3,864 matches
-
de fapt, o demolare meșteșugită a romanului, considerînd numai precedentele romane strict autobiografice Bizu și Firu-n patru. Cît despre Mite, romanul nu are decît "meritul" vulgarizării unor documente de istorie literară, provocînd "supărarea estetului de a nu vedea invenția și supărarea istoricului de a fi izbit în convingerea lui". Dar E. Lovinescu, ca autor, mărturisise, într-un interviu din Facla publicat în 23 decembrie 1934, o opinie lui și romanului său favorabilă: Într-un cuvînt, după ce treizeci de ani m-am
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
vile și alte acareturi, stîrnind perplexitatea presei față de fabuloasa lor capacitate de a face economii, din salariu. * Săptămîna trecută pastorul Laszlo Tokes a acuzat conducerea UDMR afirmînd că o clică a monopolizat fondurile Uniunii, citim în mai multe ziare centrale. Supărarea președintelui de onoare al UDMR e provocată, se pare, de faptul că schimbarea guvernului la Budapesta a adus după sine și o schimbare a priorităților în alocarea de fonduri destinate maghiarilor din România și, implicit, a persoanelor care gestionează aceste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
sobru când era întrebat dacă mai vrea ori nu dintr-un fel și se purta, într-un cuvânt, ca un om binecrescut față de o persoană străină silită a mânca la aceeași masă a unui restaurant, din cauza aglomerării. Lui Ioanide aceste supărări îi conveneau, căci îi simplificau viața, scutindu-i-o de orice gesturi inutile. Intra ori ieșea din casă, se așeza și se scula de la masă, stătea aplecat meditativ asupra biroului, mulțumit că nimeni nu-i spunea o vorbă de prisos
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
semnalare, ridica îndată ceașca, fără a-și desprinde atenția din mijlocul planurilor lui. Însă după două săptămâni Ioanide se simți apăsat de situație, prin chiar paradoxala ei cordialitate. Natural, știa bine că doamna Ioanide avea toate cusururile din lume, că supărarea lui se documenta pe o lungă listă de crime mărunte, însă în atâtea zile umoarea neagră îi pierise în întregime și privind cu coada ochiului la doamna Ioanide o găsea inofensivă, necesară, distinsă. Simțea că se află într-o situație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
umoarea neagră îi pierise în întregime și privind cu coada ochiului la doamna Ioanide o găsea inofensivă, necesară, distinsă. Simțea că se află într-o situație ridicolă. Dar motivul principal de agasare îl constituia faptul că uitase cauza inițială a supărării, cu toate că n-avea nici o îndoială de soliditatea ei. Dacă acum Ioanide sta absorbit în farfurie ori în jurnal, la masă, acesta era un fenomen nu de distracție, de astă dată, ci de concentrare. Ioanide căuta să-și rememoreze ordinea conflictului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conflictului. Acest gest de retragere din fața reproșurilor i se părea lui Ioanide cel mai nedelicat. Conflictul se alimentase treptat cu incidente noi (nasturele) și reevocări, prin stingerea memoriei la punctul mort, unde se aflau. Acum Ioanide privi nasturele fără nici o supărare. Luă un ac și așezîndu-se pe pat și-l cusu singur, și unicul sentiment care-l stăpâni fu orgoliul că numai el știa să coasă bine un nasture. Terminând cusutul, dezbrăcîndu-se și punîndu-și pijamaua, Ioanide merse la comutator și stinse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
credeam c-a intrat vreun hoț." Această femeie inocentă, gândi Ioanide, nu vede nimic în jurul ei. Ea nu știe că acum m-am certat cu ea." "Bietul Ioanide! medita doamna Ioanide reintrând în iatacul său. Muncește necontenit. Ce om superior! Supărarea lui este fără nici o răutate, cu ea își face rău lui însuși! Mă bucur că i-a trecut." Ioanide se sculă în zorii zilei, hotărât să stea de vorbă cu Pica. După ce se plimbă cu mâinile în buzunare, în sus
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Manigomian și pe care avea, nici vorbă, de gând să-i scoată în caz de mutare. Glaful ferestrei era dintr-o felie de travertin. Satisfăcut de mirarea și plăcerea vizibilă ce se constata pe fața lui Dan Bogdan, Ioanide uită supărările recente și deveni expansiv. - Ghici, zise el, care este tot secretul acestui trucaj? Căcinu-i decât o odaie comună, cinci metri pe șase, într-un apartament ieftin. Bogdan se codi, mai dădu o ochire întregului spațiu, apoi opină că mozaicul. - Da
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de față începură comerajul. - Nu știți isprava! se repezi Suflețel în mijlocul odăii, cupărul vâlvoi, într-o comică indignare. - Ce ispravă? Întrebă Gulimănescu, prefăcîndu-se ignorant, spre a savura, ca de obicei, necazul altuia. - Canalia, monstrum horrendum!1 strigă Suflețel, care la supărare latiniza. Gaittany râse satisfăcut spre cei de față, în semn că ședința este foarte reușită. În fine, Suflețel își vărsă ciuda, aducând de știre că Bonifaciu Hagienuș îl trădase, numind ca director al pinacotecii pe pictorul Aslan. - I-am împrumutat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dacă nuconsimți tu, vor chema pe Ioanide! . - Ce grozăvie! se cutremură madam Pomponescu-mamă.Un oarecine de pe stradă! Pomponescu se schimbă la față, fiindcă această ipoteză i se părea posibilă. Dacă Ioanide ar fi fost de față la dialog, cu toată supărarea lui, ar fi râs. El, ministru! Nu știa precis nici măcar cine este șeful departamentului de care depindea ca profesor. Și cu toate astea, afirmația doamnei Pomponescu nu era complet lipsită de temei, o vorbă vagă ajunsese și la urechile lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mare. Povestea Atlantidei în mic! Demirgian asculta fără nici o jenă vizibilă erudiția profesorului și clătina din cap, cu sensul: "Știu precis asta, mie-mi spui?" Ioanide observase acest tic, consecutiv căsătoriei, al lui Demirgian și era foarte agasat. Cu toată supărarea pricinuită de doliu, nu se putu reține, intrând odată în prăvălie, de a nu juca o farsă comisului-general consort al Sultanei. Oprindu-se în fața unei mâzgălituri în ulei reprezentând un cap de bătrân, imitație sau copie proastă, exclamă: - De unde aveți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
auzit că are, adică Sultana, uite, mi-a dat vânzătorul chiar adresa lor. Au depozitat tuș chinezesc. - Spune așa, madam Ioanide! Această scenă stârni imaginația arhitectului, care se plimbă în lung și-n lat prin odaie spre a se potoli. Supărarea lui nu venea din incidentul cu tușul ca atare, neglijabil în sine, ci din semnificația pe care i-o atribuia. Mania asta de a menaja dusese la tăinuiri culpabile, din care cauză pierise Pica și Tudorel. Mizerabil sistem acesta de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi auzit aceste cuvinte, Conțescu nu le-ar fi aprobat, căci nu spre a se amuza pe socoteala lui Gonzalv se îmbolnăvise. Era ceva stricat în mașinăria lui. Astfel, abia ieșit ca prin miracol din pneumonie, căzu în altă supărare. Stând G. Călinescu de atâta vreme pe spate în pat, făcu o escară la capătul de jos al șirei spinării, care-l incomoda grozav. Acum i se puse sub fese un colac pneumatic, de cauciuc, care însă la rîndu-i îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nemaiauzit! Pneumonie, uremie, numai una din astea ar nimici pe oricare. . - Ți-am spus că are umor, zise Smărăndache. Adevăratul bolnav este Gonzalv. . Într-adevăr, Gonzalv se îmbolnăvise, dar, fiindcă nu avea capacitatea de a se irita în centrii superiori, supărarea lui căzuse la viscere. Avea crampe, motiv pentru care lua mereu picături de Davila pe cîte-o bucățică de zahăr. După câtva timp de relativă liniște, în care și temperatura peste normal dispăruse, Conțescu avu un atac de apoplexie în formele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
27.11.1970 am primit ultima scrisoare, în care scriau că vor face o excursie la Marea Moartă. De atunci nu am mai primit nici o veste de la ei. Ce să fie? Nu ne putem închipui. Noi avem tot felul de supărări. La București, când am fost la ambasadă, am fost urmăriți... Am fost la județ să ne interesăm de plecarea noastră, dar ni s-a spus scurt și concis că nu putem face formele pentru că nu avem niciun motiv de plecare
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
de a face față disconfortului. Crize ale relațiilor interpersonale: riscul retragerii și izolării este mare. Retragerea poate să apară atât la nivel psihologic, cât și la nivel fizic. Comportamentele de evitare: sunt adesea supraasumate, din dorința de a reduce anxietatea. Supărarea: este o caracteristică comună a durerii, întrucât valorile și credințele par nefolositoare, pierderile întrec orice așteptare, iar actul medical este ineficient. Kubler-Ross (1969) consideră că persoanele care se confruntă cu bolile cronice și, în mod special, cele infectate cu HIV
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
precum degradarea stării de sănătate, hospitalismul și chiar decesul persoanelor apropiate, reprezintă în fond o pierdere a istoriei personale; pierderea securității psihosociale: insatisfacție, nesiguranță, dezamăgire; pierderea rolurilor sociale și a statuturilor comunitare; pierderea bunăstării emoționale: apar anxietatea, depresia, ideația suicidară, supărarea cronică, culpabilizările, iritabilitatea, mâhnirile sufletești, nervozitatea, abuzul de drog și alcool, insomnia, izolarea și chiar comportamentele distructive; pierderea interesului pentru viață: se observă mai ales în primele stadii ale răspunsului la pierderile multiple; dezinteresul pentru viață se leagă de pierderea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
dintre care fetița mi s-a părut o zână în miniatură. Dar, cum viața pune în fața tuturor multe și felurite obstacole, Marin nu le-a putut ține piept și a cedat; atunci au început neînțelegerile: toate neîmplinirile lui Marin, toate supărările și frustrările sale s-au întors asupra familiei, asupra soției și copiilor. Pe de altă parte, părinții fetei - niște oameni necăjiți cu alți copii nerostuiți - n-o susțin pe Vasilica deoarece, după cum spun ei, s-a măritat împotriva voinței lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
Scria poeme și i le strecura în mînă cînd se întîlneau pe coridoarele școlii. începuse să se pieptene, să se spele pe dinți și să-și lustruiască pantofii; își schimba lenjeria de corp de două ori pe săptămînă și îspre supărarea domnului Thaw, care spăla rufele), cămășile de patru ori pe săptămînă. Se îmbrăca mereu în costumul în dungi și-i curăța petele cu terebentină, deși asta-i provoca iritații temporare ale pielii. Se purta mai degajat cu celălalte fete acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nici nu mă pot aștepta la alt reflex. Dar acest reflex nu schimbă deloc realitatea; el nu mă oprește de-a fi dintr-o familie nu numai română, ci și nobilă neam de neamul ei - să nu vă fie cu supărare -, încît vă asigur că între strămoșii din Țara de Sus a Moldovei, de cari nu mi-e rușine să vorbesc, s-or fi aflând poate țărani liberi, dar jidani, greci ori păzitori de temniță măcar nici unul. Deși eu însumi nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
industrie pripășiți aci ca să se hrănească și să câștige prin orice mijloc, indiferent de e moral sau imoral, onest sau malonest? 127 {EminescuOpXIII 128} D. C. A. Rosetti s-a supărat deci foc asupra d-lui Nicorescu și rezultatul acestei supărări a fost că Adunarea a trecut la ordinea zilei asupra moțiunii. Numai sancțiunea M. Sale mai e necesară și una din cele mai scabroase afaceri va deveni lege, lege sfântă, fericitoare poporului românesc. [1 iunie 1882] ["ALEXANDRIA, ODINIOARĂ... "] Alexandria, odinioară
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
-i pune pe prietini să scrie atât de lăudăros despre noua noastră Escelență? Sau crede "Națiunea" că e de prisos de-a cunoaște opiniile unei străinătăți direct interesate în privirea schimbării noastre ministeriale? Dimpotrivă, în loc de-a fi pricină de supărare, credem că am făcut foarte bine a reproduce acele impresii, pentru a da ocazie presei guvernamentale de a-și reafirma credințele și programa în cestiunea dunăreană. Noi nu luăm responsabilitatea celor produse de ziare străine: relata referimus, cele scrise le
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe primat patriarh; și când acum Balduin, conte de Flandray, deveni împărat (latin) la Constantinopol, nici încoronarea, nici trimiterea de sceptru, coroană și flamură (vexillum ) nu mai erau de ajuns; imediat după victoria latinilor se arată la noul rege o supărare, care se manifestă deja în scrisoarea asupra încoronării îndeplinite. Kalojohannes se numește acum rege al întregei Bulgarii și Vlahii, iar domnia sa regnum, ceea ce înseamnă că nu exclude cuvintele ßas?? e?? și ßas?? e? a. Arhiepiscopul primat vorbește, din contra, de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
deviză a organului din Strada Doamnei, Voiește și vei putea, fusese înlocuită cu alta, mai practică și mai semnificativă: Calomniază și vei fi. [24 decembrie 1882 ] ["UN CALORIMETRU SIGUR... Un calorimetru sigur pentru a măsura gradul de fierbințeală și de supărare al "Romînului" este tonul în care scrie. Daca unirea între grupurile opoziției și hotărârea lor de a lucra împreună în alegeri n-ar fi atât de supărătoare pentru foaia din Strada Doamnei, desigur ar ignora-o sau o ar înregistra
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în față: ochii i s-a despăienjenit, pentru a vedea lunecând înainte-i neatârnarea acestei țări de 'mpreună cu Dunărea. Calimach Catargiu, silit de bănuiala aruncată asupra lui, descopere duplicitatea guvernului, e amenințat cu darea în judecată și moare de supărare. Cogălniceanu, bolnav și bătrân, reîntinerește în culmea vieții sale pentru a apăra Dunărea, mișcătoarea pavăză de argint a neatârnării noastre străvechi, a căreia pierdere totdeuna robie au însemnat. Iar țara aceasta, amețită ca un taur de demagogia ei internă, de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]