2,899 matches
-
la legătură dublă), care are cel mai mare număr de atomi de hidrogen, iar halogenul la atomul de carbon al dublei legături care are număr mai mic de atomi de hidrogen. Adiția apei la alchene are loc în prezența acidului sulfuric concentrat și conduce la obținerea de alcooli: R-CH=CH-R + H-OH → R-CH-CH-R De exemplu, prin adiția apei la etena se obține etanol. Adiția apei la alchenele asimetrice se face conform regulii lui Markovnikov. ex: propena+apă→2-propanol(alcool izopropilic) Procesul în
Alchenă () [Corola-website/Science/302655_a_303984]
-
clorura, bromura și, respectiv, iodura de potasiu: KF, KCl, KBr, KI. 2K(s) + F(g) → 2KF(s) 2K(s) + Cl(g) → 2KCl(s) 2K(s) + Br(g) → 2KBr(s) 2K(s) + I(g) → 2KI(s) Potasiul se dizolvă în acid sulfuric diluat, formând soluții ce conțin ionul K+, împreună cu hidrogenul gazos. 2K(s) + HSO(aq) → 2K+(aq) + SO(aq) + H(g) Hidroxidul de potasiu reacționează puternic cu dioxidul de carbon pentru a produce carbonat de potasiu, fiind folosit la îndepărtarea urmelor
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
permanganat, un reactiv chimic des utilizat după aceea. La mijlocul secolului 18, bioxidul de mangan se folosea la obținerea clorului (care rezulta prin reacția dintre bioxidul de mangan și acidul clorhidric sau dintre bioxidul de mangan și un amestec de acid sulfuric diluat și clorură de sodiu). Chimistul suedez Scheele a fost primul care a identificat manganul ca element chimic separat în 1774, iar colegul său, Johan Gottlieb Gahn a obținut în același an noul element în stare pură prin reducerea bioxidului
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
concurează cu Mg2+ în sistemele biologice, în timp ce compușii de mangan în care manganul se află în starea de oxidare +7 sunt oxidanți puternici. În contact cu aerul, manganul formează un strat de oxid protector. Manganul se dizolvă ușor în acid sulfuric diluat. Manganul face parte din grupa elementelor care se presupune că sunt generate în stelele masive cu puțin înainte de exploziile de tip supernovă. Permanganatul de potasiu este un reactiv chimic des utilizat în laboratoare datorită proprietăților oxidante, dar și în
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
brom electronegativ: formula 58 Oxidarea se produce mai ușor ca la clor, deoarece electronul ce completează octetul este mai labil și poate fi realizată prin intermediul oxidării anodice. Metode de obținere -Acidul bromhidric, rezultat prin reacția 1), datorită caracterului reducător, reduce acidul sulfuric la acid sulfuros. Acesta din urmă se descompune în bioxid de sulf și apă ca în reacția 2). Bromul formează combinații anorganice în care se manifestă stări de oxidare negativă (-1) și pozitive (+1,+3, +5). Dintre combinațiile bromului, cele
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
acidul bromhidric reacționează cu mercurul și argintul, dând ca produși de reacție hidrogen și bromurile respective. Acidul bromhidric este folosit pe scară largă pentru prepararea unor bromuri și coloranți sintetici. Acidul bromhidric se poate prepara în laborator prin acțiunea acidului sulfuric asupra unei bromuri. Datorită faptului că acidul bromhidric format se oxidează foarte ușor în prezența acidului sulfuric concentrat, pentru obținerea lui în stare pură se preferă metoda prin hidroliza tribromurii de fosfor rezultată ca produs intermediar din fosfor roșu și
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
bromhidric este folosit pe scară largă pentru prepararea unor bromuri și coloranți sintetici. Acidul bromhidric se poate prepara în laborator prin acțiunea acidului sulfuric asupra unei bromuri. Datorită faptului că acidul bromhidric format se oxidează foarte ușor în prezența acidului sulfuric concentrat, pentru obținerea lui în stare pură se preferă metoda prin hidroliza tribromurii de fosfor rezultată ca produs intermediar din fosfor roșu și brom: formula 79 formula 80 Acidul bromhirdric mai poate fi obținut printrun proces de sinteză în care se trec
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
baze se oxidează până la hidroxizii de valență superioară în reacție cu acidul hipobromos, doar în mediu alcalin. De exemplu, pentru hidroxidul feros are loc reacția: Una dintre cele mai cunoscute metode de obținere ale acidului bromhidric este prin acțiunea acidului sulfuric concentrat la cald asupra bromurilor. În urma reacției, în afară de acid bromhidric, se mai obține și un amestec de brom, ce va avea culoarea brună, acid sulfuros, apă și sulfatul metalului a cărui bromură a fost descompusă: Fiind instabil, acidul sulfuros ce
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
albă, care este solubilă în acid azotic: În reacția cu azotatul mercuros, bromurile alcaline formează un precipitat galben de bromură mercuroasă greu solubilă în apă: În cele din urmă, dacă se adaugă o soluție de bromură alcalină acidulată cu acid sulfuric unei soluții de permanganatul de potasiu în porțiuni mici se obține brom elementar, sulfat de mangan, sulfatul metalului al cărei bromuri a fost folosite și apă: După ce are loc reacția, se poate constata decolorarea soluției de permanganat de potasiu, deoarece
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
1777-1838), un farmacist al armatei franceze. Ulterior, se va alătura companiei tatălui său, ce fabrica salpetru de Chile, una din componentele prafului de pușcă, foarte solicitat la aceea dată, fiind folosit în cadrul Războaielor napoleoniene. Courtois prepara salpetru prin adăugarea acidului sulfuric în cenușa algelor marine. Într-o zi, acesta a adăugat acid sulfuric în exces, cauzând formarea unor vapori violeți care în contact cu obiecte reci desublimau, formând cristale închise la culoare. Ulterior acestei întâmplări, a efectuat numeroase experimente asupra cristalelor
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
său, ce fabrica salpetru de Chile, una din componentele prafului de pușcă, foarte solicitat la aceea dată, fiind folosit în cadrul Războaielor napoleoniene. Courtois prepara salpetru prin adăugarea acidului sulfuric în cenușa algelor marine. Într-o zi, acesta a adăugat acid sulfuric în exces, cauzând formarea unor vapori violeți care în contact cu obiecte reci desublimau, formând cristale închise la culoare. Ulterior acestei întâmplări, a efectuat numeroase experimente asupra cristalelor, iar rezultatele obținute le-a publicat în anul 1813. Courtois a împărțit
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
nord-vestul Oklahomei, Bazinul Anadarko, Statele Unite ale Americii sunt două surse de apă salină bogate în iod. Acestea au o temperatură de peste 60 °C datorită adâncimii la care se găsesc sursele. Mai întâi, apa este purificată și acidulată prin utilizarea acidului sulfuric, apoi iodura este oxidată la iod cu ajutorul clorului. Rezultatul este o soluție de iod diluată care necesită o procedură de concentrare. În acest scop, soluția este barbotată cu aer, cauzând evaporarea iodului, dirijat apoi spre o coloană de absorbție cu
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
unei game largi de materii prime existente în țară: cantități de sare, sulf, potasiu, lemn de rășinoase, stuf, gaz metan, produse animaliere. Industria de prelucrare a sării s-a dezvoltat la Borzești, Băile Govora, Râmnicu Vâlcea, Târnăveni și Giurgiu. Acid sulfuric se produce la Baia Mare, Zlatna, Copșa Mică, Turnu Măgurele, Valea Călugărească și Năvodari. Industria petrochimică produce cauciuc sintetic la combinatele petrochimice de la Brazi și Borzești, mase plastice la Ploiești, Făgăraș, Brazi, Borzești, Pitești, fire și fibre sintetice la Botoșani, Săvinești
Economia României () [Corola-website/Science/302818_a_304147]
-
o atmosferă inertă sau în vid. Este, de asemenea, unul din puținele elemente ce ard în azot gazos pur (la 800 °C sau 1,472 °F și formează azotură de titan, care cauzează pierderea ductilității). Titanul este rezistent la acizii sulfuric și hidrocloric diluați, clor gazos, soluții clorice și la majoritatea acizilor organici. Este paramagnetic (slab atras de magneți) și are conductivitatea electrică și termică relativ scăzute. Demonstrat experimental, titanul natural poate deveni radioactiv după ce este bombardat cu nuclei de deuteriu
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
este sfărâmat și sortat manual, iar apoi cesiul este extras prin trei metode: asimilarea cu acid, descompunerea alacalină și reducerea directă. În timpul asimilării cu acid, roca este dizolvată cu acizi puternici, printre care se numără și acidul clorhidric (HCl), acidul sulfuric (), acidul bromhidric (HBr) și acidul fluorhidric (HF). Prin reacția cu acidul clorhidric, se produc câteva cloruri, printre care se numără și o clorură dublă insolubile ce precipită sub formă de clorură de stibiu și cesiu (), ori clorură de cesiu și
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
sub formă de clorură de stibiu și cesiu (), ori clorură de cesiu și iod (), sau hexaclorocerat de cesiu (). După separare, precipitatele pure sunt descompuse, iar, după evaporarea apei existente, se obține clorura de cesiu. Dacă se folosește metoda cu acid sulfuric, atunci în urma reacției rezultă direct alaun de cesiu și aluminiu (). Sulfatul de aluminiu din alaun este convertit prin prăjire cu carbon în oxid de aluminiu insolubil , iar produsul este levigat cu apă pentru a rezulta o soluție de . Prăjirea polucitului
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
eficiența electrică a mai multor metale sau catalizatori folosiți în producția chimicalelor ca acidul acrilic, antrachinona, oxidul de etilenă, metanolul, anhidrida ftalică, stirenul, metacrilatul de metil și alte olefine. Cesiul mai este folosit și în procedeul de obținere a acidului sulfuric, în timpul conversiei catalitice a dioxidului de sulf la trioxid de sulf. Totodată, cesiul metalic este folosit și la purificarea dioxidului de carbon. Fluorura de cesiu are utilizări în chimia organică , fiind o bază, sau ca sursă anhidră de ioni de
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
energia colosală a impactului a făcut să se evapore toate aceste substanțe bogate în sulf, lucru cu consecințe incredibil de îngrozitoare: o schimbare globală a conținutului gazelor atmosferice, însoțită de o scădere a temperaturii, ploi acide (conținând mai ales acid sulfuric) și incendii extinse pe toată planeta. Primele specii lovite au fost cele fotosintetice, în absența luminii solare. Cum aceste organisme se află la baza piramidei trofice, au urmat imediat animalele a căror sursă de hrană erau acestea. Exemplarele mari au
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
diatomică. Telurul formează soluții coloidale de culoare albastră-verzuie-închisă, albastră sau violetă și brună. În apă, sulfură de carbon și în alți dizolvanți, telurul este greu solubil. La cald, telurul reacționează foarte lent cu apa, astfel: Te+2HO=TeO+HO Acidul sulfuric concentrat și fumans, în lipsa apei, dizolvă rece telurul cu fomare de lichid roșu-carmin, care separă telurul elementar prin diluare. Prin încălzirea puternică a telurului în curent de oxigen sau aer, se observă aprinderea și arderea telurului cu flacără albastră-verzuie și
Telur () [Corola-website/Science/303500_a_304829]
-
miros specific de usturoi. Materialul pentru obținerea telurului în mod industrial este nămolul anodic, de la rafinarea electrolitică a cuprului, glazurile de rafinarea plumbului și argintului, nămolul camerelor de plumb și impuritățile reținute în instalațiile de filtrare de la fabricile de acid sulfuric. În laborator se poate obține telur elementar în eprubete, baloane sau diferite pahare, prin reducerea anionului teluros și teluric cu diferiți reducători. Este considerat a fi de toxicitate relativ redusă, însa se recomanda evitarea expunerii îndelungate la telur, în special
Telur () [Corola-website/Science/303500_a_304829]
-
testare: apă potabilă cu conținut de carbon organic < 5 mg/l. Concentrația de ioni de magneziu și calciu, luate împreună, nu trebuie să depășească 2,7 mmol/l, altfel este necesară o diluare adecvată cu apă deionizată sau distilată. Acid sulfuric, reactiv analitic (p.a.) 50 g/l. Soluție de hidroxid de sodiu (p.a.) 40 g/l. Soluție de nutrienți minerali: dizolvați într-un litru de apă deionizată: clorură de amoniu, NH4Cl, p.a. 38,5 g, dihidrogenofosfat de sodiu, NaH2PO4, . 2H2O p.a.
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
care urmează să fie determinat, de exemplu parafină lichidă pentru punctele de topire care nu depășesc 473 K, ulei de silicon pentru punctele de topire care nu depășesc 573 K. Se poate folosi un amestec din trei părți de acid sulfuric și două părți de sulfat de potasiu (în proporție masică) pentru punctele de topire care depășesc 523K. Termometrul: Pot fi folosite numai acele termometre care îndeplinesc cerințele următoarelor standarde sau ale standardelor echivalente: ASTM E 1-71, DIN 12770, JIS K
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
sticlă cu un diametrul interior nu mai puțin de 45 mm. 1.6.4.2. Pregătirea aparaturii 1.6.4.2.1 Curățarea Vasele de sticlă se spală cu atenție. Dacă este necesar, sunt spălate cu amestec oxidant (bicromat/acid sulfuric) cald apoi cu acid fosforic concentrat (83% la 98% procent de greutate H3PO4), clătite cu apă și în final spălate cu apă dublu distilată până la reacție neutră, apoi uscate sau clătite cu o parte din lichidul de analizat. Inelul este
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
atunci când se aplică altă metodă. 1.4. PRINCIPIUL METODEI DE TESTARE O cantitate predeterminată de substanță, dizolvată sau dispersată în apă, se oxidează cu dicromat de potasiu, în prezența unui catalizator de argint (sulfat de argint) în mediu de acid sulfuric concentrat, cu reflux, timp de două ore. Dicromatul rezidual se determină prin titrare cu sulfat de amoniu și fier. În cazul substanțelor care conțin clor se adaugă sulfat de mercur pentru a reduce interferența acestuia. 1.5. CRITERII DE CALITATE
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
inițială. Se amestecă cu mare grijă, cu o mișcare circulară. Notă: În cazul vinurilor care conțin concentrații deosebit de mari de ioni amoniu, distilatul poate fi redistilat corespunzător condițiilor de mai sus, dar înlocuind suspensia de hidroxid de calciu cu acid sulfuric 1M diluat la 10 părți la 100 (vol/vol). 4. METODA DE REFERINȚĂ Determinarea tăriei alcoolice a distilatului cu ajutorul picnometrului. 4.1. Aparatura 4.1.1. Se utilizează picnometrul standard descris în capitolul " Densitatea și greutatea specifică" (capitolul 1 din
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]