în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
învățămîntului și, tocmai fiindcă acest proiect de lege era singurul bun, singurul netradus din limbi străine, răsărit din trebuințele țării, singurul care, ca orice reformă adevărată, tăia în cei ce privesc catedrele lor ea pe niște sinecure, de aceea toată suflarea problematică din țara aceasta s-au opus proiectului, inducând în eroare și pe unii de bună-credință, încît a trebuit să cază. Daca sunt pene străine acestea, cel puțin sunt mai vechi decât cele citate de "Presa". Deja răposatul Marțian, unul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
azi le reprezintă nu mai sunt pătrunși și se slujesc numai de dânsele ca de o pârghie pentru ajungerea unor interese mici, deși știm că, daca inima lui era vie în vremea noastră, prin cartea lui ar fi trecut o suflare rece de ironie asupra piticilor care îngînau a împărtăși simțirile unei inimi pe care n-au știut-o prețui niciodată, totuși entuziasmul lui ca atare ne încălzește, căci este sincer, adevărat, energic, s-arată cu acea neșovăire de care ne
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]