2,938 matches
-
Și nu știu ce era, doctor sau sanitar, dar după ce-a trecut febra mi-a spus: „Era cât pe ce să-ți tăiem sânii”. La cât timp a avut loc scena aceasta după arestare? Păi, la puțin timp, pentru că un copil suge În fiecare zi cel puțin de trei-patru ori, nu? Vă dați seama că eu eram Închisă acolo fără nici o posibilitate, nici măcar să pun o cârpă rece pe piept... S-au Înroșit, s-a-nvinețit și era cât p-aci să Îi taie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
foc, nu nimic, și era un ger... Noi slabi, amărâți, nu haine, nu nimic... Dezbrăcați așa... Cum era mâncarea? La Aiud, când venea mâncarea, aveam niște castroane groase de șamot, din pământ, și dacă nu beai ciorba aia repede o sugea ca vata... La Sibiu ne dădea mălai, turtoi... și atât era de mare porția, cât două cutii de chibrite una peste alta. La mămăligă era un pic mai mare porția... Pâinea era pătrată, de-aia În tavă..., și era tăiată
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În față, și mai este o clădire care-o fost a feudalului cândva, că Gherla era cetate. Și pe patru inși, pe cumnatu’, pe frate-mieu, pă Bujor și pe Andraș i-o luat și i-o băgat În pavilionul doi, supt o boltă. Numa’ pe ei i-o luat, că pe Popescu, șefu’, l-o oprit În Securitate, pentru procesul cu lotul doi. Și-acolo i-o băgat pe ăia, și pe noi ne-o ținut În mașină... Și-apoi o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
papuci? Mă duc taică-n mahalale Ca s-adun la haimanale Zidărași și dulgherași Că sunt buni de ciomăgași. ...Petre Grădișteanu Îi trage cu tufanu. Beizadea Mitică Găsi oala mică Că-i strâmtă la gură, Rea la-nghițitură. Junele Misir Suge din clondir. Bătăușii ține Isonul pe vine7 etc., etc. Ionică Frumosul, după ce-și debita cele două cântece și aduna gologanii, saluta frumos, spunând următoarele vorbe în limba franceză: „Je vous aime, je vous adore / Que pretendez vous encore? / Bonjour
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1868-1872, București, 1875, p. 86); „S-a întins chief mare / Cu beție tare / Azi în București, / Tot cu bani domnești... Bandiții s-adună / Toți cu voie bună / Mesele-ncongior / Cu toți capii lor / Colea Beizadeaua / Și-a stropit măseaua. / Petre Grădișteanu / Suge cu ciocanu / Și Marghiloman / Trage din borcan, / Iancu Chipiliu / Preferă rachiu / Nea Andrei Purcică / Găsea oala mică / Și strâmtă la gură / Rea la-nghițitură... Popa Tache cântă / Rezemat în bâtă / Și bandiți-i ține / Isonul pe vine / Jucând tontoroi / Pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din borcan, / Iancu Chipiliu / Preferă rachiu / Nea Andrei Purcică / Găsea oala mică / Și strâmtă la gură / Rea la-nghițitură... Popa Tache cântă / Rezemat în bâtă / Și bandiți-i ține / Isonul pe vine / Jucând tontoroi / Pe lân gă butoi... Junele Misir / Suge din clondir / Ca prim-procuror / Și ca cap al lor...“ (Chief electoral. Cântec poporar, datat 1870, în: N.T. Orășanu, op. cit., pp. 90-91). addenda 403 dovezi de dragoste. Una din aceste dovezi era să bea până în fund o sticlă cu apă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tertipurile la care recurge ca să poată bea: și-a confecționat un bidon cu fund dublu, în care-și ascunde sticlele de votcă. Cînd nu găsește motive plauzibile să plece în oraș, iese pe balcon pentru o treabă oarecare, inventată ad-hoc, suge din rezervă, și se întoarce criță!” „Oricît ar părea de paradoxal - îi răspund - micile lui viclenii și minciuni îl ajută să supraviețuiască!” Cearta dintre Sergiu și Ovidiu s-ar fi desfășurat cam în felul următor. „Bat”, „turtit”, primul l-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de carne. Ca să nu ne certăm, maistrul a hotărît să tragem la sorți. Pînă acum au luat 4, am mai rămas 26. Poate de data asta nimeresc eu biletul cîștigător: să am ce mînca de 1 Mai»”... V. tace, își suge zgomotos saliva, întinde gîtul în stînga și în dreapta, așteptînd să vadă cum reacționez. „Nea Jenică - îl asigur -, la ceea ce mi-ai povestit nu trebuie nici un sos literar, ci doar de precizat că e vorba de 1 Mai 1988, sărbătoarea oamenilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vor sau nu pot crește copii pentru a-i spori populația unui paranoic. Oricât ați fi de aproape spiritual de noi , sunteți prea departe totuși ca să mai puteți măsura proporțiile dezastrului. Totul se prăbușește, românul a devenit laș, mitocan, corupt. Suge minciuna odată cu laptele mamei. Când, după câte generații, și dacă se va mai putea vorbi despre un popor român? Am scris la întâmplare, dezordonat și cu disperare, câteva neînsemnate lucruri față de însemnătatea și multitudinea celor ce se petrec azi în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
În frig și Întuneric, la mulți metri sub pământ. Sorin, Întins pe pat, mai era cu noi. Costum gri, cravata de catifea lată, violet, cum Îi plăcea. În picioare, pantofi maro, cu botul bont, copilăresc, strânși În șireturi albe. Palid. Supt. Parcă ațipise, parcă ne auzea. Vorbim despre el. Din bucătărie se aud vocile femeilor care se sfătuiesc asupra rețetei de colivă. Ca În cărțile lui... În volumul ultim de eseuri - pe care, prin grija prietenilor de la Editura Cartea Românească, a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de anestezie și asta,/ dar mai altfel decât celelalte./ Te umilește cu dragoste,/ Îți susură lapte și miere/ dintr-o țară ce n-a fost să fie a ta./ Te Îmbracă În giulgiul purpuriu de rodie,/ și-apoi Îți mai suge puțin sânge,/ Îți mai cârpește o palmă”. Halucinantă concretețe: „Când tocmai am Împlinit treizeci de ani/ aveam În spate o zestre frumușică de morți/ și Între patru pereți mă Împiedicam zilnic/ de un geamantan cu prieteni plecați”. Iluziile au acea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de sine: frumusețe, pasiune, poezie și inteligență”, fusese și ea „unul dintre punctele nodale ale unei plase de prieteni și ei morți ca și ea Înainte de vreme”. „Fără prietenii mei - tinerii poeți germani din România -/ subiectivitatea și-ar mai fi supt și acum degetul/ În fața realității./ Ușor nătângă și Îngrozită de propria sa umbră,/ n-ar fi Înțeles niciodată de ce/ poezia a fost invadată de mirosul măcelăriilor și al sălilor de disecție”, scrisese Mariana Marin În poemul Fără ei, din ciclul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Fusese mai mult, probabil, și fusese și „calea de acces” spre mai tinerii poeți germani din România și „poetologiile lor politice mai ferme, În raport cu cele ale colegilor ei de generație români”. Fără aceștia, recunoscuse Madi, „subiectivitatea și-ar mai fi supt și acum degetul În fața realității”. Nu doar despre subiectivitate era vorba, firește. Degetul supt trebuia mai Întâi smuls din „tocănița” realității locale care fierbea la foc mic vanitățile, la mijlocul ludic Între bine și rău, În fumul de tămâie vandabilă. Aveam
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ne despartă. Zgomotul infernal a mai continuat o vreme și apoi a încetat brusc. Doar câteva clipe. Curând după aceea liniștea a fost întreruptă de un fel de sâsâit, sau mai degrabă șuierat. Se auzea ca și cum mii de bătrâni își sugeau dinții, trăgând printre ei bruma de aer care mai exista acolo. Ciudat rău. A fost singurul zgomot care se distingea atunci. Toate celelalte încetaseră. Și cutremuratul pământului, și huruitul, și bubuitul... În urechi îmi vâjâia doar un hiu hiu hiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
apucat. De aceea am țipat la tine să te oprești. N-am auzit. — Hai s-o întindem repede! Atenție! Vezi că sunt multe gropi. Mai avem un pic și scăpăm, dar trebuie să ne mișcăm iute. Dacă nu, ni se suge sângele, adormim și nu ne mai trezim pe veci. — Sângele? Fata a îndreptat lanterna spre groapa periculoasă în care căzusem pe jumătate. Era perfect rotundă, de parcă fusese trasată cu compasul. Avea diametrul de vreun metru. Apoi a mișcat lanterna și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mi-am luminat mâinile și am constatat că ele nu tremurau. Stăteam încă bine cu nervii, dar asta însemna că se cutremura pământul. — Lipitori! țipă ea. Urcă din gropi. Sunt milioane. Dacă mai pierdem timpul și ajung la noi, ne sug tot sângele. — Aoleu! Deci la ele te gândeai când ai zis că ne paște ceva mult mai grav decât un cutremur. — Nu. Lipitorile sunt doar începutul. Chiar mă refeream la ceva extrem de grav. Hai, grăbește-te! Am pornit mai departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și beznă cumplită. Lipitorile strivite se lipeau de tălpile tenișilor, transformându-se într-o masă gelatinoasă care se îngroșa mereu. Cred că apucaseră să se cațere câteva pe mine când am căzut adineauri. Le simțeam pe gât și după urechi, sugându-mi sângele. Nu puteam să scap de ele pentru că aveam mâinile ocupate. În stânga țineam lanterna, cu dreapta mă apucasem de canadiana ei. Nu-mi rămânea decât să strâng din dinți și să le suport. Îmi venea să leșin când vedeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lipitoarea de pe gât. Să știi că o să cam lase urme dacă o smulgem. M-am așezat lângă Profesor și fata lângă mine. A scos o cutie cu chibrituri din buzunar, a scăpărat unul și l-a apropiat de lipitoare. Îmi supsese ceva sânge. Era umflată ca un dop de plută. Când a atins-o cu chibritul, a sfârâit și a căzut. S-a chircit toată, dar fata a strivit-o imediat cu talpa tenisului. Am simțit o arsură pe piele. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
capul încă buimac de somn cu problemele ridicate de exportul mașinilor în America. Dar absolut nimeni nu știa că eu mi-am petrecut toată noaptea în labirintul subteran, că am înotat în apă rece ca gheața, că lipitorile mi-au supt sângele, că am strâns din dinți de durere din cauza rănii de la burtă. Oamenii habar nu aveau că pentru mine lumea adevărată se va termina în douăzeci și opt de ore și patruzeci și două de minute. Nu cred că ar fi interesat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Aveam senzația că întind labele după mine. Am deschis ochii și mi-am frecat fața cu palmele. Dar parcă nu-mi frecam propria față. O simțeam străină. Mă mai durea locul de pe gât în care se prinsese lipitoarea și-mi supsese sângele. Două lipitori m-au stors zdravăn. — Mi-am amintit de spermă. Chiar nu vrei să ți-o înghită cineva? Păi... — N-ai chef acum? N-am. — Nu vrei să te culci cu mine? — Păi... — Sunt prea grasă, nu? Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
F., Seyyedin, M., Jomehzadeh, H.R., Bozary, K., 2007. Effect of the water extracts of propolis on stimulation and inhibition of different cells. Cytotechnology 54, 49-56. 577 Mierea este produsă de albine din nectarul plantelor, secreii vegetale i excreiile insectelor care sug seva plantelor. Aceasta a fost o opiune excelentă nutriional pentru multe generaii, datorită beneficiilor sale de sănătate (Corbella & Cozzolino, 2006; Tewari & Irudayaraj, 2005). Asadar are o compozitie variabila si, prin urmare, pentru a asigura autenticitatea i controlul de calitate al
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
crede Houellebecq, scriitorii se tem și-o livrează În diverse ambalaje. El renunță la ele aproape cu totul. De exemplu: “Seara, venea acasă atît de obosită Încît nu mai avea putere să facă dragoste, și cel mult să mi-o sugă; moțăia cu sexul meu În gură. În general, o penetram dimineața, la trezire. Avea orgasme mai potolite, mai stinse, atenuate parcă de o perdea de oboseală; cred că o iubeam din ce În ce mai mult.” Slalomul printre felii de viață intimă redate În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este, poate, ca Într-o scenă din Numele maimuțelor, un act sexual consumat, printre salve de mitralieră, În obscuritatea fetidă a unui spital de campanie dezafectat. Emmanuel Adely vreau să-l sărut să-l ling să-l mângâi să-l sug dar mai Întâi nu ascultați-mă nu mă Întrerupeți Cartea lui Emmanuel Adely ilustrează trei tendințe ale literaturii franceze de azi. Prima se referă la modul În care scriitorul Își reprezintă literatura - după Întreaga experiență modernă a avangardei și apoi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
CÎțiva ani mai tîrziu, cei doi se reîntîlnesc la Paris. Învățatul din Toulouse Îi povestește lui Sofiius, printre altele, cum „cunoscuse o bătrînă, pe cînd el Însuși era tînăr și-și Învăța declamațiile, care se lăuda de a-l fi supt pe Augustin la Milano, pe vremea cînd era Încă păgîn.” E vorba aici de Sfîntul Augustin. Dar și de un șocant dezgheț al unor percepții ancestrale cirumscrise de atîta vreme vinovăției. Antiamerican și antipuritan este acest fragmentarium și pentru că face
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
restrictiv în dezvoltarea așezării. Câmpul Hagieni, parte a Bărăganului propriu-zis, constituie unul dintre elementele care nu favorizează dezvoltarea așezării. Ion Simionescu (1937, 105) scrie că aici „ploile sunt rare. Câtă apă cade, se afundă repede în pământ. Loessul, buretele care suge apa, are o grosime de 30 m... Temperatura excesivă, vânturile care suflă fără piedică, adâncimea apei nu îngăduie traiul arborilor...”, dar nici al oamenilor, pentru că acest câmp a fost târziu locuit. Spre răsărit era Balta (zonă mlăștinoasă), cu un climat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]